9,274 matches
-
de teatru "Professor Bernhardi" ("Profesorul Bernhardi") și "Der Weg ins Freie" ("Drum deschis"). Cu toatea acestea, chiar dacă Schnitzler era el însuși evreu, doar puține personaje sunt clar identificate drept evrei în opera să, așa cum este cazul profesorului Bernhardi sau a Domnișoarei Elsa. Schnitzler a fost catalogat drept pornograf după apariția piesei "Reigen", în care zece cupluri, aparținând diverselor paturi sociale, sunt puse în scenă dezvăluindu-și impresiile și sentimentele înainte și după actul sexual, piesa debutând și încheindu-se cu o
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
al regizorului de origine germană Max Ophuls, sub titlul "La Ronde". Filmul s-a bucurat de un succes considerabil în lumea anglofona, astfel încât piesa lui Schnitzler este mai cunoscută astăzi sub titlul francez dat de Ophuls. În nuvelă "Fräulein Else" ("Domnișoara Elsa", 1924), Schnitzler poate a dorit să dea replica lui Otto Weininger (1903) în ceea ce privește caracterul evreiesc, punând în lumina sexualitatea unei tinere evreici . Povestirea, sub forma monologului interior al unei tinere femei aristocrate, dezvăluie o dilemă morală care se termină
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
eines Frauenlebens" [Tereza] • 1901 "Frâu Berta Garlan" [Doamna Berta Garlan] • 1895 "Sterben" [Murind] • 1898 "Die Frâu des Weisen" [Femeia înțeleptului] • 1901 "Lieutnant Gustl" [Locotenentul Gustl] • 1905 "Die griechische Tänzerin" • 1918 "Casanovas Heimfahrt" [Întoarcerea acasă a lui Casanova] • 1924 "Fräulein Else" [Domnișoara Elsa] • 1926 "Die Traumnovelle" [Cu ochii larg închiși] • 1927 "Spiel im Morgengrauen" [Joc în zori de zi] • 1931 "Flucht în die Finsternis" [Zbor în întuneric] • 1899 "Der Sohn" • 1901 "Der Schleier der Beatrice" • 1906 "Marionetten" • 1907 "Dämmereelen" • 1909 "Der tapfere
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
de internat in Serviciul de Neurochirurgie din Spitalul nr. 9 din București, intrând în prima echipă neurchirurgicală, considerată echipa de aur, alături de prof. dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești și doctorii Constantin Arseni și Ionel Ionescu (devenind din 1945 soțul domnișoarei doctor Sofia Ogrezeanu), care la acea dată erau medici secundari în cadrul specialității. Conform spuselor Sofiei Ionescu (într-un interviu TVR cu Eugenia Voda), recunoaște că a fost prima femeie neurochirurg, nu din lume, ci din sud-estul Europei. Anul 1944, deși
Sofia Ionescu-Ogrezeanu () [Corola-website/Science/312462_a_313791]
-
Carlo Raimondi, directorul departamentului de gravuri de la Academia din Parma. Pictura "Două femei aruncând flori în timpul carnavalului" a fost expusă la Salon în 1872 și a fost vândută, atrăgând astfel atenția comunității artistice din localitatea italiană: „Tot orașul vorbește despre domnișoara Cassatt și despre pictura sa, iar toată lumea este nerăndătoare s-o cunoscă”. În 1873, a vizitat Spania, Belgia și Olanda pentru a observa și copia lucrările lui Diego Velázquez, Rubens și Frans Hals. În iunie 1874 s-a domiciliat în
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
Manet și Cézanne. Datorită eforturilor lui Gustave Caillebotte, care a organizat și supravegheat totul, grupul a obținut profit bun și a vândut multe opere, deși au existat critici negative. Revista "Revue des Deux Mondes" a scris că „Domnul Degas și domnișoara Cassatt, fără îndoială singurii artiști ce se disting... și care oferă puțină atracție și puțină scuză pretențioasei prezentării de mâzgălituri infantile”. A participat și la următoarele expoziții impresioniste, fiind un membru activ al grupului până în 1886. Cassatt a intrat apoi
Mary Cassatt () [Corola-website/Science/312811_a_314140]
