11,358 matches
-
jumătate de an, ne apropiasem doar de câteva săptămâni). Ultimul segment, de vreo 150 de metri, al acestui drum era tot o potecă, străjuită din ambele părți de garduri, un fel de tunel, acoperit de crengi de copaci. Dincolo de aceste garduri - pe partea stângă un șir de case, pe partea dreaptă cimitirul. Ajunși la capătul „tunelului” - de unde, peste drum, se vedea (și se vede și azi; n-a reușit ăla, deși fusese cât pe ce, s-o demoleze) casa Doinei, sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
arăt ceva?”, mi-a spus, în șoaptă și zâmbind (deși era întuneric, nu mă înșelam: zâmbea, aiuritor, și tocmai acest zâmbet mi-a dat fiori). „E nebună”, mi-a fulgerat ca o bănuială prin minte. Stătea lipită cu fața de gardul cimitirului și privea într-o direcție precisă. „Aici e tăticul”, a rostit de abia auzit, după un timp, ca și cum mi-ar fi dezvăluit o taină, de care acum mă considera demn. După aceea, când am mers în cimitir ziua, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rostit de abia auzit, după un timp, ca și cum mi-ar fi dezvăluit o taină, de care acum mă considera demn. După aceea, când am mers în cimitir ziua, am putut să constat că mormântul se afla, într-adevăr, destul de aproape de gardul dincolo de care am încercat în acea noapte, într-un interval de câteva minute, uimire îngrozită mai întâi, apoi admirativă gratitudine. În primăvara lui 1964, trecuseră aproape trei ani de la moartea tatălui Doinei. Fidelitatea ei de minunată Antigonă rămăsese însă, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de toamnă târzie, mă aflu în concediu la Snagov și o aștept pe Doina, care trebuie să se întoarcă de la școala din Gruiu (unde, după plecarea mea, ea a mai rămas un an). Stau în curte, cu coatele rezemate de gardul din față și nu-mi dezlipesc ochii de la locul cu pricina. Nerăbdarea mea crește, crește până când... ca atrasă de ea, învăluită parcă toată într-un nor de lumină, Doina apare pe bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din „tunel”, făcându-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o întruchipare a răutății pure, gratuite. * Într-o noapte, visez un vis care pare oglinda micii experiențe evocate cu câteva pagini în urmă. Mă aflu tot la Snagov, cam în același loc al curții (dintre peretele lung al casei și gardul ce ne desparte de vecinul din dreapta). De data asta stau trântit în iarbă, pe spate, și drept deasupra mea văd pe cer o formațiune de nori subțiri, alcătuind un desen fantastic. E un fel de Cale Lactee de zi, ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Iată, că se deschide poartă. Este un portar arab. Părintele David vorbește cu el și ne dă voie să intrăm. Lângă zidul de piatră, în interiorul grădinii, este aleea pe care merg toți vizitatorii. Între copaci și alee mai este un gard protector din fier forjat prin care privești grădină. Parcă am intrat în Paradis. Toți avem emoții. Dăm slavă lui Dumnezeu, îngenunchem și sărutam pământul (pietrele) - urmele pașilor Domnului Iisus. Ne descătușam inimile, ne spunem tainic durerile care ne apasă sufletul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
foarte mare și încăpătoare. Mare la privire dar și la sfințenie. Ea adăpostește stâncă pe care Domnul a stat când S-a rugat cu sudori de Sânge. Este foarte impresionant să vezi. Te uimește. Stâncă este împrejmuita simbolic cu un gard de fier forjat. Gardul este cum a fost cunună de spini a Domnului și înalt de vreo 30 cm. Ți se dă voie să ajungi până la acest gărduț simbolic și te poți aplecă peste el să te rogi atingând cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Mare la privire dar și la sfințenie. Ea adăpostește stâncă pe care Domnul a stat când S-a rugat cu sudori de Sânge. Este foarte impresionant să vezi. Te uimește. Stâncă este împrejmuita simbolic cu un gard de fier forjat. Gardul este cum a fost cunună de spini a Domnului și înalt de vreo 30 cm. Ți se dă voie să ajungi până la acest gărduț simbolic și te poți aplecă peste el să te rogi atingând cu fruntea stâncă. Pe stâncă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
