9,643 matches
-
să scrie pentru că îi lasă "acea impresie unică de trăire adevărată", pentru "un soi de loialitate și delicatețe, de sinceritate a vieții." Diplomat, aviator, jucător de tenis, plăcut de femei, Fred este prezentat de scriitor ca un bărbat cu un farmec deosebit: Portretul fizic este conturat abia în epilogul al doilea, prin necrolog, cu prilejul morții impresionante a tânărului pilot, când nu mai rămăsese nimic din: Sub aparența unui tânăr superficial, pe care "banda" îl considera valoros pentru că era plin de
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
-mi rămân mie, cu tine, mamă. Închid ochii. Plâng. Ca un izvor care-și dezleagă apele, plâng... Știu. Sunt aceleași lacrimi care mi-au potolit de-atâtea ori setea și așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă. Învăț să prețuiesc farmecul minutelor petrecute împreună. Vreau să învăț ce preț are un ceas anume o povață, o vorbă bună de-a ta, o mângâiere melancolică - un banal ceas al vieții noastre și să mă prefac că timpul nu trece. Nu vreau ca
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
ai făcut o mare bucurie. Și uite tu la acest copil! Nu știi câte minuni sălășluiesc În căpșorul ei. Numai adineauri a plecat cu scuza: “Lipsesc doar o clipă, tati”. Și... s-a Întors la braț cu tine. ― Păi ce farmec mai avea Întâlnirea, dacă eu Îți spuneam că la poartă mă așteaptă mami? ― Ei? Îți place de ea, scumpo? ― Ce naște din pisică șoareci mănâncă. Îți seamănă bucățică ruptă... Cum te simți, tati? Te-a durut? Te doare? ― Cum să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bolnavi ce se pregăteau pentru diverse intervenții chirurgicale. Medicul de salon a prezentat cazurile fără nici o eroare. ― Ia să vedem noi cum se prezintă pacienții din acest salon... Când au ajuns la salonul doi, ușa s-a deschis ca prin farmec și În prag i-a Întâmpinat... Despina. În spatele ei, Își ițea făptura „doctorașul”. ― Ei? Cum stăm cu pacienții operați? S-a ivit vreo problemă postoperatorie? Despina a prezentat pe fiecare pacient care a fost operat În ultimele două zile... Când
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pădure, județul Mureș, profesor coordonator Someșan Mariana Se zice că fiecare anotimp deține câte o magie unică, fiecare anotimp, înfiripându-se pe un fir de ață aurie, formează câte un basm de neînchipuit. Se mai zice că toate anotimpurile au farmecul lor, dar Primăvara e o excepție - este anotimpul Învierii. Asta am aflat într-o zi... Într-o zi minunată din începutul lunii martie, când pământul, acoperit peste noapte de o nouă plapumă albă pufoasă de nea strălucea în lumina încă
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
primăvară din acel an. Așa mi-am dat seama ca Primăvara este cu adevărat anotimpul învierii, întrucât omul de zăpadă s-a reîncarnat în acest ghiocel, adică a înviat. După acea zi mi-am dat seama că toate anotimpurile au farmecul lor. Trebuie doar să găsim bucuria în noi și trebuie să spunem, fericiți și nerăbdători ” Bun venit!” fiecărui anotimp. Dacă miresmele ar fi vizibile precum culorile, aș vedea grădina în vară asemeni unor nori pictați în toate culorile curcubeului." Așa
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
se pregătește de plecare, cum gerul își lustruiește toate armele cu care o să atace celălalt tărâm și, nu în ultimul rând, cum se produc fulgii de nea mii și mii de steluțe argintii, toate frumoase, dar toate diferite, fiecare cu farmecul său. Este o muncă foarte migăloasă și necesită multă răbdare, însă, sub îndrumarea fulgușorului și a ajutoarelor sale, am contribuit și eu la confecționarea lor. După un timp am ajuns în biroul Reginei Iernii, care, după spusele fulgușorului mă putea
ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică. Deschid poarta și cîinele meu năucul latră la mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-au oprit ai mei din construit, în '39. O intimidează și cărțile multe, și pianul cu placă de bronz, deasupra căruia același Liszt, cam schimonosit în severitate, îmi veghea truda zadarnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în ceașca albastră de Sèvres, asortată cu ochii. Madeline rîdea gîlgîit și mă săruta cu buzele ei în cupă. Poate din pricina asta, în primul meu roman, Poveste din cartierul de sud-est, eroina e o adolescentă întîrziată, pe care o subjugă farmecul discret al detaliului. Viața o vede ca prin geam. Nimic despre patimă, nimic despre sex. "Îmbrățișare activă", cum îl numea Noica, aluziv. Și veneau verile, cînd intram în lumea cealaltă, a părinților de la Iași. Zilele înaintau monoton. Buna-dispoziție forțată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o cîtime din mustața lui Dali, o cîtime din barba lui papa Freud, o cîtime din magia sud-americană, o cîtime din behaviour-ism. Jobenul, extravagantul, a turnat un strop de oniric în vinul casei. Chiar dacă Fluturel nu se lăsa dus de farmecul discret al burgheziei. Ce vin îi ăsta? Sauvignon Blanc. Miroase a pipi de motan pe-un tufiș de coacăz. Am presupus întîi că se temea de spectacol, de comedie, dar motivul bosumflării era altul. Mi l-a spus. O să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
capătă încredere, unele o și iubesc. Fac orice pentru ea, îi spală și lenjeria, mare cît o husă de mașină. Ioana le "lucrează" ca pe obiecte sexuale dezirabile. Își bate joc de sufletele și de trupurile lor. Le minte cu farmecul legăturilor primejdioase, al erosului clandestin. Și totul în vitrină de casă mare, casă de lume bună, cu mobilă stil (care stil?). Ioana are indulgență pentru scene de sex ca o adevărată patroană de bordel. Nu-s bordeluri de lux? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Iași. Era obosit, epuizat nervos ("M-am întins mai mult decît plapoma"), moleșit. Viața de condamnat la glorie nu-i fără suferință. A zăcut zile-n șir. "Nu-mi place să mă culc în patul altuia, dar are un anume farmec să dorm în patul tău, Dințișor". Își pierduse proverbialul autocontrol (febra continuă îl toropea), de vreme ce s-a mărturisit: "Norocul sau nenorocul face ca, în afară de muzică și de tine, să nu mai am de ce trăi pe lumea asta". În afară de muzică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să se lingă-spele singur. Nici nu vreau să mă gîndesc ce-o să mă fac fără Tano cînd i-o sosi timpul. Dar... numai gînduri albe la zintîi. Doi tineri stau în fața porții mele, contopiți unul în celălalt. Cuprinși de acel farmec sfînt? Aiurea. Deși m-au văzut ("Ce p(iii) mea?") continuă ce-au început, de se zgîlțîie gardul. Li se rupe de doamna trecută de-a doua tinerețe. De ce i-ar deranja? Intimitatea nu-i lucru mare nici pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
uneori rece, dublată de trăirea emoțională și note explicative, pune în evidență un personaj lucid, deopotrivă narator, martor și reflector: „...Războiul este iminent. Văd acest lucru după ordinele primite de sus. Depindem de atâția factori care se împotrivesc fericirii noastre”! Farmecul scriiturii este dat și de faptul că personajul central, omul matur trecut „prin vâltoare”, este dublat când de puberul inocent din satul Priponești, când de adolescentul elev la Școala Normală sau de tânărul învățător, devenit apoi profesor. Oricum, reflecțiile sunt
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
încerc să îndepărtez zăpada de pe alei, zăpada moale, pufoasă ce s-a depus în timpul nopții într-un strat apreciabil. A trebuit ca alte minute bune să admir o altă față a minunii de peste noapte... Dacă aseară luna adăuga un anumit farmec frumosului alb, pe care l-am admirat în condițiile de seninătate, acum același tablou se prezintă în toată măreția și splendoarea lui sub lumina unui soare timid ce încearcă să se străvadă printre spărturile norilor dând impresia că pe cer
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
unele preocupări pozitive. Am ajuns deci în ultima zi a anului și pot afirma că am avut un an bun, productiv, care mi-a strecurat în suflet un optimism robust. Constat că și la această vârstă viața are frumusețea și farmecul ei și deci „Viața ca bun Divin” merită să fie trăită, merită să acționezi încât să poți prelungi șederea pe acest pământ. Încă nu s-a terminat ziua și telefonul mai sună antrenându-mă în direcția bună, optimistă. Pentru ora
