10,806 matches
-
sale și cu campanii de calomniere în presa românească și în publicațiile finanțate de către regimul comunist. Monica Lovinescu a fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Cuplul Lovinescu-Ierunca a întreținut relații apropiate cu figurile importante ale exilului românesc, locuința lor pariziană devenind un nod pentru exilul românesc și pentru scriitorii și personalitățile culturale române aflate în vizită la Paris. Prin publicitatea făcută disidenților români în presa internațională, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au contribuit la ameliorarea tratamentului
Monica Lovinescu () [Corola-website/Science/297917_a_299246]
-
și în publicațiile finanțate de către regimul comunist. Monica Lovinescu a fost căsătorită cu poetul, publicistul și omul de radio Virgil Ierunca. Cuplul Lovinescu-Ierunca a întreținut relații apropiate cu figurile importante ale exilului românesc, locuința lor pariziană devenind un nod pentru exilul românesc și pentru scriitorii și personalitățile culturale române aflate în vizită la Paris. Prin publicitatea făcută disidenților români în presa internațională, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au contribuit la ameliorarea tratamentului acestora de către autoritățile de la București. După Revoluție, au ales
Monica Lovinescu () [Corola-website/Science/297917_a_299246]
-
Histoire du Spectacle" (Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard, 1965). Traduce în franceză texte românești sub pseudonimele „Monique Saint-Côme” și „Claude Pascal”, cel mai cunoscut fiind romanul La Vingt-cinquième heure („A douăzeci și cincea oră”) de Constantin Virgil Gheorghiu. Colaborează la reviste românești din exil: "Luceafărul", "Caiete de dor", "Ființa românească", "Ethos", "Dialog", "Agora". După 1990 publică și în reviste literare și politice din România, în "Contrapunct", "România literară", "22", etc. Din anul 1951 și până în 1974 colaborează la emisiunea în limba română a Radiodifuziunii
Monica Lovinescu () [Corola-website/Science/297917_a_299246]
-
exilate). În denunțarea dictaturii comuniste din România, Ierunca ia parte activă ca secretar de redacție la apariția ziarului "Uniunea Română", editat la Paris de generalul Nicolae Rădescu, la care colaborează și Grigore Gafencu. Scrie numeroase articole în publicațiile românești din exil, în special în revista "România", organul Comitetului Național Român de la Washington, editat de Constantin Vișoianu. În volumul "Pitești" (1981) denunță experiența comunistă a terorii, folosită ca instrument de distrugere psihică. De când se află în Franța, Virgil Ierunca a redactat o
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
în Franța, Virgil Ierunca a redactat o serie de reviste literare, ca "Luceafărul" (1948-1949), al cărei director a fost Mircea Eliade, "Caiete de dor" (1951-1957), "Ființă românească" (1963-1968), "Ethos" (care apare din anul 1973). Într-o serie de publicații din exil, a deținut rubrica intitulată "„Antologia rușinii”", în care erau dați la iveală intelectuali din România aserviți slugarnic regimului comunist. Producțiile literare ale lui Virgil Ierunca figurează în mai multe antologii de poezie, printre care cea alcătuită de Vintilă Horia. Pentru
Virgil Ierunca () [Corola-website/Science/297927_a_299256]
-
inițial, sub influența scrierilor și practicilor radicale ale grupurilor revoluționare ruse Lenin considera că e de dorit o lovitură de stat care să înlocuiască dictatura țaristă cu un regim comunist, ulterior, sub influența ideilor marxiste răspândite de Plehanov aflat în exilul occidental, Lenin renunță temporar atât la ideea loviturii de stat cât și la aceea că teroarea este dezirabilă sau măcar necesară. Întru convertirea rușilor la revoluție Cernișevschi a avut o influență mai mare decât toate scrierile lui Marx și Engels
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
clase, ură care așa cum declara Vera Jasulici (o populistă) n-avea nimic în comun cu opiniile intelectuale al "intelighenției". Morala partidului bolșevic datorează tot atât de mult unui individ precum Neceaiev pe cât datorează și lui Marx, Neceaiev urmărit de poliție și în exil fiind la un moment dat, și copleșit de distrugerea organizației lui secrete de către poliția secretă țaristă, va ajunge la concluzia că o astfel de organizație inevitabil clandestină în Rusia vremii, pentru a supraviețui, trebuie să se bazeze pe principiile lui
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
