12,214 matches
-
a devenit posibilă instituirea planului de întemeiere a unei științe normative (logica) privind modalitățile de rostire a gândurilor și de acreditare strict formală a celor corecte și de discreditare, tot strict formală, a celor incorecte. Logos-ul, conceput de unii filosofi prearistotelici drept principiu al tuturor lucrurilor, realitate originară, rațiune de a fi a celor ce există, este investit, prin proiectul logicii-organon, doar cu funcții formale, de susținere a corectitudinii unor produse ale actelor gândirii noastre (în Organon: concept, noțiune, definiție
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibilă, poate atinge limitele dictaturii judicativului și, astfel, poate deschide orizontul non-judicativului, așa cum, de altfel, a fost indicat mai devreme.) Cum sunt proiectate (concepute) și cum funcționează aceste două modele de discurs întemeiate pe dictatura judicativului analitica și dialectica la filosoful care a consfințit trecerea logos-ului în logică, anume la Aristotel? Dar la alți gânditori din perioade târzii ale istoriei filosofiei, Kant, Heidegger, de exemplu, gânditori care au propus reconstrucții filosofice semnificative și au lucrat explicit la redimensionarea funcțiilor celor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și cel sofistic, arătându-se, apoi, ca fiind susținută și de diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cea părelnică, opinativă (doxa) -, nu poate fi ocolită o problemă ce rezultă, întâi, din sistematica aristotelică a logicii, apoi din problemele pe care filosoful atenian le pune în discuție, iar în ultimă instanță, din ideile ce susțin teoria aristotelică a adevărului. Este vorba despre o încrucișare a domeniilor analiticii și dialecticii, așadar nu de o separație totală, cum pretinde un raport de opoziție contradictorie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitar, fără sciziune lăuntrică: o unitate simplă. Pe de o parte, acest fapt este de gândit, fiindcă adevărul semnifică și în sens ontologic, așa cum s-a arătat în alte subcapitole ale acestei lucrări și s-a ilustrat cu gânduri ale filosofilor presocratici; prin urmare, el se află în sens prin el însuși; de aici posibilitatea (chiar și necesitatea) de a-l gândi ca unitate (simplă). Pe de altă parte, el ne-a apărut ca fiind, în esența sa, relație de corespondență
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Pentru ilustrarea acestui pas, ar trebui să ieșim din spațiul lucrărilor de logică ale lui Aristotel. Metafizica sa, de exemplu, pare a fi un loc generos în privința ideii recuperării (prin gândire) a nimicului din ființă. În ultima parte a Metafizicii, filosoful susține că "sensurile în care se ia Ne-ființa sunt tot atât de numeroase ca acelea în care se ia Ființa."66 Cea dintâi neființa are și sensuri speciale (ceea ce e fals, ceea ce e potențial) și despre ea Aristotel vorbește în multe
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
premise care au un anumit grad de generalitate și se ajunge la concluzii care au și ele un anumit grad de generalitate, fie acesta mai mic sau mai mare decât cel al premiselor; oricum procedând astfel, nu ajungem la individual. Filosoful însuși susține că nu există decât știință a generalului.74 Dar sunt primele principii de natura generalului? Știm, până acum, doar că intelectul intuitiv "prinde" primele principii; și mai știm că, potrivit lui Aristotel, nu există decât "individualul"; că, în urmare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
însă de spațiul logicii sale, întâlnim și alte gânduri despre constituirea cunoștinței, despre intelectul intuitiv (nous) sau despre știință. Dar, în ciuda diferențelor "semantice" sesizate de diferiți comentatori ai operei aristotelice, se poate vorbi de o unitate a viziunii logicianului și filosofului asupra problemei constituirii cunoștinței veritabile și asupra regulilor care nu doar supervizează fenomenul cunoștiinței, ci îl constituie ca atare. Ideea care pune în ordine această viziune și care permite interpretarea susținută aici este formulată în Metafizica: "... Inteligența divină, dacă într-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cele două modele ale rostirii filosofice (scenarii de construcție a discursul filosofic, discipline logice, cum au fost numite anterior) proprii ditaturii judicativului analitica și dialectica la Immanuel Kant în însăși structura "criticii" sale? Un lucru e limpede de la bun început: filosoful german prelucrează și utilizează propriu-zis constitutiv sensul formalului (înțeles într-un mod determinat, ca aspect al facultății de cunoaștere), în conceptul de "formă a priori" și în diferența radicală pe care el o instituie între forma a priori și conținutul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dat fiind exercițiul impus de ea, în gândirea occidentală, vreme de mai bine de două milenii. Cum apar, în proiectul criticii rațiunii pure, analitica și dialectica? Ce semnificații propriu-zis constitutive au ele? Care sunt sensurile tradiționale pe care mizează Kant? Filosoful