9,551 matches
-
Taurasia și Cisauna în Samnium, au supus toată Lucania și au adus ostatici". Inscripția nu precizează în ce an au avut loc aceste evenimente, dar este sigur că se referă la isprăvile lui Scipio în timpul consulatului său. Data exactă a inscripției este disputată, dar se estimează că se referă la perioada jumătatea celui de-al treilea secol - începutul celui de-al doilea secol î.Hr.. Totuși chiar dacă ultima dată este corectă, totuși ea este cea mai veche mărturie care se păstrează despre
Războaiele Samnite () [Corola-website/Science/321472_a_322801]
-
Trifeștii vechi. În anul 1807, Sofia Hermeziu, o proprietară din Basarabia, mama scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868), s-a căsătorit cu Dinu Negruț, primind conacul din sat ca zestre. Satul a primit numele de Hermeziu cu acest prilej. După cum atestă o inscripție din 1887 a preotului paroh Petru Filiorianu pe prima pagină a unei evanghelii, înainte de construirea actualei biserici a existat în sat o bisericuță de lemn. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" a fost construită în anul 1839 de către spătarul Costache
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
de lemn. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" a fost construită în anul 1839 de către spătarul Costache Negruzzi. Deasupra intrării în pronaosul bisericii se află o pisanie scrisă în limba română cu caractere chirilice, care conține două versuri din poemul ""Inscripții"": <poem>""În acest lacaș de pace, unde Domnul se mărește, " Omul întăi se botează, cănd se naște pre pământ, " Și apoi cu a lui soție vine de se însoțește, În sfărșit aicea află liniștire în mormânt. "Nașterea, viața, moartea, sufleteasca
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
bisericii se află mai multe morminte ale membrilor familiei boierești Negruzzi. Lângă zidul sudic al bisericii au fost înmormântați următorii: Pe piatra funerară aflată deasupra mormântului scriitorului Costache Negruzzi se află un epitaf, ce conține și o strofă din poemul ""Inscripții"": <poem>""Aice se odihnesce CONSTANTIN NEGRUZZI "născutu in 1808 "reposatu in 25 Augustu 1868 "Eu nu am fostu ca alții de-aceea’n suferință "Am petrecut ș'in lipsa plăcerilor lumesci, Dar cugetul îmi spune că n'om ave căință
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
Un epitaf (în greaca veche "ἐπιτάφιος"; "epi"=pe, deasupra + "taphos"=mormânt) este o inscripție funerară sau o creație lirică constând într-un text scurt, în versuri sau proză, onorând o persoană decedată și care este înscris pe piatra funerară a mormântului. Pe o piatră tombală din Seini, Maramureș este scris epitaful: Cimitirul Vesel din
Epitaf () [Corola-website/Science/321504_a_322833]
-
Valentin Soroceanu. Cu prilejul anului omagial închinat lui Ștefan cel Mare și Sfânt, la 23 aprilie 2004 a fost amplasată pe clădirea bisericii o placă memorială de marmură, care a fost sfințită de mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei. Inscripția are următorul conținut: ""Această sfântă biserică, zidită în 1493, cu hramul „Sf. Cuv. Parascheva”, este atribuită binecredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. S-a sfințit această placă, la 23.04.2004, cu prilejul anului omagial Ștefan cel Mare și
Biserica Cuvioasa Parascheva din Cotnari () [Corola-website/Science/316329_a_317658]
-
pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. Lângă peretele nordic al bisericii se află cimitirul familiei Sturdza. Aici sunt înmormântați următorii: La vest de biserică se află mormântul ieromonahului Nicanor Racu (1897-1982). Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: ""Aici odihnește preot RACU NICANOR născ. 4 oct. 1897 - dec. 2 noem. 1982. Păstorul cel bun își pune viața pentru oi"".
