10,995 matches
-
și prin diverse justificări se poate ajunge la motivul care a determinat conflictul prezentat de autor. Scriind la persoana întâi, chiar intri în pielea personajului, imaginația având libertate să se dezlănțuie. E ca un zbor senzația pe care o ai, inventând o nouă viață, fiind deosebită, și din nimic reușind să construiești o lume, un univers, nu numai o viață de om. Actorul descoperă ceea ce e „scris” în spatele cuvintelor dramaturgului. Prin procesul său de creație întregește opera, îi dă viață, o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
au rămas întipărite în memorie. Nu noi facem selecția acestor clipe, ore, zile sau ani. De multe ori sunt uitate evenimente majore în favoarea unor mici întâmplări nesemnificative. Tot așa trebuie să gândim și atunci când încercăm să aducem la suprafață viața „inventată” a personajelor pe care urmează să le interpretăm. Când creezi o astfel de „autobiografie”, nu trebuie să cauți, ci doar să aștepți, să vrei ca datele primite prin intermediul textului și prelucrate de imaginație să se transforme în amintiri care urmează
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ce se arăta promițătoare. 1957 Vrăjit de Clio! În 1957 am intrat la Facultatea de istorie a universității ieșene, secția istorie-limba și literatura română. M-am prezentat la examenul de admitere, proba scrisă, cu toc și călimară, deși stilourile fuseseră inventate demult. Concurența era mare, 11 candidați pe un loc, dar am reușit și nu oarecum, ci cu cea mai mare medie. Profilul secției mi-a venit "ca o mănușă". Citisem până la 18 ani cam tot ce era important de citit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o vizită la ei acasă sau o masă în oraș și le spuneam numele hotelului și adresa, aveam impresia că le scapă telefonul din mână, auzind nu de "Bristol", "Caesar Park", "George V" sau "Intercontinental", ci de "Iradiasao" sau "Columbia"... Inventasem și o explicație, gândeam eu plauzibilă: eu am la hotel barem nelimitat, dar șoferul având doar 30 de dolari pe noapte nu puteam să-l las singur, așa că... Nu știu dacă mă credeau, dar oricum încercam să țin sus "steagul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu tu aprecieri pozitive sau negative ci doar o întrebare: Cine v-a dat, domnule director, aprobarea să acordați acest interviu?", pusă pe tonul unui om deranjat că interviul nu-i fusese solicitat lui. Noroc de faptul că nu se inventase telefonul-video, că altfel junele șef m-ar fi văzut zâmbind. I-am răspuns "respectuos": "Aprobarea mi-ați dat-o chiar dumneavoastră la data de... pe Nota Nr. ..., care poarta semnătura dumneavoastră. Vă pot transmite, dacă doriți, nota respectivă la cabinet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a p)mântului”. Primii lideri sioniști Încercau s) salveze oamenii. Conducerea realist) a sionismului era dispus) s) accepte divizarea „pentru că evreii s) fie mai degrab) asimilați și salvați În loc s) r)mân) fideli sloganurilor pe care ea Ins)și le inventase”. Salvarea este adev)râtul scop al sionismului - nu „eliberarea” P)mântului F)g)duinței, ci salvarea evreilor, amenințați În mod repetat cu anihilarea. Lamm crede Ins) c) Ben-Gurion a avut un caracter mesianic. În Israel a ap)rut „etnocentrismul” sau
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
m-a ghidat În deciziile importante de mai târziu, Încerca să se substituie creierului, dar nu reușea să organizeze sau să clarifice probleme matematice. Normal, pentru că sentimentul nu-și are locul În scăderi și adunări. Azi știu că s-au inventat tot felul de diagnostice pentru copii, care sunt reunite sub diverși termeni Înrudiți cu attention spam (deficit de atenție). Cred că, dacă aceste studii ar fi existat pe vremea când creșteam eu, aș fi avut foarte multe „titluri“ din astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dea drumul la tot, bun sau rău, să nu cenzureze nimic, apoi le dădeam noi sugestii, dar nici ele nu erau selectate. Banal ori fantastic, totul era de Încercat. La sfârșitul zilei nici nu mai conta cine și ce a inventat, dacă invenția era bună. Și era bună dacă servea piesa (de fapt nu piesa, ci experiența momentului, din care făcea parte piesa). Pentru că am intuit ce Înseamnă să fii actor, am refuzat ca „actorii să facă ce le spune regizorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