frumoase acestei biserici. Și România se numără printre donatori. Așa că ai ce vedea în aceasta imens de mare biserică. Ai ce admira. Afară, în spatele bisericii, aproape sub zidul ei este atelierul lui Iosif. Se vede în atelier. Este împrejmuit cu gard de fier forjat pentru protecție dar vezi din apropiere. Ce frumos e amenajat! Nimeni nu poate intra în atelier. Este un mic platou deasupra atelierului și de acolo poți vedea și admira. În curtea bisericii este și o statueta catolică
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cumpără ceva. Ni se servește o cafea, suc sau o mică gustare. Apoi ieșim în curtea bisericii și mergem în spatele ei. în spatele bisericii sunt multe de văzut dar ne oprim la cele trei colibe. Le privim de pe alee, de lângă gardul protector. De la o distanță de vreo 7 m. Este pictat pe fiecare câte ceva. Dar pe cea din mijloc este Domnul cu cei trei ucenici. Domnul este schimbat cu totul în alb iar ucenicii sunt plecați cu fetele la pământ. Cele
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
să venim și să vedem, fiecare cum poate, în închipuire sau realitate. Cu acest sentiment de bucurie, de parcă explodam de fericire am intrat în curtea mănăstirii. Acest dud este protejat cu un colac de piatră și mai are și un gard de fier forjat. Este bine protejat de lume, nu poți să-l atingi. Călugărul ne-a dat din fructele dudului. Se spune că se pot consumă că aliment. Apoi am vizitat mănăstirea, ne-am închinat un pic și am cumpărat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe o stradă și ne oprim la izvorul unde se întâlnea Maica Domnului cu verișoară ei, Elisabeta. Apoi am urcat pe munte unde sunt două mănăstiri. Dar n-a venit nimeni să ne deschidă poartă. Am privit și noi prin gard. Deasupra intrării în biserică se vedea icoana întâlnirii Maicii Domnului cu Sf. Elisabeta. Ne-am închinat și 94 noi la poartă, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate, si am mers mai departe, la Peșteră Sf. Ioan Botezătorul. Se spune că
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe zid, îl săruta, îl îmbrățișează, se roaga în taină; fiecare în legea lui se descătușează tot și-și spune tot ce-l doare și-l apasă pe suflet. Bărbații aparte și femeile aparte. Între bărbați și femei este un gard care-i desparte. Când pleci de acolo parcă ești altul. Ți-ai lăsat povară lui Dumnezeu, ți-a luat sarcina care o duci uneori atât de greu. Sau poate îți dă putere s-o poți duce până la capăt. Așa este
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Poarta Oilor și am mers la Pretoriu, cugetând la toate cele ce s-au petrecut atunci. Toate par a-ți spune ceva tainic. Privesc Locul unde a stat Domnul când a fost judecat. Acel Loc este frumos amenajat, îngrădit cu gard alb de fier forjat. Este o lespede de piatră pe care a stat Domnul când îl judecau. Iar deasupra pietrei, pe un suport, este o icoană care înfățișează pe Domnul cum stă să fie judecat. E atat de smerit și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
trebuia să fie mare pentru a se folosi ca „arie” pentru treeratul orzului, al ovăzului și chiar al grâului sau al meiului. Fasolea se „bătea” pentru a scoate boabele din păstăile uscate, iar bobul se desghioca bob cu bob. Un gard, confecționat din țăruși de lemn de salcâm bătuți în pământ pe care se înpleteau crengi verzi de răchită mlădioase, despărțea curtea de grădina cea mare. În grădina mare erau plantați pomi fructiferi, mai ales pruni, vișini, cireși, peri și nuci
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
plantată la pământul arabil din afara satului). Cel mai mult teren, din grădina din spatele casei, era rezervat pentru pepeni și legume. Se cultiva în grădină fasole oloagă și de harag, castraveți, varză, pepeni, ceapă, morcov, țelină, usturoi, praz și mărar. Pe lângă gard creșteau napi și leuștean. Nu se cultivau cartofi ! Școala era situată în mijlocul satului și păstrează aducerea aminte de fostul ministru al învățămîntului Spiru Haret. O clădire mare, impunătoare față de casele din jurul ei, cu două săli de clasă și cu un
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de doi metri departe de țărm, când, la o manevră greșită „corabia” s-a răsturnat, iar temerarul căpitan de vas a intrat la apă. M-am ridicat și am ieșit la țărm, iar „vasul” naufragiat s-a oprit sub un gard prin care treceau apele furioase și tulburi ale Buzăelului. S-au speriat și tanti Mărioara și unchiul Dumitru, m-au dezbrăcat de hainele ude, m-au spălat, m-au schimbat și au făcut haz de mine, dar m-au prevenit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