clar ostraka de la Arad. În plus, anul nu mai începe toamna dar primăvara (asemeni anului mesopotamic din acea perioadă). Ostraka de la arad atestă cât se poate de clar că această schimbare a calendarului a fost și în Țara Israel înainte de exil. Exilul și redactarea sacerdotală a textelor din acea vreme nu fac altceva decât să confirme această schimbare fundamentală a calendarului. Într-adevăr, a început să se folosească apelativele babiloniene a diferitor luni: nisan, iyar, sivan, tammuz, av, elul, tișri, marchesvan
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
ostraka de la Arad. În plus, anul nu mai începe toamna dar primăvara (asemeni anului mesopotamic din acea perioadă). Ostraka de la arad atestă cât se poate de clar că această schimbare a calendarului a fost și în Țara Israel înainte de exil. Exilul și redactarea sacerdotală a textelor din acea vreme nu fac altceva decât să confirme această schimbare fundamentală a calendarului. Într-adevăr, a început să se folosească apelativele babiloniene a diferitor luni: nisan, iyar, sivan, tammuz, av, elul, tișri, marchesvan, casleu
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
se folosească apelativele babiloniene a diferitor luni: nisan, iyar, sivan, tammuz, av, elul, tișri, marchesvan, casleu, tevet, șevat și adar; intercalarea unei luni suplimentare se realizează - în general - la sfârșitul anului adăugându-se a doua lună adar: weadar. În epoca exilului influența astronomiei mesopotamiene s-a făcut simțită clar asupra redactării sacerdotale, care acordă mare importanță datărilor; între altele dă și numărul de zile al anului solar indicând viața „patriarhului” Enoh de 365 de ani (cf. Geneză 5,23). Se pare
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
câteva indicii, se pare că anul în care avea loc încoronarea însemna „primul an”. Indicarea datei cu anul regal (fie că este vorba de regii din Iudeea sau cei din Israel, cf. ostraka din Samaria, fie de regii persani, după exil cf. papirusurile wadi de la Daliyeh, sau de Marii Preoți asmodei), era modul obișnuit de datare a documentelor administrative în Palestina antică și, grație acestui mod, astăzi poate fi stabilită cronologia vremii.
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
opresivi externi (clasele neo-feudale și aparatele de dictatură militară din țările Americii Latine), într-o luptă cu „opresorul intern”, cu „polițistul din cap”, perfect adaptată clasei de mijloc occidentale, care a constituit principalul public al atelierelor lui Boal în perioada exilului.</spân></spân></spân></p> „Principiul pe care Boal îl aplică în prezent exercițiilor sale de teatru-forum, este acela pe care îl numește „polițistul din cap” sau oprimarea internalizată. Cu alte cuvinte, mai bine sau mai rău, teatrul-forum de astăzi constă
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
spân lang="ro-RO">, precum și proclamarea irefutabila a adevărului anti-comunist, s-au realizat și odată cu înființarea și funcționarea unor instituții precum Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">(aprilie 1993), Institutul Național pentru Memoria Exilului Românesc (iunie, 2003) </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">și</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">(decembrie
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
a arătat un curaj incredibil și tărie de caracter în fața tragediilor și nenorocirilor care i-au lovit familia de-a lungul timpul: decesul soțului Ilia în 1886, execuția fiului mai mare Alexandr în 1887, decesul fiicei Olga, multiplele arestări și exilul celorlalți copii: Vladimir, Anna, Dmitri și Maria. A fost în străinătate de două ori să se întâlnească cu Vladimir (în vara anului 1902 în Franța și în 1910 în Suedia).
Maria Alexandrovna Blank () [Corola-website/Science/298467_a_299796]
-
1873, Constantinopol - d. 4 aprilie 1923) a fost un om politic și ideolog socialist rus, de naționalitate evreu. A devenit liderul menșevicilor din Rusia la începutului de secol XX. Era fiul unor evrei din clasa de mijloc. A trăit în exil împreună cu alte personalități politice radicale. Martov a aderat la Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia (PSDMR). La al doilea congres al PSDMR, ținut la Londra în 1903, a avut cu Lenin o dispută asupra politicii de recrutare de noi
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
a social-revoluționarilor. În 1923, Martov a fost nevoit să se exileze din nou și a murit în același an în Schönberg, Germania. Cu puțin timp înaintea decesului, a apucat să lanseze la Berlin ziarul "Curierul socialist", rămas publicația menșevicilor din exil. Ziarul și-a continuat apariția la Paris și în cele din urmă în New York, unde s-au stabilit ultimii menșevici exilați. Potrivit unor surse, Lenin ar fi înlesnit fonduri pentru această ultimă acțiune a lui Martov.
