11,589 matches
-
casă din beton și piatră, nu o cocioabă din chirpici și paie. Ca să devii, azi, membru al Uniunii Scriitorilor, nu ai nevoie nici măcar de ... paie. Până nu de mult, exista o critică de întâmpinare deajuns de dură. Acum, sunt declarați "genii" toți cei care copie inscripționările din pasajele underground. Așa zișii "critici" țin și ei de hip-hop, ca să fie în ton de... bonton. A.B.Când ați debutat și ce a urmat? Am debutat de (nu glumesc defel) două ori. Iată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ști să lucrez la propria imagine. În tinerețe, nu aveam de ce să învăț o astfel de lecție: cum bine știi, ne era interzis să ne expunem portretul pe o copertă de carte. Drept exclusiv și suveran doar al celor două genii ale Carpaților. A.B.Apropos, de gazetărie, de care pomenește și criticul, v-a ajutat gazetăria în poezie? Întrebarea mi s-a mai pus, de vreme ce am 25 de ani de gazetărie, la vârf, sub două regimuri politice iremediabil dușmane. Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Mihai Eminescu va sărbătoriți, domnule Balasz F. Attila ziua de naștere. Permiteți-mi, vă rog, să vă urez "La mulți ani!" Mulțumesc dragă Angela! Încă din copilărie, am fost mândru de faptul că m-am născut în același zi cu geniul literaturii române. Dar 15 ianuarie mă duce cu gândul și spre un poet tânăr de aici, care a fost doborât de cancer la vârsta fragedă de 24 ani. Astfel în ziua mea de naștere sentimentele mele sunt complexe. Dar știu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
s-au succedat așadar generațiile 1789-1820; 1820-1850; 1850-1995; 1885-1914; o alta era în mers, când Albert Thibaudet se stingea, în 1936. Elemente conjuncturale, în forme diverse, probează însă că un anumit relativism clatină încadrările de tip generaționist. Poet de ruptură, geniu inclasabil, damnatul Baudelaire nu s-a desprins de rigorile prozodiei clasice. (S-a scris aprofundat despre romantismul clasicilor , și, invers, despre clasicismul romanticilor! S-a observat, în alt spațiu, că deși regina Victoria a Marii Britanii murise în 1901, spiritul victorian
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-l dracului ! Și așa m-am lăsat de literatură, dar dorm bine noaptea și, cum frate-meu a luat Palme d’Or, consider că familia mea și-a făcut datoria. Mai e ceva : sunt convinsă că România e plină de genii cu carnet de membru la zi și relaționiști cu normă plină care or să ia potul azi-mâine. Chiar nu eram un scriitor așa mare ca să ne agităm pe tema asta. Și, înainte să uit, titlul cu premiul Nobel e o
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Întrunirea Academică Română „Bucovina”, făcută de George Tofan în numerele 87, 89, 90 și 91 din Deșteptarea, materialul „O glumă a lui Eminescu” de T.V. Ștefaneli, coleg cu poetul, Nicolae Iorga - schiță biografică de Ștefan Orășanu, „Un roman de Eminescu” (Geniu pustiu, atunci de vânzare la redacția Deșteptarea n.n.) de N. Iorga, „Spiritul bisericii ortodoxe” de Rădulescu Motru, „Bisericile moldovenești și pictura moldovenească din Galiția, (Era lui Ștefan cel Mare) de Dionisie Olinescu; „Epoca pictorală a lui Ștefan cel Mare” de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Emanoil Isopescu. În fruntea ei un adolescent precoce și foarte promițător, mișcânduse cu har în poezie, proză, teatru și creația critică. Mort înecat la 19 ani, Mihai Horodnic avea să rămână în memoria tuturor, precum Nicolae Labiș mai târziu, simbolul geniului fulgerat de destin, vestitorul generației poetice arborosene. Editat postum, prin grija lui V.I. Posteucă, la 10 ani de la dispariție (1936), comemorat periodic, invocat ca un reper tutelar, Mihai Horodnic va constitui nucleul în jurul căruia se cristalizează treptat o variantă locală
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
secundarității fecunde în raport cu cercetările germanistului Otto Höfler, cu liniile principale ale școlii suedeze de istorie a religiilor Iranului pre-islamic trasate în durabila sinteză a profesorului său Henrik Samuel Nyberg, în raport cu proiectul comparativ, vast și irepetabil, al lui Dumézil, amestec de „geniu creator și fantezie nelimitată”, cum îl numea un coleg de generație 4. Sunt conștientă că receptarea autohtonă a cotei științifice a acestei corespondențe, a înrudirii și diferenței specifice dintre cei doi savanți, pe care aceste scrisori inedite le propun, poate
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