erau doar burlești. Acasă, trei personalități În devenire, Niky Wolcz, artist unic și prieten pe viață, Aurel Manea, strălucitul regizor de mai târziu, și originalul actor Tudor Gheorghe jucau o serie de clovni suprarealiști inimitabili. Mașina descreierării era un gag inventat de ei, la fel și „cântecul latrinelor“, care sună periculos de asemănător cu imnul național. Ma Ubu la New York amesteca limbile ca o matroană de bordel, vrând să seducă pe oricine din public cu „Je suis Queen of Poland“, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de a descoperi America. Acolo, visul de libertate a luat forma experimentului pe baza unui colaj cu Ubu și Arden, un montaj esențializat al pieselor bine cunoscute. În acest amestec de tragedie, comedie și absurd, Jarry părea că l-a inventat pe regele Ubu În spiritul liber și haotic al lumii preshakespeariene, iar În Arden ceva din pasiunea obsesivă ce duce la moarte și desfigurare sună ca un ecou al impulsurilor demente, tipice lumii ubuești. „Gesturi și semne prin flăcări“, mesajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trup, o simțeam! Azi nu mai am deloc aceeași convingere și nu mai cred orbește În Artaud, cum nu mai cred nici În Brecht, Însă În anii tinereții amândoi m-au inspirat și le sunt recunoscător. Datorită lui Artaud am inventat În improvizații acțiuni care au dat naștere la o formă de dramă rituală exprimată prin dans și ritm: vibrația vocii combinată cu respirația sacadată rezonau În spațiu, imaginile erau structurate cu intenția de a nu lăsa spectatorul să privească indiferent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la vigilență morală. „Nu e ușor să trăiești Într-o epocă de Întuneric“, spunea Brecht. Spectacolul tău aducea o lumină care nu camufla neliniștea Întrebării pe care atunci am auzit-o mai mult ca oricând: În această lume trebuie să inventăm un final, dar e important ca el să fie bun. Acolo, În România acelor vremuri, resimțeam dificultatea unui asemenea pariu. Un final bun nu Înseamnă a produce iluzii „hollywoodiene“, ci a supraviețui fără a-ți fi rușine de tine. După
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
evadeze, trecând din burtă În burtă, Iona se trezește În final Într-un spațiu larg pe care el Îl ia drept bolta cerului, pentru a descoperi că e de fapt burta unei balene gigantice. Dificil pariu, totuși Florica Mălureanu a inventat un sistem original de saltele albe pneumatice, ale căror forme și volume erau modulate În cursul acțiunii, creând spații ce răspundeau destul de fidel cerințelor dramaturgice. George Constantin dispărea și reapărea În pliurile cavităților care Încercau să-l devoreze. Actorul avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
când, deseori noaptea târziu, extenuați după opt-zece ore de exerciții, veneam să ne remontăm cu o cină bună - În cazul meu, un steak tartar sau o choucroute. „Se spune că ce vreți voi Închiși acolo, În „laboratorul“ vostru, e să inventați un nou esperanto!“ Peter a Încercat să le dea câteva exemple simple și concrete de exerciții pe care le făceam, dar pe fețele lor se citea Îndoiala. În schimb eu, odată ce am acceptat să nu mai opun rezistență analizând tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care lucram, În jurul mitului lui Prometeu, dar căuta și un refugiu printre noi, Încercând să scape de tam-tam-ul presei britanice legat de divorțul său incendiar de poeta Sylvia Plath. I-am arătat lui Hughes improvizațiile noastre cu Bashtahondo, un limbaj inventat din silabe puse laolaltă, la Întâmplare, care exprima un Întreg complex de situații imaginate de noi În jurul stâncii unde se afla Prometeu Încătușat. Ted a fost foarte mișcat de felul În care aceste silabe inventate puteau să ilumineze straturi adânci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În Livada cu vișini regizată de mine la Lincoln Center. Mahin Tajadod, o specialistă iraniană În etnologie, ne-a ajutat să ne familiarizăm cu sonoritățile vechii limbi ceremoniale avesta, care avea să constituie al treilea limbaj În Orghast, pe lângă cel inventat de Ted Hughes și de greaca veche. Ea ne-a recitat poeme mistice În această limbă creată exclusiv pentru ritualuri și, ascultând-o, aveam impresia că auzim o Întreagă familie de sunete care nu corespundeau nici unei limbi recognoscibile. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sunetul și dacă spectatorul asculta cu tot trupul, codul putea fi descifrat: drama era povestită concret, prin sunetul Însuși. Departe de a fi fost un esperanto teatral, limbajul era menit să creeze anumite stări, asemeni muzicii. De exemplu, În vocabularul inventat de Hughes, bullorga Însemna Întuneric, dabon zorii, lumina care aducea căldură, urghith sunetul vulturului cu care actorul Întruchipând pasărea Încerca să-i perforeze lui Prometeu ficatul. Pentru partea a doua din Orghast, spectatorii erau conduși la căderea nopții, după cină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
