13,415 matches
-
a prelungit într-o formulă extremistă, formând fundația ideologică a extremei drepte românești. Țâșnind cu aplomb din condeiele poetico-jurnalistice ale unui Nichifor Crainic sau Octavian Goga, discursul identitar al acestora poate fi descris drept "fanatism naționalistic", o hiperbolizare a elaboratului ideologic naționalist de la sfârșit de secol XIX. Pe de altă parte, filtrat prin criticismul junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
junimist, mesajul difuzat prin literatura didactică formează un bloc discursiv caracterizabil printr-un "naționalism critic". Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic, deși îmbrățișează, fără îndoială, preceptele ideologice presupuse de ideea națională, încearcă, cel puțin pe terenul istoriografiei, un act de echilibristică între loialitățile ideologice și constrângerile empirice și profesionale. Avangarda cultural-ideologică: fanatism
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Vorbim, așadar, de existența unei dualități discursive, ale cărei bifurcații definesc extremele discursului naționalist: fanatismul naționalistic a evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic, deși îmbrățișează, fără îndoială, preceptele ideologice presupuse de ideea națională, încearcă, cel puțin pe terenul istoriografiei, un act de echilibristică între loialitățile ideologice și constrângerile empirice și profesionale. Avangarda cultural-ideologică: fanatism naționalistic. Sub aspectul producției culturale, interbelicul a însemnat o perioadă de maximă efervescență intelectuală. Lăsând
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
evoluat înspre "statul etnocratic" ortodoxist al cărui "constituție ideologică" a fost redactată de N. Crainic, în timp ce naționalismul critic, deși îmbrățișează, fără îndoială, preceptele ideologice presupuse de ideea națională, încearcă, cel puțin pe terenul istoriografiei, un act de echilibristică între loialitățile ideologice și constrângerile empirice și profesionale. Avangarda cultural-ideologică: fanatism naționalistic. Sub aspectul producției culturale, interbelicul a însemnat o perioadă de maximă efervescență intelectuală. Lăsând deoparte produsele cu o altă tentă decât cea manifest naționalistă (Istoria civilizației române moderne a lui E.
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
lor scrieri. Principalele guri de vărsare ale curentului autohtonist au fost Nichifor Crainic și Nae Ionescu - arhitecții etno-românismului ortodoxist, Virgil Madgearu și Constantin Stere - promotorii țărănismului, izvorât din aceeași matcă a doctrinelor agrarieneîn circumscrierea căruia pot fi reperate și contribuțiile ideologice ale lui Nicolae Iorga (sămănătorism) și ale lui Lucian Blaga, în special prin teoria sa a "spațiului mioritic" ca "matrice stilistică" a sufletului românesc. Exegeza gândirii cultural-ideologice interbelice, fie ea redusă doar la acest minimal set nominal, ar depăși cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Exegeza gândirii cultural-ideologice interbelice, fie ea redusă doar la acest minimal set nominal, ar depăși cu mult parametri spațiali alocați acestei lucrări. Ne vom mărgini la a urmări scopul mult mai modest de a extrage coordonatele definitorii ale avangardei reflecției ideologice interbelice. Lucrarea de referință în bibliografia politico-culturală a interbelicului rămâne Anii treizeci. Extrema dreaptă românească (1996) semnată de Z. Ornea. Volumul reușește să creeze o vastă panoramare a ceea ce am numit "fanaticism naționalistic", poziția înspre care a evoluat gândirea autohtonismului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
antecesorul său doctrinar în ceea ce am numit a fi "pedagogia bărnuțiană a xenofobiei", în miezul căreia vibra cu intensitate febricitantă principiul anti-străinismului. Iar în relativă sincronie cu procesul de geneză culturală a cuzismului se coagula programul sămănătorist al cărui arhitect ideologic a fost Nicolae Iorga. Revista Neamul Românesc, fondată de N. Iorga în 1906, a prilejuit colaborarea dintre cei doi capi doctrinari, favorizând și fertilizări încrucișate între sămănătorism și cuzism, unite ambele în opțiunea comună pentru autohtonismul radical naționalist. Trăgându-și
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în cadrul consensului naționalist, rivalități care au înveninat relațiile dintre artizanii principali ai acestor formule, toate cele patru împărtășeau "credința fanatică" în "ideia națională" (Goga, 1927, p. 26). "Crezul generației" (Marin, 1977) [1937] se împărtășea din fanatismul naționalistic, care constituia pecetea ideologică supremă a doctrinelor de extremă dreapta a interbelicului românesc. Această "credința fanatică în patrimoniul specific al neamului" (Goga, 1927, p. 26) era ranforsată de alte trei elemente constitutive: i) anti-pașoptism; ii) antidemocratism; iii) antiraționalism (Ornea, 1996). Este oportun de subliniat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și național-socialismul, mișcarea legionară luptă pentru crearea statului totalitar, sculptat politic, social și economic în fondul național. [...] Mișcarea legionară este o concepție totală a vieții naționale" (Marin, 1977, p. 208). Au existat, desigur, și curente filodemocratice care au configurat antipodul ideologic al extremismului naționalist al interbelicului românesc. Suficient este de menționat numele lui Eugen Lovinescu, a cărui Istoria civilizației române moderne (1997) [1924-1925, 3 vol.] constituie o viguroasă pledoarie pentru necesitatea sociologică a europenizării ca efect al legii inexorabile a sincronizării