doilea soț al ei. Pentru ca să-l tachineze pe tătica, zicea dânsa, în noaptea de anul nou, când era vorba despre „vrăjile” care se făceau în acea noapte: „La miezul nopții mergeam în grădină, pe întuneric, fără lumină, și număram la gard doisprezece stâlpi (de lemn), și pe ultimul îl legam cu un fir de lână colorată, ca să-l vedem a doua zi. Cum era stâlpul, așa se zicea că va fi mirele pe care-l așteptam”. Zicea ea: „Înainte de a mă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Într-o primăvară, în timp ce eu și fratele Vasile ne jucam pe prispa din fața casei, tata a obsevat un șarpe lângă noi. S-a năpustit asupra lui călcându-l cu picioarele. Șarpele a reușit să scape și s-a băgat în gardul de nuele împeltite din fața casei. Tata s-a ținut după el și când încerca să se strecoare printre nuelile împletite ale gardului, tata l-a apucat de coadă și a tras puternic dar șarpele a alunecat din mâinile lui și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a năpustit asupra lui călcându-l cu picioarele. Șarpele a reușit să scape și s-a băgat în gardul de nuele împeltite din fața casei. Tata s-a ținut după el și când încerca să se strecoare printre nuelile împletite ale gardului, tata l-a apucat de coadă și a tras puternic dar șarpele a alunecat din mâinile lui și a dispărut. Noi copiii, am rămas uimiți, dar cei care au aflat de cele întâmplate, comentau cu adimirație curajul lui tătica. Cred
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
teme, nu-i nimic, nu te teme”. Într-o vară, într-o duminică după amiază, părinții mei erau în vizită la nașul Stan Crăciun, iar eu mă jucam afară cu alți copii, întrecându-ne care trece mai repede printr-un gard de sârmă ghimpată. După multe reprize, după multe treceri, am reușit și eu să trec cel mai repede, să fiu primul, dar în graba mea am agățat piciorul drept, sub genunchi, într-un ghimpe de fier și m-am ales
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Sâmbătă, la ora 16 am plecat spre Volovăț. Duminică, după masă m-am întâlnit iarăși cu „ostașii Domnului”. Luni pe la orele 10,30 am ieșit în sat. Am găsit o bătrânică ce se chinuia să întindă niște sârmă ghimpată ca gard, pentru a nu-i mai strica vitele semănătura din grădină. I-am ajutat până a terminat treaba. 27 iulie 1950. Am aflat că un sectar a fost arestat. Deși obosit, m-am culcat privind în gol fără să adorm. De ce
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu soliștii Olga Ciolacu și Ion Suruceanu, în 1988. În grădina arhiplină au încăput atunci, la fiecare din cele trei spectacole, câte un număr de peste cinci mii de spectatori. Nu mai pun în calcul pe cei care stăteau agățați pe garduri, în copaci și în afara grădinii, pe versanții din preajmă. După acest istoric mă întreb, așa, ca un împătimit ieșean, dacă nu s-ar fi cuvenit ca acest oraș să dea noi valențe culturale acestui perimetru, la nivelul cerințelor actualeă În
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
înlocuite cu praznice și hramuri și iată iarna, deloc convinsă că domnul învățător suplinitor și director totodată are dreptul să se bucure de căldură în sala de clasă unde, seara, își priponea caprele patului pentru odihnă. Pe prispele caselor fără garduri, deh, lemne de foc!, câinii dormeau laolaltă cu lupii într-un pact de neagresiune pe care doar doamna natură îl poate înțelege. Copiii, indiferent de ce-or zice sociologii, erau extraordinari. Neculai Cioroi, oficial Oprea, Marina Petrișor, premianți benne merenti
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de râs față de orășenii din mahalaua Țiglinei. Trebuia să mergem la un cerc cultural, la Galați. Dar cum și de unde o îmbrăcăminte mai acătării. Aveam un material din catifea neagră, material alb și puțină broderie pentru guler, croitoreasa era gard în gard cu noi, așa că totul era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. - Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Matios. - Dar n-am. - Sigur că n-ai. Poate or merge și negri. și a plecat singură-singurică prin tot Galațiul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]