să scriu despre C.V. Gheorghiu, întrucât omul m-a dezamăgit mult: a depășit de departe ingratitudinea față de țara sa (a refuzat, d. ex., să ajute câțiva studenți români tuberculoși, deși are o avere considerabilă...); este aproape nebun 7. Cioran are geniu și este un foarte mare scriitor, dar cartea sa este dintre cele mai nihiliste opere din câte există și e greu să vorbești despre ea în ziare. În orice caz, voi găsi cu ușurință alte subiecte. Mi-ați putea indica
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
moment, despre cartea lui Altizer puține articole și oarecare. Charles Long este PhD de doi ani, dar nu și-a publicat teza. A editat o antologie a miturilor cosmogonice, Alpha (Brasiller, 1963). Lucrează la o carte despre religiile africane; dar geniul său nu se realizează deloc în întreprinderi de acest fel. Charles este un profesor admirabil, un „magistru” pentru elevii săi - și deopotrivă un „profet” printre colegii săi, întrucât se străduiește să arate importanța Istoriei Religiilor pentru Teologie. Sunt dezolat să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un exercițiu de o cu totul altă calitate. Această corespondență, susținută de-a lungul a aproape treizeci de ani, este în primul rând, și acesta este esențialul, o frumoasă mărturie umană, aceea a unei prietenii nobile și generoase între două genii inconfortabile, care din primul moment au știut să se recunoască și să se prețuiască reciproc. Nimic nu a umbrit vreodată această relație, cu excepția încercărilor suportate dinexterior - avataruri de carieră, atacuri împotriva operelor, iar pentru Wikander, drame familiale -, încercări în care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
facă propriul proces. Noi îl sărbătorim pe Eminescu căruia regimul burghezo-moșieresc i-a strîmbat cugetul și cuvîntul (!), pentru că noi știm și avem voie să alegem (!) tot ce în opera lui aparține poporului nostru și este rodul împlinit al gîndirii și geniului său artistic". În aceeași manieră va fi confiscat de ceaușism centenarul morții poetului. Pentru a evita situația de a fi apărut printr-o imaculată concepțiune, noua cultură încearcă a-și clădi o tradiție din care chipurile se revendică. Se va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
legiune de onoare pentru cei care au apărat demnitatea românească. 15 noiembrie 1987 este o zi care a demonstrat încă o dată fragilitatea unui regim menținut prin teroare și frică generalizată. Revolta muncitorilor de la Uzina Steagul Roșu, un mastodont ctitorit de geniul Carpaților, a pornit de la neplata salariilor. În noaptea de 14 noiembrie, primind fluturașii cu salariile, muncitorii din secția 440 se revoltă și refuză să mai lucreze. Secție după secție s-au alăturat gestului spontan al celor de la 440 de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cu finețe Florin Constantin Pavlovici, ni s-a dezvăluit a fi unul dintre cei mai plăcuți și mai interesanți camarazi de pușcărie, își purta zeghea ca pe un costum de vacanță, iar conversația lui schimba baraca mizerabilă în salon. Avea geniul rîsului. Se amuza copios de nefirescul existenței noastre, cu înțelegere și simpatie față de suferința generală, cu dispreț pentru prostia unora. Atunci cînd se pornea pe rîs, se metamorfoza (avea și o teorie a pseudomorfozelor) într-o sticlă de șampanie, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lăsa cu multă, foarte multă vărsare de sânge. Aude tot felul de planuri care de care mai monstruoase. Cine și când va ataca. Cine va trăda pe cine și pe cât. Cum și când va cădea regele. De ce Hitler este un geniu. De ce Stalin este un geniu. De ce trebuie cutare și cutare, iar în mintea lui reveneau imaginile din Huși, când le cânta copiilor murdari, săraci și speriați de moarte șlagăre franțuzești, auzite la gramofoanele evreilor. Cu versuri calde și simple despre
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vărsare de sânge. Aude tot felul de planuri care de care mai monstruoase. Cine și când va ataca. Cine va trăda pe cine și pe cât. Cum și când va cădea regele. De ce Hitler este un geniu. De ce Stalin este un geniu. De ce trebuie cutare și cutare, iar în mintea lui reveneau imaginile din Huși, când le cânta copiilor murdari, săraci și speriați de moarte șlagăre franțuzești, auzite la gramofoanele evreilor. Cu versuri calde și simple despre bucurie, despre distracție și, mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și de acea disperare bărbătească pe care n-o confesezi nici celei mai intime ființe; am răspândit Spirit pe toate continentele, dar am rămas În afundul ființei cu reziduri violente și otrăvite, cărora Cioran, un poet ce și-a căutat geniul Într-o sintaxă străină și imperială, le-a dat glas. Da, dar el a vorbit cu acea limbă pe care o folosesc cei ce sunt