9,472 matches
-
greșelile lor în acuratețea istorică, inclusiv eșecul lui Henryk Sienkiewicz în portretizarea scenelor militare din Trilogia să,ce descria secolul al XVII-lea și logistică de război. Doar în 1888, cănd Prus avea 40 de ani, a scris prima sa ficțiune istorică: o poveste scurt[, dar uimitoare "O legendă a vechiului Egipt". Această poveste îi va servi, câțiva ani mai tarziu, ca o schiță preliminară pentru primul său roman istoric, "Faraonul" (1895). În cele din urmă,Prus a scris 4 române
Bolesław Prus () [Corola-website/Science/309900_a_311229]
-
perioadei dinastiei, când oamenii cu origini mai umile i-au inlocuit. Dinastiei Ming a văzut o literatură înfloritoare, pictură, poezie, muzică și operă chineză de diferite tipuri, mai ales în valea comercială și prosperă (din aval) a fluviului Yangtze. Deși ficțiunile scurte erau populare încă din timpul dinastiei Tang (618-907), și lucrările autorilor contemporani, cum ar fi Xu Guangqi, Xu Xiake și Song Yingxing au fost de multe ori tehnice și enciclopedice, dezvoltarea literară cea mai izbitoare a fost cea a
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Osândiții mlastinilor”, „Pe malul apei” și „Călătorie spre soare-apune”. Jin Ping Mei publicat în 1610, a încorporat materiale anteriore, marcând tendința de compoziție independentă și preocuparea pentru psihologie. În ultimii ani ai dinastiei, Feng Menglong și Ling Mengchu au inovat ficțiunea scurtă vernaculară. Script-uri de teatru au fost la fel de imaginative. Cel mai renumit, Pavilionul Bujorului, a fost scris de Tang Xianzu (1550-1616), cu primul spectacol la Pavilionul Prințului Teng în 1598. Eseul informal și jurnalele de călătorie au fost un alt
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
Facultatea de Filologie (specializarea jurnalistică) a Universității de Stat din Moldova (1972). Între 1976 - 1978, a urmat studii post-universitare la Cursurile Superioare de Scenaristică și Regie ale Comitetului de Stat al URSS pentru Cinematografie din Moscova, specializarea dramaturgia filmului de ficțiune. Alte date: Membru al Uniunii Scriitorilor, membru al Uniunii Cineaștilor din Republica Moldova Distincții de stat: Medalia “Meritul civic” (1996), Medalia “Mihai Eminescu”(2000), Ordinul de Onoare (2011), Ordinul Republicii (2012) - “Drumul trece prin casă”(1971, mențiune la Concursul republican de
Mihai Poiată () [Corola-website/Science/309462_a_310791]
-
Raymond Elias Feist (n. 1945, Los Angeles, California) este un scriitor american, specializat mai ales în ficțiune fantasy. s-a născut în 1945 înLos Angeles, și a crescut în California de Sud. S-a născut cu numele de familie Gonzales, dar a fost adoptat apoi de Felix E. Feist. A absolvit în 1977 Universitatea din California. Primul
Raymond E. Feist () [Corola-website/Science/310415_a_311744]
-
în 1998, a obținut titlul de Master în Arte în studii americane la Centrul American pentru Jurnalism. Muțumită interesului ridicat de eseul "Paradise On Sale" publicat în The New York Times, ea a început să scrie editoriale pe siteul sau, urmate apoi de ficțiune și piese de teatru. În 1999 i s-a acordat Premiul pentru Piese de Teatru Lillian Hellman, pentru piesă "Audition to "Mom! We Are Too White to Be Gypsies!"" (Audiție la "Mama! Noi suntem prea albi ca să fim țigani!") În
Ella Veres () [Corola-website/Science/310449_a_311778]
-
din Japonia. În mare parte a Japoniei termenul a fost înlocuit de cel de "Boy's love" care include atât parodiile, lucrările originale, comerciale cât și lucrările doujinshi. Chiar dacă genul este numit "Boy's love" (de obicei abreviat BL) "eroii" ficțiunilor sunt adolescenți sau mai în vârstă, ficțiunile care în care băieții sunt preadolescenți sunt etichetate cu termenul de "shotacon" și este văzut ca un gen total diferit. Yaoi (așa cum continuă a fi cunoscut de fanii care vb în general engleza
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
termenul a fost înlocuit de cel de "Boy's love" care include atât parodiile, lucrările originale, comerciale cât și lucrările doujinshi. Chiar dacă genul este numit "Boy's love" (de obicei abreviat BL) "eroii" ficțiunilor sunt adolescenți sau mai în vârstă, ficțiunile care în care băieții sunt preadolescenți sunt etichetate cu termenul de "shotacon" și este văzut ca un gen total diferit. Yaoi (așa cum continuă a fi cunoscut de fanii care vb în general engleza) s-a răspândit și în afara Japoniei, ficțiunile
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