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
se desparte, prin filosofia sa non-ortodoxistă, de "metafizica harică" înstăpânită în gândirea românească sub acțiunea lui N. Crainic, declanșând prin această erezie intelectuală "disputa metafizică dintre București și Sibiu" (Mihu, 1995b, p. 30), Blaga (1969) rămâne ferm înrădăcinat în ancadramentul ideologic conturat în jurul consensului naționalist. Tezele blagiene ale "unității stilistice" românești și "apriorismului românesc" - idei matriciale în metafizica românismului al cărui corifeu irecuzabil este Lucian Blaga - constituie chiar armătura conceptuală a unei filosofii a fenomenului cultural românesc. Instalând în subsolul expresiilor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națională Sursa: F.O. Ramirez și J. Boli (1987, p. 10) Traversând Canalul Mânecii și mai apoi Rinul pentru a se revărsa în Europa centrală și răsăriteană, naționalismul liberal britanic a absorbit o gamă de infiltrații care i-au alterat alcătuirea ideologică. Din acest motiv, considerăm justificată opțiunea de a elabora, în paralelul modelului apusean schițat de F.O. Ramirez și J. Boli, modelul răsăritean al societății naționale, sub cupola ideologică a căruia este circumscris și cazul particular românesc. Figura 10. Modelul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a absorbit o gamă de infiltrații care i-au alterat alcătuirea ideologică. Din acest motiv, considerăm justificată opțiunea de a elabora, în paralelul modelului apusean schițat de F.O. Ramirez și J. Boli, modelul răsăritean al societății naționale, sub cupola ideologică a căruia este circumscris și cazul particular românesc. Figura 10. Modelul răsăritean de societate națională Configurându-se cu un retard temporal comparativ cu naționalismul liberal apusean, formula răsăriteană a fost facilitată în sociogeneza sa de un alt complex de factori
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
A. Helvétius, "L'éducation peut tout" - "Educația poate totul". După descoperirea teoriei socializării în secolul al XVIII-lea (care sublinia maleabilitatea caracterului copilului și influența crucială a agenților de socializare în modelarea personalității copiilor) urmată de erupția naționalismului ca doctrină ideologică un secol mai târziu, școlile primare nou înființate au fost proiectate ca incubatoare naționale menită să crească viitorii patrioți ai statului-națiune. Printre cei care au dat glas sublim acestui mit al socializării se numără și É. Durkheim (1980) [1911], care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și național" constructivist. "Eroii patriei și ai credinței vor fi modelele educației naționale" (Crainic, 1997, p. 255). Pe fondul acestei constelații de factori istorici, economici, politici și culturali ai modelului răsăritean de societate națională a prins contur instituțional și substanță ideologică sistemul de învățământ public românesc. Făcând din nou recurs la schema în trei reprize a lui M. Hroch (1985) în care se derulează mișcările naționaliste, școala devine o agenție statală de naționalizare în masă a populației abia în Faza C
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de la romanitatea pură, prin sinteza duală daco-romană, către paradigma substrat-strat-adstrat (daco-romano-slavism). Tendința generică reperabilă în toate aceste mutații poate fi redusă la procesul de relegare a purității originare (teza latinității absolute) pe fondul unei duble evoluții: i) una mai degrabă ideologică, dar informată empiric, ce ține de afirmarea din ce în ce mai pregnantă a factorului autohton în conștiința istorică și simțul identitar românești; ii) o altă evoluție, mai degrabă impusă de rigorile profesionale și normele metodei istorice și lingvistice, de recunoaștere a influenței slave
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și Ferdinand I vor fi plasați în continuarea dinastiei naționale românești, în prelungirea marilor figuri eroice ale neamului. Concluzii: consolidarea memoriei naționale. Perioada 1918-1947 stă sub semnul "consensului naționalist". Autoritățile statale investesc masiv în infrastructura educațională în efortul de românizarea ideologică a teritoriilor alipite trunchiului reprezentat de Vechiul Regat. În acest sens, perioada interbelică cunoaște o "explozie școlară": rețeaua unităților de învățătâmânt și, corelativ, bazinul populațional prins în plasa școlară, a crescut vertiginos, după cum o arată datele statistice, la fel ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale liderului român, care a reușit să supraviețuiască destalinizării inițiate în lagărul socialist. Revoluția anticomunistă din Ungaria din 1956 a produs ecouri protestatare românești, pe care autoritățile represive le-au controlat printr-un nou val de arestări și intensificarea ofensivei ideologice. Ulterior cutremurului revoluționar ungar din 1956 ale cărui replici s-au făcut simțite și pe teritoriul românesc, autoritățile române au inițiat îndepărtarea de Moscova și de politicile anti-staliniste antrenate de Hrușciov. Disensiunile latente, acumulate gradual, care tensionau relațiile româno-ruse au