forță care mi-a inspirat Încredere și am decis pe loc să o cooptez În echipă. Era departe de a fi o profesionistă matură pe vremea aceea, dar, cu o bucurie și o vervă care compensau lipsa de experiență, a inventat ritmuri și asociații de sunete cu totul neașteptate. În aceeași zi, o fetiță cam de șase ani, blondă și diafană, a sosit la „La Mama“ Însoțită de șoferul taxiului din care coborâse. El s-a prezentat drept tatăl fetiței: „Ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Seneca, În latină, alternarea corespunzând stărilor complementare create de structurile specifice fiecărei limbi. Ne propuneam să găsim ce e viu În sunetele acestor limbi aparent moarte și În acest scop ne-am Închis timp de patru luni În loft-ul teatrului, inventând sau Învățând din experiențele altora exerciții care să ne ducă la o explorare viscerală a sunetelor. Le-am cerut actorilor să-și transcrie de mână replicile În caietele lor, pentru a le memoriza apoi fonetic, sunet cu sunet. Scriindu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Șerban. Câțiva ani mai târziu a apărut și În traducere, În Secolul 20: Viața sunetului Probabil că greaca veche este, pentru actori, cel mai generos material din câte s-au scris vreodată. Antichitatea a simțit Într-adevăr nevoia de a inventa un limbaj poetic apt să ducă la Îndeplinire această misiune copleșitoare: a trimite prin cuvânt mesaje la depărtări foarte mari, Într-un spațiu deschis nu numai sufletului tuturor locuitorilor cetății, dar și mării, văzduhului, aștrilor. Este lesne de Închipuit cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai modernă. Ne-am amuzat copios reproducând o realitate extrem de familiară atât nouă, cât și lui Prokofiev. Acțiunea Începea cu o ședință de partid sovietică suprarealistă, condusă de Fata Morgana, un fel de eminență cenușie a unui Prezidiu Permanent comunist inventat de noi. De aici exploda muzical tot absurdul și ilogicul delirant justificat de situația textului. Zborul vesel al imaginației triumfa odată cu explozia portocalelor. Ne gândeam la sărmanul Prokofiev, ce destin bizar a avut, să revină din exil În Rusia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prindă pe picior greșit În turbionul acțiunii „zilei nebune“. Dar ce mândru era În clipa când trebuia să-și schimbe costumul În fața spectatorilor, să-și pună peruca și să se deghizeze pentru balul mascat! Acolo era sigur pe el. Își inventase niște pași de dans pentru petrecerea din final, pe care Îi repeta regulat. „Nu știam că pot să fac și coregrafie! Nici când zbor În filme nu sunt mai fericit decât atunci când dansez pe scenă.“ Când mi-a făcut această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
compusă de Richard Strauss după piesa lui Hofmannsthal, un text de o mare calitate poetică (o excepție În lumea libretelor de operă, de obicei destul de sărace), ne-a provocat - pe scenograful grec de prestigiu Yannis Kokkos și pe mine - să inventăm un decor În continuă mișcare, Încălcând astfel regula unității de loc a tragediei. Muzica și textul explodau canoanele clasice. Ca și Enescu, atunci când a compus Oedipe, cei doi creatori, exprimând liber neliniști ce erau mult mai aproape de sensibilitatea secolului XX
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
capabili să pronunțe cuvintele și să-și dirijeze atenția spre calitatea sunetului, a mișcării și a prezenței lor În spectacol, puteam Începe să explorăm Împreună spațiul de joc. Clădirea Naționalului, construită după gustul lui Ceaușescu, mă oripila, așa că Încercam să inventez soluții neobișnuite de a folosi spațiile. Cu toții am pornit În „prospecție“ prin labirinturile necunoscute ale clădirii, În căutarea unui loc pentru prologul Medeei, și am descoperit la subsol un coridor perfect adecvat, având o atmosferă potrivită, pe care nici un decor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
șapte versiuni de decor, din criză de timp, proiectul a intrat În sfârșit În lucru, deși existau eterne rezerve. Uimit, mă Întrebam de unde venea această schimbare radicală de atitudine a direcțiunii, după ce la Cellini fuseserăm lăsați În voia inspirației să inventăm necenzurați. Zoe Pappas, fidela mea asistentă de la Met, mi-a spus În secret că managerii și the board (consiliul care conduce totul) sunt strânși cu șurubul de donors care, cu atitudinea cea mai negustorească posibilă, amenință că, dacă nu li
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]