-
să ducă o viață evlavioasă și avea nevoie de sfaturi. Moare în 6 iunie 1710 și este înmormântată în cimitirul mănăstirii. Saint-Simon o descrie ca pe o sfântă și a spus :"fericit regele, dacă ar fi avut doar amante ca domnișoara de le Vallière..." Sainte-Beuve a spus că dintre cele trei amante faimoase ale regelui Ludovic al XIV-lea, "Louise e de departe cea mai interesantă, unica interesantă prin ea însăși". Louise a avut împreună cu Ludovic al XIV-lea 6 copii
Louise de la Vallière () [Corola-website/Science/312839_a_314168]
-
Luminița Mardare, Trandafir cu Maricica Teică și Gogu cu Stela Mocuță. Pe când cele trei cupluri ieșeau din clădirea primăriei, unde-și oficializaseră relațiile, ei se întâlnesc cu grupul de milițieni din Brigada Diverse care venise la căsătoria plutonierului Căpșună cu domnișoara Angela (Reka Nagy). În prima parte, "Prafuri pentru mama-mare", maiorul Dobrescu (Iurie Darie) îi trimite pe membrii Brigăzii Fapte Diverse în concediu cu familiile pe litoralul Mării Negre. Milițienii bucureșteni trebuie să participe la o acțiune comună dirijată de conducerea Miliției
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
Carol a găsit-o pe Henrietta la o fereastră a palatului uitându-se cu tristețe la curtenii săi care plecau, a târât-o cu forța de la fereastră. Dintre toți curtenii au rămas capelanul și confesorul său Robert Phillip și două domnișoare de companie. Cu expulzarea curtenilor francezi, Carol dorea să încerce să pună frâu cheltuielilor reginei. De la început regina a cheltuit cifre enorme și a acumulat datorii care au persistat ani întregi. Carol a numit un nou trezorier, Jean Caille, înlocuit
Henrietta Maria a Franței () [Corola-website/Science/310284_a_311613]
-
care era privilegiată unirea minților, pentru a ajunge la o fuziune a sufletelor, ceea ce nu înseamnă că Margareta ar fi refuzat amorul fizic. După plecarea ducelui d'Alençon, situația Margaretei începe să se deterioreze. Responsabilă de acest lucru este o domnișoară de onoare a Margaretei, Françoise de Montmorency-Fosseux, de care Navara se îndrăgostește când aceasta avea 14 ani. Fiind însărcinată, aceasta începe să-l pună împotriva soției pe Navara, poate cu speranța că înlăturată Margareta, acesta o va lua de soție
Margareta de Valois () [Corola-website/Science/310287_a_311616]
-
filmul "Adorabile creaturi" (1952) pentru care regizorul Christian-Jaque a chemat-o în Franța, film care pune în valoare atât farmecul cât și sensibilitatea de pe atunci ale tinerei vedete. Tot în Franța ea avea să realizeze o mare creație în rolul domnișoarei de la Mole, în filmul "Roșu și negru" ("Le rouge et le noir", 1954, r. Claude Autant-Lara), după Stendhal, partitură în care se dezvăluie o nouă fațetă a talentului ei pentru dramă. Cariera ei cinematografică se va desfașura paralel atât în
Antonella Lualdi () [Corola-website/Science/309185_a_310514]
-
cinematografică după ce va termina comedia muzicală "High Society", în care a jucat alături de Bing Crosby și Frank Sinatra. Pregătirile pentru nuntă au fost elaborate. Palatul din Monaco a fost pictat și redecorat. La 4 aprilie 1956, Kelly cu familia ei, domnișoarele de onoare, pudel, și peste optzeci de piese de bagaj au urcat la bordul vaporul "Constitution" pentru Riviera Franceză. La Monaco, peste 20.000 de oameni s-au aliniat pe străzi pentru a o saluta pe viitoarea prințesă. Pentru a
Grace Kelly () [Corola-website/Science/309195_a_310524]
-