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
din Deleni, a pus să se repare Biserica "Sf. Dumitru". Atunci, s-a îndepărtat zidul despărțitor dintre pronaos și naos, a fost refăcută bolta pronaosului și s-au lărgit unele ferestre. De asemenea, s-a amplasat o pisanie cu următoarea inscripție: ""Într-această sfântă biserică să cinstește și să prăznuiește sfântu mare mucenicu Dimitrie, dară de cine iaște zidită dintr început, nu se știe, fără numai văletu să arată ca era atunce 7000, iară acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca dintrîntâi s-
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
adevărat tezaur format din monede și alte podoabe. În biserică s-a aflat și mormântul zugravului Gheorghe din Tricala. Lespedea sa funerară se află în prezent la Muzeul Național de Artă al României de la București. Pe piatră se află următoarea inscripție în limba slavonă: "„Acest mormânt este al robului lui Dumnezeu, meșterul Gheorghe zugravul, venit din țara Tricalei; și a răposat la viața veșnică [în zilele binecinstitorului... în anul 7038, luna ianuarie] 15”". Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău a fost construită
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
făcut lucrări de spălare și de consolidare a picturii de către pictorul restaurator Dumitru Norocea. În 1992, pictura a fost spălată cu detergent, iar această intervenție neautorizată a dus la deteriorarea picturii. Pictura interioară este zgâriată de un număr mare de inscripții în limbile latină, slavonă, poloneză, greacă, armeană, română etc. Cele mai multe grafite au fost realizate de ostașii polonezi din armata regelui Ioan Sobieski al III-lea, care au staționat la Hârlău de la 26 septembrie până la începutul lunii octombrie 1691. Aceștia și-
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
fost realizate de ostașii polonezi din armata regelui Ioan Sobieski al III-lea, care au staționat la Hârlău de la 26 septembrie până la începutul lunii octombrie 1691. Aceștia și-au scrijelit numele pe pereții bisericii, chiar și în altar. Pe unele inscripții se citesc următoarele: "„Ano 1691 Rex Poloniae Ion II cum exercitu fuit”" (în ) - pe peretele nordic al altarului, "„Koliphsa (tar) Moskovski 1711”" (interpretată de unii cercetători astfel: „Pe aici a trecut țarul Moscovei Petru I, la 1711”), iar pe peretele
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
atestare confirmată și de conscripția din 1750 a lui Petru Pavel Aaron, deci cu un an înaintea datei susținută de tradiție. O găsim menționată și în conscripția lui Buccow din anii 1760-1762, dar și în anul 1805, la conscripția ortodocșilor. Inscripțiile de pe altar și de pe ancadramentul intrării în naos, vin și întăresc tradiția mai sus menționată. Realizatorul edificiului a fost Petre morarul, cunoscut meșter din zonă, care a înțeles necesitatea degajării spațiului de elementele de acoperire și a adoptat forme sculpturale
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
cea de-a doua etapă de înfrumusețare a bisericii, ce se termină în anul 1788, așa cum arată însemnarea de pe filacterul ținut de Sf.Ioan Botezătorul. Pictura este realizată de Popa Nicolae sin Iacov și de Ban Vasilie, după cum arată și inscripția de pe partea superioară a intrării în naos. La Parohia din Cuștelnic sunt păstrate și icoane de valoare: două prăznicare a lui Toader zugrav și trei icoane împărătești ale lui Popa Nicolae sin Iacov. Această biserică, monument de arhitectură și spiritualitate
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
Este amplasată în cimitirul de pe dealul ce mărginește la nord localitatea, puțin mai jos de biserica de lemn ortodoxă. Mărturii scrise despre biserică sunt foarte puține, deci ne orientăm spre alte surse care să ne ajute la determinarea vechimii acesteia. Inscripția de pe peretele de vest al pronaosului, ce indică anul 1891, este considerată de Șematismul din 1900 ca anul construirii bisericii, însă tipologia acesteia, precum și unele elemente componente îi devansează ctitoria cel târziu la mijlocul secolului al XVIII-lea. Anul 1891 reprezintă
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316405_a_317734]
-
și puteri supranaturale. Au rămas în istorie "Excalibur", spada regelui Arthur, "Durendal", spada lui Roland sau "Balmung", spada eroului german Siegfried, pomenit în Cântecul Nibelungilor. Spada care i-a aparținut domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare, are pe discul mânerului o inscripție în limba slavonă, care atestă faptul că îi aparținea. Pe o față scrie „IOAN STEFAN VOE<VO>DA G”, iar pe cealalta față scrie „OSPODAR ZEMLI MOLDAVS <CO>”, adică "„Eu, Ștefan Voievod, Domnul Țării Moldovei”". În mijlocul discului se observă un
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
încadrarea, Siruni fiind totuși invitat pentru a studia documentele armenești și turcești legate de istoria României, documente aflate la Muzeul de istorie a Bucureștiului, la Academia Română, la Direcția Arhivelor Statului. Muzeul Central Militar i-a solicitat ajutorul pentru a descifra inscripțiile de pe armele orientale. În ultimii ani de viață, a fost fondator și președinte de onoare al Societății de Orientalistică din România și a contribuit la redactarea anuarului „Studia et Acta Orientalia”. A murit la data de 7 aprilie 1973, în
