9,181 matches
-
spui poftă bună... Autorul: (se uită în text) Așa e... Poftă bună (se îndreaptă spre public) În paranteză mai scrie că autorul spune ultima replică...; o spun; (înainte de a o spune, privește spre scenă; cei doi îl privesc și, între furie și stînjeneală, trag cortineta) (pe banda sonoră este bucata " Nimic nu e pierdut, dragul meu" cîntată de Nana Mouskouri) Doamnelor și domnilor spectacolul din această seară s-a terminat. Dacă după ce o să ieșiți din sală și vă veți opri în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Mda! Am primit niște colivă... mere... găina a luat-o tot Gică... Da ce tărăboi a fost! A scăpat găina din legătoare... a ajuns în groapă... părintele slujea... rudele plîngeau... găina nu se lăsa prinsă și cîrîia... Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era mortul... Ce mai faceți, dom' profesor? (și pentru că Costache tace...) Octav: Tocmai îi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
mort îl cheamă ca pe mine... Preotul: Mă rog... da noi pentru cine facem parastasul ăsta?! Octav: Pentru mine, părinte... de fapt numai pentru o jumătate din mine... mi-a murit numai o jumătate... Cealaltă e vie... după cum vedeți... Preotul: (furie cu greu stăpînită) Nu-i frumos! Păi ce, ne jucăm de-a parastasul? Octav: Ne mai jucăm și noi, părinte... Dacă ne jucăm mereu de-a viața, de ce nu ne-am juca și de-a moartea... Ne mai distrăm și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
3.01.2006) (b) Iară eu aș rămâne aicea cu voi și aș vie viiață îngerească (Alexandria, [1620]: 148) Cine va fi viatǔ în ceastă lume viața lui (Coresi, Carte cu învățătură, 1581, apud Pană Dindelegan 1968b: 267) Au vedeai furii, curreai cunrusulu și cu curvarul partea ta punreai (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 129). Am analizat situația din limba veche pentru că, așa cum a arătat Frâncu (2009), frecvența obiectului intern este în scădere spre etapa actuală de limbă. După cum se poate vedea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Simfonismul este mai mult decât o muzică - dilatată și mare -, el devine un mesaj personal, o atitudine și o gândire filozofică, o viziune subiectivă sau individuală asupra lumii. Este limbajul optimismului fantazat al lui Haydn, a inocenței lui Mozart, a furiei titanice a lui Beethoven, a ceremonialismului convins al lui Cherubini sau a melancolicelor solilocuri ale unor romantici, îndeosebi germani. Simfonismul este triumful muzicii absolute, iar atunci când se asociază unor texte sacre sau profane, acestea sunt forțate sau mutilate. În simfonism
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
resurselor (hrană, apă, parteneri pentru procreație). Cel de-al treilea tip este agresiunea defensivă sau a fricii induse, care, potrivit lui K.E. Moyer (1968), apare În urma incercării de a fugi de la locul ,,faptei”. Al patrulea tip este agresiunea iritativă, caracterizată prin furia și supărarea acumulate față de alte ținte. Autorul citat nu uită să precizeze diferența dintre ultimele două tipuri de agresiune: agresiunea defensivă este caracterizată prin frică, pe când cea iritativă de mânie, furie și dorința de control al situației. Cel de-al
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
faptei”. Al patrulea tip este agresiunea iritativă, caracterizată prin furia și supărarea acumulate față de alte ținte. Autorul citat nu uită să precizeze diferența dintre ultimele două tipuri de agresiune: agresiunea defensivă este caracterizată prin frică, pe când cea iritativă de mânie, furie și dorința de control al situației. Cel de-al cincilea tip, agresiunea teritorială, este văzut ca fiind ,,un răspuns defensiv activ inițiat din cauza apariției unui intrus În granițele” unde trăiește persoana vizată (animalul vizat). ,,Acest tip de agresiune implică un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
violenți tind să vadă În ,,caracteristicile negative ale soțiilor lor” cauza generală a conflictului existent În mariajul lor. Nu numai atât. Ei consideră ca fiind necesară și utilă folosirea agresiunii În relația maritală. De multe ori, În astfel de cazuri, furia și gândurile iraționale pun stăpânire pe ei și Îi fac să nu mai conștientizeze situația În care se află. O altă caracteristică a bărbaților, care se Întâlnește În mod frecvent În cuplu, este atitudinea de macho. Este foarte adevărat că
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
personalitatea protagoniștilor, ci o Înscenare de natură să distribuie roluri, să instituie bariere, să consfințească poziții, să impresioneze pe cei de rând, să confere capital simbolic și să Împartă grupurile sociale Între dominanți și dominați. De aici și iritația, chiar furia mediilor intelectuale, și nu numai, impregnate de discursul egalitar. Evenimentul a fost perceput ca o ofensă, ca o palmă dată omului obișnuit, inocent și cinstit. Încă o problemă, cea a poziției deontologice a cercetătorului: atunci când studiază clasele defavorizate, el are