televiziune a jucat in spectacolele: "Egmont" de Johann Wolfgang von Goethe, "Moartea unui comis-voiajor" de Arthur Miller, "Prizonier la Auschwitz" de Alain Bosquet. Primul rol într-un film de televiziune l-a avut în 1976, când a jucat Ionel din "Domnișoara Nastasia". Debutul pe marele ecran a avut loc în 1982, în filmele "La capătul liniei" și "Calculatorul mărturisește". Au urmat multe alte pelicule, printre care: "Întunecare", "Furtună în Pacific", "Bătălia din umbră", "Drumul câinilor", "Sezonul pescărușilor", "Kilometrul 36", "Balanța", "Vulpe-vânător
Dan Condurache () [Corola-website/Science/309228_a_310557]
-
hipnotism”, un efect ce ia naștere în timpul versului „I'm feeling sexy...”. Alte recenzii favorabile au provenit din partea unor publicații precum "New Musical Express" sau "Yahoo! Music". De asemenea, editorii website-ului "UK Mix" au comentat următoarele: „albumul de debut al domnișoarei Knowles, "Dangerously in Love" se poate să fi fost una dintre cele mai importante lansări ale anului trecut, dar nu este de negat faptul că majoritatea era compus preponderent din material de umplutură, decât din material interesant. Din fericire, «Naughty
Naughty Girl (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/308939_a_310268]
-
aparținea ducelui de La Rochefoucauld, împreună cu unchiul său, locotenent-colonelul Charles. În această perioadă își urmează cariera militară, în garnizoanele de la Metz, Rouen și Lille, apoi obține scrisori de serviciu pentru Saint-Domingue, unde îl chemau probleme de familie. Acolo, se căsătorește cu domnișoara "de Fontenelle", de la care are o fiică, și revine în Franța în 1782. În același an, cumpără funcția de locotenent al mareșalilor Franței din "Dammarie-les-Lys", aproape de Melun și își achiziționează o casă în regiune. Atribuțiunile acestei funcții de locotenent constau
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
a căsătorit cu Bogdan Ionescu, cu care era într-o relație de mai bine de 3 ani. În aceeași zi a avut loc și cununia religioasă. La scurt timp, Elena a anunțat pe Twitter că și-a păstrat numele de domnișoară. Nașii celor doi sunt deputatul PDL Răzvan Mustea și soția sa, Aura. Răzvan Mustea este și liderul tinerilor democrat-liberali, iar în Guvernul Ungureanu a fost ministru al Comunicațiilor. La petrecerea care a avut loc la Palatul Snagov, au participat peste
Elena Băsescu () [Corola-website/Science/309938_a_311267]
-
tineri (care nu știu unul de celălalt) care se va căsători va primi moștenirea de un milion de lei. Moștenitoare este tânăra și frumoasa Mariana Pătrașcu, fiica unei prietene a boierului. Aceasta plănuiește a-și schimba identitatea cu cea a domnișoarei sale de companie, Miss Mary, pentru a dejuca planurile celuilalt moștenitor. În sat poposește batalionul de roșiori al maiorului Mura, încartiruit acolo pentru mai mult timp. Aflând de moștenire și fiind un "crai" îndârjit, maiorul face avansuri domnișoarei Mary, în timp ce
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
cea a domnișoarei sale de companie, Miss Mary, pentru a dejuca planurile celuilalt moștenitor. În sat poposește batalionul de roșiori al maiorului Mura, încartiruit acolo pentru mai mult timp. Aflând de moștenire și fiind un "crai" îndârjit, maiorul face avansuri domnișoarei Mary, în timp ce locotenentul Paul Azureanu se îndrăgostește de Mariana. Cele două ordonanțe ale ofițerilor, Lie și Boboc, fac tot posibilul ca să încurce situația. În final, la conac sosește avocatul Andriano și descurcă ițele: cel de-al doilea moștenitor nu este
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
Chiriș din compania „Bulandra” era străjerul Gruia, iar M. Bejan, actor la compania de revistă a cinematografului „Marconi” juca rolul primarului. Rolurile feminine principale au fost interpretate de Elvira Godeanu de la Teatrul Național (Mariana Petrașcu), Marietta Sadova de la compania „Bulandra” (domnișoara de companie Miss Mary) și Camelia Mihail de la Teatrul Popular (Ileana, fiica străjerului Gruia). Într-un rol secundar apărea balerina Elena Prodanovici-Bulandra, alături de alte tinere balerine de la Opera Română. Ion Timuș a primit și sprijinul generalului Gheorghe Argeșanu (pe care