Iulius Martov () [Corola-website/Science/298471_a_299800]
-
de către organele de cenzură ale autorităților. În 1954, Cela se mută în Palmă de Mallorca, iar în 1956 înființează acolo revista literară de mare influență "Papeles de San Armadans", având o linie antifascista, la care au publicat scriitorii spanioli în exil din timpul dictaturii. Tot în acest an moare prietenul său Pio Baroja, al cărui sicriu îl poartă pe ultimul drum, împreună cu Hemingway. În 1957, Cela devine membru al Academiei spaniole. În 1977 este ales senator. Cea mai importantă realizare a
Camilo José Cela () [Corola-website/Science/298500_a_299829]
-
("Русская Православная церковь") este corpul creștinilor aflați sub autoritatea Patriarhiei Moscovei, care este în comuniune cu ceilalți patriarhi ai bisericilor ortodoxe. Datorită acestui fapt, credincioșii ortodocși ruși sunt în comuniune cu toți ceilalți creștini ortodocși. din exil a reintrat în comuniune deplină cu Patriarhia Moscovei, cu statut semi-autonom, în data de 17 mai 2007 când s-a semnat Actul de Comuniune Canonică de către reprezentanții celor două Biserici, Patriarhul Alexei și Mitropolitul Laurus. Biserica ortodoxă rusă își regăsește
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
lucru cu Biserica ortodoxă rusă din afara Rusiei (cunoscută de asemenea ca Biserică ortodoxă rusă în afara granițelor țării), care a fost formată de comunitățile rușilor emigranți și care refuzau să recunoască autoritatea bisericii ruse dominată de comuniști. Biserica Ortodoxă Rusă din exil se află sub ascultarea canonică a Patriarhiei de Constantinopol. Ortodoxia rusă are, de asemenea, tradiție în China. Bisericile ortodoxe din Rusia au toate caracteristicile bisericilor ortodoxe din est și acestea le diferențiază de bisericile catolice. Culorile cupolelor bisericilor ortodoxe ruse
Biserica Ortodoxă Rusă () [Corola-website/Science/298497_a_299826]
-
mișcarea de rezistență a fost distrusă, nejucând un rol semnificativ până la sfârșitul războiului”. Mișcarea de rezistență care a existat în primii ani de război a fost sub conducerea președintelui cehoslovac Edvard Beneš, care, împreună cu František Moravec (șeful spionajului militar), din exilul de la Londra, au coordonat activitatea de rezistență. În condițiile luptei împotriva forțelor de ocupație germană, principalele grupuri de rezistență și-au întărit rândurile în Conducerea Centrală a Rezistenței Naționale, ori ÚVOD. Această organizație a funcționat ca intermediarul clandestin principal dintre
Rezistența cehă în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/306996_a_308325]
-
Hagia Sofia, Mihail II îl asasinează pe Leon V, devenind imediat împărat. Pe 26 decembrie, 820 a fost încoronat împărat de către patriarhul Theodotos I. Pe plan religios, Mihail II a fost tolerant față de iconoclaști, dar și față de iconduli, aducând din exil multe fețe bisericești, cum ar fi fostul patriarh Nicefor I sau Sf. Teodor Studitul. Ascensiunea lui Mihail II a adus ura unui alt general, Toma Slavul, care în 821 se declară împărat în Anatolia, apoi trece în Tracia și Rumelia
Mihail al II-lea Amorianul () [Corola-website/Science/307042_a_308371]
-
din 1941 va deveni obligatoriu. În anul 1940 ajunge consilier tehnic în Ministerul Propagandei Naționale. În același an devine membru al Consiliului administrativ al Casei compozitorilor, pictorilor și sculptorilor de pe lângă Ministerul Muncii. În 1943, presimțind deteriorarea situației politice românești, ia calea exilului stabilindu-se în Elveția. Între 1943-1946 devine consilier tehnic la Legația română din Berna. Pe 26 iunie 1944 fondează, împreună cu Eugene Pittard, „Archives internationales de musique populaire” (Arhiva internațională de muzică populară) din Geneva, pe care o conduce până în 1958
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
de germani fiind internat în mai multe lagăre, ultimul fiind în Bulgaria. A fost implicat în mișcarea politică dirijata de Nicolae Iorga și a fost ales deputat de Sălaj în 1931. România a rămas pentru totdeauna marea să iubire, în timpul exilului lui în Franța depunând multe eforturi pentru unificarea forțelor culturale românești din afara țării. A fost profesor, din 1926, de Geometrie Analitică la Universitatea din Cluj, unde a fundat revista "Mathematica" și a organizat primul congres al matematicienilor români . A fost
Petre Sergescu () [Corola-website/Science/307129_a_308458]
-
consemnat că întâlnirea dintre Regele Mihai și Petre Sergescu a avut loc la Amsterdam, unde Petre Sergescu participa la un congres de istorie a științelor. O parte dintre documentele acestei fundații, atât de necesare pentru scrierea unei veritabile istorii a exilului românesc, s-au pierdut. Cele recuperate au fost publicate de Matei Cazacu în cartea "George Ciorănescu și exilul "românesc, George Ciorănescu fiind, incepand cu 1957, Secretar General al acestei fundații. Pasiunea pentru România s-a împletit armonios cu respectul și
Petre Sergescu () [Corola-website/Science/307129_a_308458]
-
la un congres de istorie a științelor. O parte dintre documentele acestei fundații, atât de necesare pentru scrierea unei veritabile istorii a exilului românesc, s-au pierdut. Cele recuperate au fost publicate de Matei Cazacu în cartea "George Ciorănescu și exilul "românesc, George Ciorănescu fiind, incepand cu 1957, Secretar General al acestei fundații. Pasiunea pentru România s-a împletit armonios cu respectul și aprecierea Poloniei, țara soției sale. În 1931, când era Președintele de Onoare al celui de al doilea congres
Petre Sergescu () [Corola-website/Science/307129_a_308458]