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
încât desfrânații s-au făcut feciorelnici, ucigașii n-au mai ținut sulițele în mână, iar cei stăpâniți de frică s-au îmbărbătat? Și peste tot, cine a înduplecat pe barbari și pe cei ce locuiau în țări păgâne să lepede furia și să cugete cele pașnice, dacă nu credința în Hristos și semnul crucii? Cine a încredințat pe oameni așa de mult despre înviere, ca crucea lui Hristos și însăși învierea Lui cu trupul? Cu toate că elinii au scornit atâtea minciuni, totuși
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
om care s-a lăudat în zadar cu cele ce spunea. De aceea L-au și răstignit în fața întregului popor, ca să-L facă de râs înaintea tuturor celor ce-L vedeau; de aceea s-au slujit de mâinile ostașilor, ca furia lor să crească și prin această judecată publică. Ce inimă n-ar fi muiat mulțimea care-L urma pe Iisus și plângea? Această mulțime, da, dar nu pe aceste fiare! De aceea și Domnul pe aceia îi învrednicește de răspuns
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
rezultatele a două studii controlate și aleatoare privind administrarea de valproate, a două studii privind fluoxetine și a unui studiu privind fluvoxamine. Conform acestor studii, farmacoterapia este eficientă în cazul unor simptome ale personalității bordeline, în special în cazul agresivității, furiei, și impulsivității. In schimb, litiul se pare că ar fi ineficient. Concluzie și direcție de urmat Terapia dialectico-comportamentală este eficientă în cazul unor simptome ale personalității bordeline. Mai multe medicamente sunt, de asemenea, eficiente în cazul unor simptome ale acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fobiei sociale: 1. Predispoziții temperamentale, de origine genetică sau dobândite în mod precoce favorizează probabil în cazul unor pacienți manifestarea unei reactivități emoționale mai violente față de persoane necunoscute, față de grupuri de persoane și față de orice formă de agresivitate relațională (strigăte, furie). 2. Aceste predispoziții sunt diminuate sau agravate, fiind influențate de mediul de viață cum ar fi modelele parentale, recomandările educative și evenimentele de viață. 3. In sfârșit, și unii factori sociali sunt probabil la originea tulburării. Precaritatea locului de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentale ale acestor tulburări să fie concepute ca o ucenicie în domeniul reglării emoționale. Studiile demonstrează faptul că această dereglare emoțională este globală: fobicii sociali prezintă o dereglare și a altor stări emoționale decât teama și rușinea cum ar fi: furia, tristețea. Perspectivele neuro-imageriei și ale neuropsihologiei Informațiile referitoare la fobia socială sunt susținute de către lucrările de neuro-imagerie, care atestă realitatea neuro-anatomică funcțională a fobiei sociale (hiperactivitate amigdaliană, care depășește capacitățile de reglare a cortexului prefrontal), cât și normalizarea acesteia după
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stabilește o strategie de luptă care îi permite să-și păstreze starea de abstinență. Ansamblul acestor terapii a fost reluat într-un program dezvoltat de către Monti. Acest program este centrat pe gestionarea competențelor intrapersonale (controlul dorințelor de a bea, al furiei, al gândurilor negative...) și interpersonale (comunicarea non verbală, competențele legate de capacitatea de a asculta, modalitățile de a primi și de a formula critici...). Asocierea terapiilor cognitiv-comportamentale cu agenți farmacologici Terapiile cognitiv-comportamentale sunt compatibile și au efecte aditive cu tratamentele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
posibil, deoarece timpul liber, neutilizat, constituie o situație de risc. Sonia începe să lucreze în bucătărie, să facă dans clasic și natație. Ii face plăcere să înoate din nou, sport pe care l-a practicat în tinerețe. Controlul stărilor de furie Furia este o emoție greu de controlat pentru subiecții alcoolo-dependenți. Ea provoacă adesea gânduri sau credințe care antrenează sentimente negative, deci un comportament inadaptat. Este necesar ca pacienții să identifice situațiile care generează stările de furie, să fie atenți în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