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]
-
ani", al cărei subiect îi este inspirat, fără îndoială, de viața doamnei de Berny. În 1832 după moartea la 7 aprilie a Dl. de Trumilly de holeră, Balzac, în ciuda sfaturilor doamnei de Berny și ale doamnei de Castries, cere mână domnișoarei de Trumilly - dânsa reprezentând singura modalitate de a poseda o avere suficientă pentru candidatură - dar este refuzat. Văzându-și iluziile politice spulberate, Balzac se rezervă doamnei de Castries și literaturii. În mai publică o nouă ediție din Scene de la vie
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
prezent, la nunți se dăruiau animale, cereale, bani. La sfîrșitul nunții avea loc un ritual, numit „dezbrăcarea miresei”, în timpul căruia nașii îi scoteau miresei coronița de pe cap și o împodobeau cu o basma. Ritualul simboliza trecerea miresei de la statutul de domnișoară, la cel de nevastă. După încheierea nunții, nașii invitau tinerii însurăței la ei acasă, pentru a sta la masă. În zilele care urmau, nunul și cu finul luau o căruță și mergeau pe la casele oamenilor pentru a strînge darurile de la
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
doctoratului, care ar fi fost mai apoi preluate în terțe articole, pe care GIP le-a presupus ca fiind cele după care s-a plagiat. De asemenea, autoarea a semnat unele dintre sursele mai vechi, presupus plagiate, cu numele de domnișoara, Lascu. Lucrarea a fost verificată în 2016 și cu softul anti-plagiat, folosit de Departamentul de Justiție al SUA, insă rezultatul este ținut secret, iar rezultatul va fi dat publicității doar când Comisia de Etică a Universității de Vest Timișoara o
Laura Codruța Kövesi () [Corola-website/Science/306160_a_307489]
-
două rânduri a oferit spre achiziție Muzeului Județean de Istorie obiectele și manuscrisele care alcătuiesc astăzi fondul muzeistic majoritar existent în expoziția memorială. La 19 aprilie 1976, s-a stins din viață la Piatra Neamț, în vârstă de 94 de ani, Domnișoara Sidonia C. Hogaș, în chiar ziua de naștere a ilustrului ei tată. Prin grija nepoatei surorii sale, d-na Elena Zbanț, a fost înmormântată la cimitirul "Eternitatea", împreună cu urna fratelui ei incinerat, Aetiu Hogaș.
Calistrat Hogaș () [Corola-website/Science/306246_a_307575]
-
mirosul încă se simțea în budoirul ei. În Anglia industria parfumurilor și-a atins apogeul în timpul domniei lui Henry al VIII-lea și al reginei Elisabeta I. Toate locurile publice erau parfumate după ordonanța reginei, ca să ascunde mirosurile intolerabile. Mândria domnișoarelor era să experimenteze cu amestecarea parfumurilor delicate. În aceeași măsură cu arta, parfumurile s-au schimbat în secolul al XIX-lea. Gusturile schimbătoare și dezvoltarea chimiei au pus bazele parfumulirol cum îi cunoaștem astăzi. Revoluția Franceză nu a declinat căutarea
Apă de toaletă () [Corola-website/Science/304764_a_306093]
-
timpul real și de o călătorie simbolică către moarte. Academicianul Eugen Simion o considera „o alegorie a morții sau a trecerii spre moarte”. Într-o după-amiază toridă de vară, întorcându-se acasă cu tramvaiul după ce ținuse o lecție de pian domnișoarei Otilia Pandele, profesorul bucureștean Gavrilescu își dă seama că și-a uitat servieta cu partituri în apartamentul doamnei Voitinovici, mătușa Otiliei, aflat pe strada Preoteselor nr. 18. Coboară repede ca să ia tramvaiul în sens invers și, după o perioadă de
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]