ficțiunile care în care băieții sunt preadolescenți sunt etichetate cu termenul de "shotacon" și este văzut ca un gen total diferit. Yaoi (așa cum continuă a fi cunoscut de fanii care vb în general engleza) s-a răspândit și în afara Japoniei, ficțiunile fiind acum disponibile în difeite țări și traduse în diferite limbi. Yaoi a apărut pentru prima dată pe piețele de doujinshi din Japonia între anii 1970-1980 ca răspuns al creșterii pe piață a manga-urilor shonen-ai (tradus: dragoste între băieți), dar
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
să facă distincție între acest gen și "gay manga" care este creat de și pentru bărbații homosexuali. Chiar dacă "shonen-ai" literar se traduce "Boy's love" (dragoste între băieți) termenii nu sunt sinonimi. În Japonia "shonen-ai" este folosit ca termen pentru ficțiunile care descriu povești despre băieți preadolescenți și /sau adolescenți al căror relație evoluează de la platonic la romantic, în timp ce " Boy's love" este folosit ca nume de gen pentru ficțiunile care descriu sau conțin contexte sexuale și fac referire la vârsta
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
nu sunt sinonimi. În Japonia "shonen-ai" este folosit ca termen pentru ficțiunile care descriu povești despre băieți preadolescenți și /sau adolescenți al căror relație evoluează de la platonic la romantic, în timp ce " Boy's love" este folosit ca nume de gen pentru ficțiunile care descriu sau conțin contexte sexuale și fac referire la vârsta protagoniștilor (excepție făcând "shotacon-urile"). Personajele principale de obicei sunt :"seme"(agresorul/atacator) și "uke" (ținta/primitor), termenii fiind originali din arte marțiale, nu au conotații degradante. "SEME" derivat din
Yaoi () [Corola-website/Science/310504_a_311833]
-
Metodele lui se schimbă în Crimă pe terenul de golf, unde Poirot încă se bazează în mare parte pe indicii dar începe să-l ironizeze pe un detectiv rival care se focalizează doar pe setul de indicii tradițional (introdus în ficțiunea polițistă de Sherlock Holmes): urme de pași, amprente și mucuri de țigară. Începând din acest moment, Poirot se autoproclamă un detectiv-psiholog care cercetează nu prin adunarea probelor de la locul crimei ci prin înțelegerea tipului victimei sau a ucigașului. Acest comportament
Hercule Poirot () [Corola-website/Science/306084_a_307413]
-
și 1940, precum clasicele Crima de pe Orient Express (1932), Crimele A.B.C. (1935), Cărțile pe Masă (1936) și Moarte pe Nil (1937). Acest ultim roman, povestea mai multor omucideri pe un vapor de pe Nil, este considerat de celebrul scriitor de ficțiune polițistă John Dickson Carr ca fiind printre cele mai bune zece romane polițiste ale tuturor timpurilor. Romanul Cinci Porcușori din 1942, în care Poirot investighează o crimă comisă în urmă cu 16 ani prin analizarea diferitelor relatări ale tragediei este
Hercule Poirot () [Corola-website/Science/306084_a_307413]
-
al unei balade cântate de Tudor Gheorghe) și "Lungul drum al pâinii către casă", un film de montaj despre asanarea Insulei Mari a Brăilei și transformarea bălții în teren arabil). El a trecut apoi în februarie 1975 la lungmetrajul de ficțiune, realizând filmul "Zidul", ce prezenta „un adevărat ritual al claustrării, cu consecințe - psihice, moral-volitive, fizice” al unui tânăr (Gabriel Oseciuc) care a tipărit singur, izolat timp de câteva luni într-o încăpere zidită, ziarul clandestin "România liberă". Au urmat filmele
Constantin Vaeni () [Corola-website/Science/306159_a_307488]
-
(n. 15 noiembrie 1965) este un scenarist și regizor român. A câștigat de două ori concursul de scenarii al Consiliul Național al Cinematografiei și a regizat mai multe scurt metraje de ficțiune, documentare, filme de prezentare, reclame, videoclipuri. S-a născut în București, unde și-a făcut și studiile. Din anul 1994, a intrat la Universitatea Hyperion din București, secția de regie de film. În timpul studenției, a făcut diferite studii și filme
George Adamescu () [Corola-website/Science/306163_a_307492]
-
așa fel încât să i se potrivească propriilor intenții. Fiecare dintre jurnalele sale combină prezentările documentare și descriptive ale locurilor pe care le-a văzut cu digresiuni filozofice asupra unor subiecte cum ar fi statutul unui autor, imortalitatea și natura ficțiunii în raportul literar de călătorie. Unele jurnale, cum ar fi "„În Suedia”", conțin chiar și povești. În anii 1840 atenția lui Andersen s-a reîntors spre scenă, dar fără succes. Cu toate acestea, geniul său a fost dovedit în miscelanea
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
fiul lui J.R.R. Tolkien), Warren "Warnie" Lewis (fratele mai mare al lui C.S. Lewis), și Eric Rucker Eddison la invitația lui C.S. Lewis. Întâlnirile au avut loc intre anii 1930 și 1960. erau entuziaști literari ce prețuiau valoarea narațiunii în ficțiune și care încurajau scrierea de opere fantastice. Cu toate că valorile creștine erau reflectate în operele multra dintre membrii, existau deasemenea atei printre membrii grupului. "Drept vorbind," scria Warren Lewis, "the Inklings nu era un club sau o scocietate literară, cu toate că împărțea