german va resemnifica, relativ, termenii "analitică" și "dialectică", le va da înțelesuri oarecum diferite față de cele propriu-zis aristotelice și de cele medievale de inspirație aristotelică. În felul acesta, granițele logicii formale (sau "logicii generale", cum spune Kant) sunt forțate. Dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituirii cunoștinței veritabile, adică asupra pericolului ca aceasta să fie socotită în continuare drept organon al folosirii nelimitate a intelectului, în absența oricărei condiționări empirice. La o primă vedere este clară apropierea dintre logica transcendentală, la al cărei proiect lucrează filosoful german în Critica rațiunii pure, și logica generală, alcătuite fiind amândouă din analitică și dialectică. Pornind de aici, separația dintre aceste două "logici" socotite și corpusuri normative care vizează orice constituire "logică" se face, în primă instanță, după criterii strict
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca analitică și dialectică, le pune în evidență, legitimându-le, nu se mai regăsesc în această imagine kantiană a logicii generale decât cu sensul lipsei de legitimitate. Unde se află, raportat la această imagine, logica transcendentală pe care o proiectează filosoful german? Ea apare în fapt ca o "critică", prin care sunt dezvăluite limitele intelectului și ale rațiunii ca facultăți de cunoaștere, așadar ca orizonturi ale elementelor constitutive ale cunoștinței veritabile, în care acestea pot fi determinate, luate ca ceea ce sunt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
topika), și acest din urmă termen în înțeles kantian. În locul de cumpănă între "Analitica transcendentală" și "Dialectica transcendentală" din planul Criticii rațiunii pure, loc în care se lămuresc multe probleme privind raportarea lui Kant la tradiția aristotelică a științei logicii, filosoful german distinge între topica logică (aristotelică, reprezentând, de fapt, dialectica logică) și topica transcendentală (diferită de dialectica transcendentală). Aceasta din urmă se ocupă sau ar trebui să se ocupe cu determinarea "locului" unui concept în intelectul pur sau în sensibilitate
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cere "obiectul". Dar despre ce fel de obiect este vorba? Kant amintește deseori despre obiecte ale intelectului, obiecte în genere, despre obiecte empirice, obiecte ale unei experiențe posibile etc. Tocmai pentru a stabili condițiile de adevăr ale adevărului ca atare filosoful distinge între "adevărul empiric" și "adevărul transcendental"; ambele semnificative doar pentru logica transcendentală. Cel dintâi reprezintă, desigur, acordul dintre cunoștință (judecată) și propriul său obiect dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cunoștințe (de fapt, una singură fiind cunoaștere ca atare).110 Cunoștința veritabilă este, în înțeles kantian, necesară, universală și are însușirea de a spori cunoașterea. Dar care este forma logică potrivită acesteia? Întrebarea, așa cum este formulată aici, sugerează faptul că filosoful german ar fi putut alege un tip de formă logică din toată diversitatea tipologică a celor trei forme, noțiunea, judecata și raționamentul. Totuși, Kant a vizat de la bun început o anume judecată, pentru că el era încredințat de faptul că adevărul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în fiecare din aceste instanțe ale teoriei lui Kant despre fenomen și aparență își anunță prezența și anumite sensuri non-judicative, semnalate mai sus. Pe de altă parte, materialul, substanța, "obiectul" prelucrat pe întreaga schemă a "criticii rațiunii pure", substratul reflecțiilor filosofului, în orizontul analiticii (transcendentale) și al dialecticii (transcendentale), este reprezentat de judecată, socotită și de Kant drept purtătoare de adevăr (de fapt, singura formă logică purtătoare de adevăr: asemenea perspectivei logicii clasice de tip aristotelic, sau logicii generale, cum spune
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Locul fiind indicat, el poate fi vizitat și testat în multe privințe. Scurta teorie a lui Kant despre nimic, de asemenea poate fi ușor înțeleasă, pentru că ea este construită după regulile stabilite de el în "Analitica transcendentală" privind cunoașterea veritabilă. Filosoful a știut că un asemenea concept "problematic" poate fi luat în mai multe feluri, și atunci a atras atenția asupra regulii sub care trebuie gândit: "pentru a distinge dacă un obiect este ceva sau nimic, se va urma ordinea și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Mai târziu, voi proba această ipoteză și printr-o interpretare a unor elemente ale filosofiei lui Martin Heidegger. 3.2.1.7. Schița dictaturii judicativului la Kant Dacă admitem că problema principală a lui Kant în proiectul critic este așa cum filosoful însuși susține, comentând și utilitatea formulării clare a problemei, mai bine spus, a scopului unui demers aceea a constituirii cunoștinței veritabile, atunci, pentru a sesiza eventuale sensuri judicative trebuie luate în seamă, înainte de toate, înseși condițiile de posibilitate ale acesteia