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
socialismului va inaugura o nouă fază, sub conducerea noului său lider, Nicolae Ceaușescu. 3.4.2. Sistemul educațional Sistemul de învățământ public românesc s-a dezvoltat, începând cu așezarea pilonilor săi de susținere fixați de legea din 1864, pe traiectul ideologic al naționalismului, modelat fiind după tiparul sistemelor educaționale apusene (german, mai apoi francez). Schimbarea de regim desăvârșită în 30 decembrie 1947 avea să scoată învățământul românesc de pe liniile de-a lungul cărora a evoluat istoricește, repoziționându-l pe aliniamente sovietice. După cum
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o bifurcație în traseul evolutiv al educației românești. Pe plan cantitativ, în privința bazei materiale și a cadrului formal, noua lege continua reformele în sensul desăvârșirii proiectului modernizator început odată cu 1864. Pe plan calitativ însă, al conținutului informativ și al fondului ideologic, decretul 175 publicat în Monitorul Oficial din 3 august 1948 a venit în răspărul tradiției încetățenite pe durata ultimului secol. Decretul nr. 175 pentru reforma învățământului din 1948 stipulează, încă din articolul I, principiul egalitar și nediscriminator al educației, caracterul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este explicit afirmată în textul de lege, Statul asumându-și misiunea "educării tineretului în spritul (sic!) democrației populare" (art. I, lit. c). Ideea este preluată și radicalizată în programa școlară de istorie pentru clasele VIII-XI din 1952, care stabilește educația ideologică a tineretului drept țelul suveran al învățământului socialist: "Cea mai importantă sarcină a școlii este educația politică și ideologică a tineretului nostru pe baza politicii Partidului Muncitoresc Român și a guvernului Republicii Populare Române" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
I, lit. c). Ideea este preluată și radicalizată în programa școlară de istorie pentru clasele VIII-XI din 1952, care stabilește educația ideologică a tineretului drept țelul suveran al învățământului socialist: "Cea mai importantă sarcină a școlii este educația politică și ideologică a tineretului nostru pe baza politicii Partidului Muncitoresc Român și a guvernului Republicii Populare Române" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 4). Rupturile cu tradiția pedagogică românească vin sub forma unei serii de inovații, precum introducerea principiului manualului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și unificare întreprins de autoritățile socialiste, cât și cu tendința generală a etatizării educației prezente încă din 1925. Ținând cont și de caracterul manifest de clasă care diferenția cele două tipuri de învățământ, desființarea educației particulare apare ca o necesitate ideologică aflată în capul listei de priorități de pe agenda politică a autorităților socialiste. Centralizând controlul asupra educației prin introducerea curriculelor unitare și a manualelor unice standardizate, autoritățile comuniste au încercat să materializeze ceea ce J.V. Wertsch (2004, pp. 85-86) a numit "visul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
3.4.3. Concepția despre naționalitate Istoria românească, din 1848 și până după cel de-al Doilea Război Mondial, a evoluat sub semnul ideii naționale. Înrădăcinată în mișcarea revoluționară inițiată de cultura pașoptistă, doctrina naționalistă a asigurat forța de propulsie ideologică din spatele construirii statului național unitar român. Am urmărit, în capitolele anterioare, cum, pe durata secolului naționalist al istoriei românești (1848-1947), ideea națională a suferit o serie de torsiuni concepționale, toate în sensul unic al radicalizării progresive a naționalismului românesc. Astfel
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
civil prin care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care visează socialiștii este prefigurată în sindicalismul antipatriot, întemeiat pe loialitatea clasială triumfătoare chiar și atunci când aceasta se împotrivește intereselor naționale. Hervéismul, cu al său ax ideologic predicând purismul antipatriotic al socialismului, a reprezentat doar un curent intelectual care a trecut fără să lase aluviuni politice concrete. Cu totul altfel au stat lucrurile în Uniunea sovietică, în care linia concesionistă recomandată de formula "național în formă, socialist
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
agenda politică a socialismului, antinaționalismul manifest al marxismului radical a fost diluat. Însă acceptarea ideii naționale s-a realizat doar ca o concesiune tactică, înțeleasă ca o necesitate practică în vederea atingerii idealului comunist al societății post- naționale. În formulele lor ideologice pure, naționalismul și comunismul sunt mutual exclusive, fiind fundamentate pe principii de viziune și diviziune inerent antitetice. În practica politică însă, compromisurile nu pot fi ocolite, astfel că ideologii pragmatici au fost forțați de împrejurări să împreuneze antinomiile doctrinare. Doctrina
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]