deoarece timpul liber, neutilizat, constituie o situație de risc. Sonia începe să lucreze în bucătărie, să facă dans clasic și natație. Ii face plăcere să înoate din nou, sport pe care l-a practicat în tinerețe. Controlul stărilor de furie Furia este o emoție greu de controlat pentru subiecții alcoolo-dependenți. Ea provoacă adesea gânduri sau credințe care antrenează sentimente negative, deci un comportament inadaptat. Este necesar ca pacienții să identifice situațiile care generează stările de furie, să fie atenți în legătură cu gândurile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tinerețe. Controlul stărilor de furie Furia este o emoție greu de controlat pentru subiecții alcoolo-dependenți. Ea provoacă adesea gânduri sau credințe care antrenează sentimente negative, deci un comportament inadaptat. Este necesar ca pacienții să identifice situațiile care generează stările de furie, să fie atenți în legătură cu gândurile lor automate, pentru a putea să le modifice și să controleze această situație cu grad înalt de risc. In legătură cu acest subiect, Sonia se arată a fi mai degrabă pasivă și păstrează o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
impulsivitate marcată, ale cărei manifestări clinice sunt următoarele: - eforturi foarte mari pentru a evita abandonurilor; - relații interpersonale intense și instabile; - imagine și cunoaștere de sine perturbate; - instabilitate afectivă și de dispoziție; - trăiri cronice de vid; - intensitate și gestionare defectoasă a furiei; - comportamente impulsive; - comportamente automutilante (scarificări, arsuri, etc.); - comportamente suicidare. DSM-IV TR menționează și apariția tranzitorie, în situații de stres, a unei ideații de persecuție sau a unor simptome disociative severe și precizează că cinci din cele nouă caracteristici clinice descriptive
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se diminuează la fel de mult ca și în cazul unui tratament clasic; în paralel, argumentele pentru a continua să trăiască tind să se amplifice; - depresia își reduce intensitatea, cu o ușoară superioritate pentru pacienții care urmează o terapie de tip TCD; - furia este, în general, administrată mai bine; - frecvența episoadelor disociative și a comportamentelor impulsive este în mod semnificativ redusă; - cazurile de consum de produse psihotrope sunt mai puțin numeroase; - zilele cu manifestări binge eating însoțite de conduite de purgație apar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Toxicodependență Prostituție 12 tentative de suicid cu spitalizări consecutive Singurătate, vid, plictiseală Amenințare cu ruptură Antecedente imediate Puternice stări emoționale Dorințe suicidare Nevoie imperioasă de a se automutila Amenințări cu sinuciderea Tentative de suicid Comportamente problemă Automutilări Dificultăți privind controlul furiei Consecințe asupra mediului Consecințe asupra subiectului Relații afective perturbate Cicatrice datorate automutilărilor Respingeri-abandonuri ale relațiilor Devalorizare Atenție specifică acordată Doamnei B. Intăriri ale temerilor legate de abandon de către anturajul său după apariția Evitarea situațiilor conflictuale comportamentelor probleme Alinare emoțională Non-dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Este propusă o teorie a emoțiilor: sunt identificate opt emoții de bază. Ele sunt învățate ulterior. Emoțiile sunt reacții la evenimente particulare - interne sau externe - , ele dispar sau apar, se autoîntrețin și se modifică, trecând de la emoțiile primare (de exemplu: furia) la emoțiile secundare (de exemplu: rușinea de a se fi înfuriat). Trăirea unei emoții implică apariția unor modificări corporale. Reglarea emoțiilor începe deci prin dezvoltarea capacității de a repera, a identifica și a poziționa senzațiile fiziologice proprii în funcție de diferite emoții
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ședințelor de grup. Descrierea emoțiilor Activitatea de învățare continuă prin însușirea capacității de a numi cât mai exact posibil emoțiile. Analizând mai multe situații în care a resimțit o tristețe intensă, Doamna B. conștientizează faptul că această emoție este secundară furiei. Ea constată, de asemenea, că este speriată la ideea de a numi această emoție primară, temându-se ca utilizarea cuvântului „furie” să nu declanșeze emoția și să n-o amplifice. Pentru a-i permite Doamnei B. să se expună în
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai multe situații în care a resimțit o tristețe intensă, Doamna B. conștientizează faptul că această emoție este secundară furiei. Ea constată, de asemenea, că este speriată la ideea de a numi această emoție primară, temându-se ca utilizarea cuvântului „furie” să nu declanșeze emoția și să n-o amplifice. Pentru a-i permite Doamnei B. să se expună în mod eficient cuvântului „furie”, terapeuții o invită să atribuie acestei emoții o culoare (roșu ca sângele), o formă (un cub la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
asemenea, că este speriată la ideea de a numi această emoție primară, temându-se ca utilizarea cuvântului „furie” să nu declanșeze emoția și să n-o amplifice. Pentru a-i permite Doamnei B. să se expună în mod eficient cuvântului „furie”, terapeuții o invită să atribuie acestei emoții o culoare (roșu ca sângele), o formă (un cub la care fiecare margine este înzestrată cu muchii ascuțite), un miros (mirosul urât al unei pubele în care alimentele au fost depozitate timp de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]