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în rezervă: "condiții formale ale experienței", "condiții materiale ale experienței", "condiții universale ale experienței".140 Faptul din urmă este deosebit de semnificativ din perspectiva "fenomenologiei judicativului", pe care o încerc aici, fiindcă și atunci când obiectul îi apare lui Kant gata constituit, filosoful găsește de cuviință să precizeze operațiile sau structurile operaționale constitutive. Accentul obiectual al demersului "analitic" kantian, din partea ultimă a Analiticii transcendentale, este o consecință a unui dezechilibru pe care filosoful l-a acceptat anterior, în favoarea aspectului operațional al constituirii fenomenale
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiindcă și atunci când obiectul îi apare lui Kant gata constituit, filosoful găsește de cuviință să precizeze operațiile sau structurile operaționale constitutive. Accentul obiectual al demersului "analitic" kantian, din partea ultimă a Analiticii transcendentale, este o consecință a unui dezechilibru pe care filosoful l-a acceptat anterior, în favoarea aspectului operațional al constituirii fenomenale. Dar cred că mai există o miză, oarecum metateoretică, dar cu o anumită semnificație propriu-zis "critică", pentru acest accent: este vorba despre "respingerea idealismului" și formularea unei "teoreme" prin care
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
numai că el nu-și poate depăși domeniul de aplicație empirică, în actul de constituire fenomenală, datorită funcțiilor pe care le au categoriile, adică formele sale pure. El o poate face, însă cu riscul de a crea aparență. Totuși, susține filosoful, noumenul are un rost: delimitează spațiul de aplicabilitate al sensibilității; el trebuie, cumva, gândit, dar ca un "concept problematic", care poate fi supus unei analize, care nu este contradictoriu în sine, dar care, pe de altă parte, nu are nici o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
punte de trecere către "Dialectica transcendentală", așa cum s-a precizat. Însă nu doar ea, ci întreaga problematică a topicii, reflecției, amfiboliei conceptelor reflecției, din care, cumva, face parte. Ne putem da seama, pornind de la aceasta, de o anumită grijă a filosofului pentru constituirea fenomenală, care pare a nu avea sens direct decât pentru ceea ce este dat sensibil (în sensibilitate) și prelucrat categorial (prin intelect). Grija este îndreptată nu către constituirea fenomenală în genere, ci mai cu seamă către aspectul ei obiectual
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
îngrijorat, încercând, în "Dialectica transcendentală", cumva, să constituie non-fenomenal anumite "obiecte" decât să nu recunoască sensul lor. Aici se află un gest de măreție filosofică foarte rar în istoria filosofiei. Probabil atracția filosofiei kantiene ține și de această atitudine a filosofului; și nu doar în această privință legată de problema deschisă acum. În fapt, este vorba despre instanțe operaționale (rațiunea, intelectul într-o anumită folosire, reflecția însăși etc.) cărora nu le corespund direct "obiecte". Totuși, acestea sunt; și atunci, ce reprezintă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al acestei lucrări. În structura sa pare a nu se mai distinge direct între analitică și dialectică; cu toate acestea, o analitică poate chiar în conceptul analiticii judicativului constitutiv este nu doar plănuită, ci construită ca atare. Din proiectul inițial filosoful a realizat numai două secțiuni din prima parte 155 și putem înțelege că mai cu seamă partea a doua ar fi fost o "critică" deși nu în genul analiticii și dialecticii transcendentale kantiene, nici în cel al analiticii și dialecticii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființei ființării și ființării, al căror "sens" constă într-o legătură cu însuși faptul de a fi Dasein, în forma "scoaterii la iveală" a unui temei pe calea "punerii sale în evidență", formă a gândirii proprie filosofiei presocratice, după cum susține filosoful german însuși. Pornind de la această constatare, trebuie să mai observăm că nu temeiul ca atare constituie problema fapt judicativ prin excelență, atotprezent în istoria filosofiei -, ci scoaterea la iveală a acestuia prin punerea sa în evidență, fapt care pretinde "poziția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de constituire: a cunoștinței veritabile, a "obiectului", a "lumii", "realității", "existenței", "condiționatului și necondiționatului" (determinatului și nedeterminatului), a "temeiului" etc. Iar în alt sens, putem spune că și atunci când ar exista argumente suficiente pentru a dovedi semnificația judicativ-constitutivă a gândurilor filosofilor presocratici, doar pe baza unor asemănări formale ale acestora cu unele dintre condițiile de construcție a proiectul heideggerian al analiticii existențiale a Dasein-ului nu am dobândi imediat un motiv suficient și pentru ideea că și aceasta din urmă are semnificații
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]