H.Dj. Siruni () [Corola-website/Science/316477_a_317806]
-
au fost în preajma Cetățuiei și s-a făcut o movilă mare care a fost acoperită cu pământ, peste ea fiind așezată o cruce (denumită azi Crucea lui Ferentz) înconjurată de un foișor (cerdac) de piatră. Pe cruce se află o inscripție în slavonă, care istorisește această întâmplare. După înfrângerea lui Ferentz Ernau, domnitorul Mihai Racoviță, tot împreună cu tătarii, i-a urmărit pe austrieci și a trecut în Transilvania, unde trebuia să sprijine, din ordinul sultanului, răscoala lui Francisc Rákóczi al II
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
articol publicat în 1893, arhitectul austriac Karl Romstorfer menționează o legendă locală potrivit căreia "„Mihai Vodă Racoviță ar fi adus acest stâlp din localitatea Rus pe Boul de pe valea Moldoviței, trăgându-l la vale cu zimbrii”". Legenda este contrazisă de inscripția care menționează localitatea Vama. Pe pereții monumentului sunt gravate în vechea limbă românească, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase. Inscripția de pe monument a fost copiată în anul 1802 de Fotache Ciurea. Actualmente, vechea inscripție este parțial deteriorată, putând fi
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
stâlp din localitatea Rus pe Boul de pe valea Moldoviței, trăgându-l la vale cu zimbrii”". Legenda este contrazisă de inscripția care menționează localitatea Vama. Pe pereții monumentului sunt gravate în vechea limbă românească, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase. Inscripția de pe monument a fost copiată în anul 1802 de Fotache Ciurea. Actualmente, vechea inscripție este parțial deteriorată, putând fi cu greu descifrată. Inscripția de pe monument are următorul text: ""Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviță Voevod, Domn și oblăduitor a
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
zimbrii”". Legenda este contrazisă de inscripția care menționează localitatea Vama. Pe pereții monumentului sunt gravate în vechea limbă românească, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase. Inscripția de pe monument a fost copiată în anul 1802 de Fotache Ciurea. Actualmente, vechea inscripție este parțial deteriorată, putând fi cu greu descifrată. Inscripția de pe monument are următorul text: ""Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviță Voevod, Domn și oblăduitor a toată Moldavia, la Văleat 7224 (= 1716) al treilea rând al Domniei Mele, ridicat-a
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
Vama. Pe pereții monumentului sunt gravate în vechea limbă românească, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase. Inscripția de pe monument a fost copiată în anul 1802 de Fotache Ciurea. Actualmente, vechea inscripție este parțial deteriorată, putând fi cu greu descifrată. Inscripția de pe monument are următorul text: ""Din mila lui Dumnezeu, Io Mihai Racoviță Voevod, Domn și oblăduitor a toată Moldavia, la Văleat 7224 (= 1716) al treilea rând al Domniei Mele, ridicat-a puternica Împărăție turcească oaste asupra Nemților, și la aceastea
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
În anul 1923, Comisia Monumentelor Istorice a alocat 25.000 lei pentru executarea unor lucrări de protejare a monumentului. Au fost montați pe zidul cerdacului 8 stâlpi din gresie de Doabra și un acoperiș, tot atunci fiind amplasată și prima inscripție destinată să arate trecătorilor că pășesc pe lângă un monument istoric. În anii 1879 și în 1923 s-au plantat arbori în jurul monumentului, aici fiind astăzi un parc. Iorgu G. Toma a realizat și o monografie a monumentului, intitulată ""Monumentul „Stâlpul
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
protector din piatră cu o înălțime de 1,5 m și o grosime de 0,5 m. Pe zidul cerdacului au fost montați în 1923 opt stâlpi din gresie de Doabra și un acoperiș, tot atunci fiind amplasată și prima inscripție destinată să arate trecătorilor că pășesc pe lângă un monument istoric
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
trecutul îndepartat, mai puțin cunoscut. Începuturile muzicii bizantine la noi sunt strâns legate de apariția și răspândirea creștinismului oriental pe aceste meleaguri, consemnat în multe documente arheologice și istorice, cum ar fi descoperirea unor bazilici străvechi, cimitire, martiri, obiecte și inscripții creștine, ori chiar existența unei episcopii în sec. IV, la Tomis (Constanța). Unele relatări vorbesc și despre practicarea muzicii la noi, cum este mențiunea despre martiriul Sfântului Sava de la Buzău († 372), despre care ne se spune ca era cântareț de
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
o a doua pisanie de la 8 septembrie 1699 (7208), unde apar informații legate de pictarea lăcașului de către celebrul zugrav Pârvu Mutu, împreună cu ucenicul său Marin: În pronaos, pe pereții de la sud, vest și nord sunt zugrăvite portretele ctitorilor astfel, conform inscripțiilor: În dreptul lui Constantin Brâncoveanu sunt reprezentați cei patru fii ai săi, iar în dreptul Doamnei Elena cele șase fiice ale sale Datorită splendidului portret pictat de Pârvu Mutu pe peretele de la intrarea în pronaos, în partea din dreapta ușii, și purtând înscris
Mănăstirea Mamu () [Corola-website/Science/322372_a_323701]