ținuți prizonieri, cei care se tem de a fi Înțeleși și atunci botează lucrurile și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În țară - de fapt, nimeni nu putea să o facă atunci, În condițiile atroce ale unei tiranii străine de neam și de ființa originară, nimeni nu ar fi fost În stare să o realizeze! Mircea Eliade, spirit ambigu, apăsat de geniul tinereții sale când, jucând pe mentorul generației sale - cum o aflăm de la Cioran, tânăr și obscur profesor de filosofie brașovean În căutare de un maître à penser! - Încerca să fie profetul unei nații. Dar națiunea era atunci paralizată, am putea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a „Întors” În vechile ei „cămări” și „obicinuințe”, dar cei doi, un Preda sau Stănescu Nichita, par a fi uitați afară. Uitați de foștii lor confrați și adulatori de altădată, care au profitat nu puțin de aura și de geniul lor - dar nu uitați de publicul lor, de lectorii lor Împrăștiați În toată țara -, prea ocupați, azi, de „hurducătura istoriei”, a „istoriei românești” cel puțin, acest vehicul cu arcuri primitive și comenzi ciudate, paradoxale, pentru a cădea În boala noilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care nu e făcut pentru noi, se pare, deoarece „nu există”, nu poate fi perceput cu simțurile noastre În care avem atâta Încredere și totuși... ne urmărește și nu ne lasă odihna, ne strică „limpezimea vieții”, dar, uneori, când avem geniu - acea privire brusc pătrunzătoare, de o perspicacitate miraculoasă! -, Într-o catastrofă ce se abate peste noi ca simunul, vântul teribil al deșerturilor, sau când ne este obrazul „sfârtecat de leoaica numită iubire”, cum o spune poetul, sau când suntem cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ca „altădată”, pe culoarele noastre Înguste, prost luminate, urmându-ne și clamând din când În când „temele noastre obsesive”, sperând că undeva, cineva ne va decripta mesajul; va „avea nevoie de el”! Trăind În trecut, În acel trecut din care geniul nostru va reuși să extragă esențele tari ale existenței, sensul ei, ce ne va apărea uneori ca o cale lactee, sus, la munte, orbitoare și „ireală”, propunând o „realitate” care „nu există”, cu care nu avem ce face și care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mărunte, când se pierde nu numai „credința strămoșească”, cea pe care o Biserică obosită o proclamă cu un glas tot mai firav, ci credința În forțele proprii. Sau, În ceea ce unii istorici „romantici și reacționari” considerau a fi „credința În geniul unei națiuni”, al acelei colectivități umane „blestemate” să poarte În istorie și În secole confuze un Sens mai presus de cel al purei supraviețuiri, al purei, imediatei și cu multiple fețe zeițe moderne numită Adaptare, cea care a luat locul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
false, orice generalizări de acest tip! -, noi, care arătăm la Începutul carierei atâtea disponibilități, atâta fervoare și talent, de Îndată ce primele fructe ale eforturilor și muncii noastre se arată și societatea pare a se Înclina și a se arăta interesată de geniul nostru, „noi”, parcă speriați de succes, intimidați de victorie, la peur de vaincre, cum se zice, cădem În atâtea deprinderi și chiar boli ale ratării: lenea, oprirea instrucției, a informației specifice, cantonarea În limitele acelui gen ce părea a ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
disprețuiește masa, comunitatea din care a purces, o denigrează sau o părăsește la propriu; la fel, adeseori comunitatea care-i naște, Într-un procent statistic misterios, care se schimbă fantastic de la o epocă sau alta, deoarece există momente În care geniile apar cu zecile, am spune, și altele care „trăiesc” de pe urma lor, producând talente remarcabile dar incomparabile cu antecesorii lor! - și nu totul poate fi explicat, cum avem tendința să o facem aplicând principiile unui darwinism social, prin ambient sau condiții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trădării”, ale prostituției profesionale sau morale. La noi, talentele sunt iute recunoscute, dar... numai „talentele medii”, plastice și imediat spectaculoase, care nu pun, ca să zic așa, În pericol formele acceptate ale normelor și echilibrului social sau specific. Talentele exorbitante, Însă, geniile sunt iute „descifrate” și izolate, Împinse spre auto-destrucție sau spre boli profesionale cum sunt sterilitatea, alcoolismul, singurătatea decimantă, nevrotică, deoarece comunitatea simte foarte bine că aceștia constituie un real pericol pentru adaptarea ei de moment, o adaptare care Îi aduce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]