The Inklings () [Corola-website/Science/306420_a_307749]
-
poeme „Rituri de dragoste și ură“, „Mic tratat de colorare a nopții" și „Scrisori către fluturi" precum și a stilului deosebit în care își scrie povestirile, înregistrează un fenomenal succes (situîndu-se pe primul loc în topul celor mai accesate scrieri de ficțiune ale anului 2008 - conform StatCounter Romania) devenind unul din cei mai citiți tineri scriitori români on-line. Inclus în Enciclopedia personalităților din România „Who is Who“ (2012). A realizat o serie de convorbiri cu: Pentru: Despre au scris: Din înaltul cerului
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
la Brigham Young University. În timpul cursurilor de dramaturgie, el a început să adapteze scenariile pentru producțiile teatrale și, în final, scriind propriile acte sau piese întregi, unele dintre ele produse de regizorii de la BYU. El a explorat și literatura de ficțiune, începând cu povestiri care au devenit ulterior "The Worthing Saga". Revenit în Provo, Utah, din activitatea sa misionară în Brazilia, Card a pus bazele companiei teatrale Utah Valley Repertory, care a evoluat timp de două veri la "the Castle," un
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
Press, devenind apoi editor cu normă întreagă. În 1976 a reușit să se angajeze ca editor asistent la revista oficială a Bisericii, "Ensign", mutându-se în Salt Lake City. În timp ce lucra la "Ensign", Card a publicat prima sa operă de ficțiune, povestirea "Gert Fram", care a apărut în numărul din iunile 1977 al revistei sub pseudonimul Byron Walley. Când a scris "Jocul lui Ender", Card lucra la BYU și a trimis povestirea câtorva publicații. Ea a fost acceptată de Ben Bova
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
Statelor Unite, bazată pe jocul video "Shadow Complex" al celor de la Xbox Live Arcade. Card a colaborat cu artistul "Războiului Stelelor" Doug Chiang la "Robota" și cu Kathryn H. Kidd la "Lovelock". De atunci, el a explorat și alte genuri de ficțiune cu romane ca "Lost Boys", "Treasure Box" și "Enchantment". Printre alte opere se numără transpunerea sub formă de roman a filmului "Abisul" a lui James Cameron și banda desenată "Ultimate Iron Man" pentru Marvel Comics. În afara acestora, la începutul anilor
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
primăvara lui 1976 al revistei "Sunstone". După spusele lui, a folosit aceste pseudonime deoarece articolul făcea o scurtă referire la el și la piesa sa "Stone Tables". Numele Byron Walley a fost folosit de Card la prima sa lucrare de ficțiune publicată, "Gert Fram", apărută în numărul din iulie 1977 al revistei "Ensign". Card pretinde că a folosit acest nume deoarece scrisese un articol de non-ficțiune, "Family Art", un poem, "Looking West", și o piesă scurtă, "The Rag Mission", pentru același
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Card a argumentat că a acceptat acest post deoarece a fost dezamăgit de metodele de predare a scrierii cretive din majoritatea universităților, dar și pentru că dorea să predea tehnicile de scriere a ficțiunii scriitorilor promițători. Card a conlucrat îndeaproape cu colegii săi pentru a dezvolta noi moduri eficiente de a educa scriitorii aspiranți și a publicat două cărți cu acest subiect. El era foarte dornic să folosească oportunitatea de a aplica aceste tehnici
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
catedră. Începând din anul 2001 a condus un atelier anual intensiv de critică pentru scriitorii aspiranți, intitulat "Literary Boot Camp", care se desfășoară pe durata unei săptămâni. Participanții sunt aleși dintre doritorii care au trimis mostre din operele lor de ficțiune. Atelierul se încheie cu un weekend de lectură deschis tuturor celor veniți. Absolvenții au câștigat premii majore ale concursurilor de science fiction și fantasy (cum ar fi actualmente defunctul concurs Phobos contest și concursul Writers of the Future), au vândut
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]
-
17 ani, iar Erin a murit în ziua în care s-a născut. La ora actuală, Card și soția sa trăiesc împreună cu fiica cea mai mică, Zina, în Greensboro, Carolina de Nord. Viața fiului său, Charles, a influențat unele dintre ficțiunile lui Card, în special saga " Întoarcerea acasă", "Lost Boys" și "Folk of the Fringe". Fiica lui, Emily, împreună cu două alte scriitoare, a adaptat pentru teatru povestirile lui Card "Clap Hands and Sing", "Lifeloop" și "A Sepulchre of Songs", în "Posing
Orson Scott Card () [Corola-website/Science/303450_a_304779]