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată, copiii țipă, te dor urechile și ochii, îți curg lacrimi, ești un iepure care plânge, ha, ha, apoi iată-te aruncat din nou în joben și totul dispare ca prin farmec, e întuneric și crezi că te afli în vizuină, acolo unde nu te poate ajunge nicio gheară, nicio mână de magician insensibil, numai că simți umezeală, plouă de ore bune, e mocirlă până și în gânduri și vrei să fugi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sunt fericite, apoi o luau de la capăt. Lăsă paharul pe măsuță și se apropie de birou. Vocea Magicianului se încolăci în jurul său precum un șarpe pofticios: - Shut down? De ce nu? Un buton atât de comun. Și totul dispare ca prin farmec. Dar dacă nu dispare? La asta nu te-ai gândit, niciodată nu iei în calcul toate posibilitățile, ceea ce este o greșeală imensă. De ce? Fiindcă geamantanul e în debaraua ta, acoperit cu o pătură. Iar Land Roverul acela e tot lângă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ca o mâță în călduri, de fiecare dată? - Și tu ești bun la pat. Își făcu nodul la cravată și apucă haina de pe spătarul scaunului. Uneori îl enerva la culme stilul ei direct, dar enervarea i se topea ca prin farmec atunci când o vedea despuiată și dornică de tăvăleală. Făcu pe intersatul, cu toate că subiectul îl lăsa, pur și simplu, rece. - Și chiar se sinucide prostul ăla cu banii? Ăla din romanul scriitorului tău. - Nu știu, așa ar fi ideea, dar deocamdată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nebună de o bere... Și de sex. Desfăcu o altă lamă de gumă și porni radioul. 4 Evenimentele se derulaseră cu repeziciune, ca și cum Doamna cu Coasa (am putea să-i spunem direct Doamna cu Gazul, chiar dacă suspansul dispare ca prin farmec, însă asta nu schimbă cu nimic destinul viitoarei victime) nu mai avea răbdare. Ca și cum cineva trebuia pedepsit cât mai repede, fiindcă nu-și ținuse gura. În timp ce Detectivul apăsa pedala de accelerație, pornind pe urmele Scriitorului care făcea jogging - împreună cu un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Așa că se lăsă în voia ei. Se răsuci și se aplecă, încercând să își vadă chipul în oglinda ciuruită de picături a râului. Nu reuși. Dar, atunci când încercă să își îndrepte spatele, Magicianul pocni din degete... Ploaia încetă (ca prin farmec, ar spune un scriitor care ar dori, fără să reușească, să-și suprindă cititorul cu o imagine de poveste...), tunetele și fulgerele își luară tălpășița. Nici fuiorul de fum nu se mai văzu, iar Scriitorul încleștă degetele, cuprins de spaimă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
primii În amfiteatrul Odobescu, dar deja nu se mai poate accede, așa că aștept venirea profesorului, spre a mă strecura odată cu plevușca din siajul său. Când, În sfârșit, apare la capătul holului Înțesat de lume, geamurile ușilor zăngănesc și, ca prin farmec, o liniște suverană se instaurează peste vacarmul așteptării Înfrigurate. Profesorul pășește jovial; un mic Napoleon trecând printre rândurile de soldați În stare să se sacrifice imediat, la un singur gest al său. Intrarea În amfiteatru este o primă victorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost sfârșitul! M-a purtat În sferele necunoscute ale voluptății, ca apoi să mă arunce jos, prea jos, Îngropându-mă, acoperindu-mi iubirea cu noroi. Prima iubire! Am luptat cu dinții pentru ea un an, i-am gustat numai puțin farmecul, dar Îndeajuns ca să-l port ca pe o comoară scumpă mai departe, oriunde, nepătat. Petre, oare tu nu vei mai veni niciodată? Petre, așa este posibil să mă lași, cu sufletul zdrobit sub povara acelei Îmbrățișări? Erai tu În brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
disperare, doream să fug și În același timp o forță mai puternică mă chema să mă apropii de omul drag. E un sentiment pe care literele nu-l pot reda, e ceva care izbucnește dinăuntru și cuprinde totul Într-un farmec În care totul e amortizat de prezența persoanei iubite, simți nețărmurita putere a dragostei, a acestei pasiuni care mă domină pentru Petre de un an Încheiat. În momentul când l-am luat de după gât am simțit o puternică presiune sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În ochii mei și, tentat de originea ei alogenă, construiam În febră tot felul de răpiri amoroase, eu fiind bineînțeles acela care apărea și o salva În ultimul moment. Când am mai Întâlnit-o În timpul Universității, parcă Își pierduse tot farmecul și devenise ștearsă. La liceu, jocul privirilor cu domnișoarele din clasa mea a devenit mai complex, cucerind treptat teritorii din ce În ce mai secrete. Candida a venit și ea În aceeași clasă, a VIII-a C, unde, Împreună cu șatena Geta Spulber și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]