9,213 matches
-
să-și desfășoare consecințele ideilor, și în felul acesta să devină posibilă acea colaborare pe care se sprijină orice ajutor real și orice educație adevărată. Pe cîtă vreme satira respinge obiectul sau îl ține strîns ca să-l poată respinge neîncetat, ironia poate fi calea pe care se poate pătrunde în obiect și se poate întemeia o comuniune cu el. Chiar și în cazul în care ironia servește autoafirmării, ea nu constituie o respingere, ci o sustragere, o cale de a feri
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Pe cîtă vreme satira respinge obiectul sau îl ține strîns ca să-l poată respinge neîncetat, ironia poate fi calea pe care se poate pătrunde în obiect și se poate întemeia o comuniune cu el. Chiar și în cazul în care ironia servește autoafirmării, ea nu constituie o respingere, ci o sustragere, o cale de a feri sanctuarul sufletului de pătrunderea cu forța a celor din jur. Cînd ironistul provoacă mînie prin comportarea sa, aceasta poate fi urmarea împrejurării că oamenilor nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
să meargă pe alte căi decît mine? Și mai cu seamă am, poate, un sentiment neplăcut, cînd nici nu stiu măcar pe ce alte căi apucă. În ambele sale forme, atît ca autoafirmare cît și ca act educativ, genul de ironie care a fost descris aici, după unele indicații, în cazul lui Socrate cel din istorie 30, caracterizează, într-o explicație mai largă totuși, o mare cotitură în viața spirituală. Ea este prima formă în care izbîndesc principiul personalității, înțelegerea personalității
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
largă totuși, o mare cotitură în viața spirituală. Ea este prima formă în care izbîndesc principiul personalității, înțelegerea personalității umane individuale, a celei proprii și a altora, și respecrul față de ea31. Iar Socrateeste, în acest caz, deschizătorul de drum. În ironia lui s-au afirmat, pe cîte putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
proprii și a altora, și respecrul față de ea31. Iar Socrateeste, în acest caz, deschizătorul de drum. În ironia lui s-au afirmat, pe cîte putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Iar Socrateeste, în acest caz, deschizătorul de drum. În ironia lui s-au afirmat, pe cîte putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de drum. În ironia lui s-au afirmat, pe cîte putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
putem ști, ambele forme menționate. Kierkegaard a construit, în geniala sa operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
operă de tinerețe (On begrebet Ironie, med saerligt Hensyn til Socrates, 1841), o ironie absolută, prin care înțelegea o ironie de un tip pur negativ. Era vorba de mica ironie, pe care o absolutiza, în loc s-o mărească. El considera ironia doar ca dizolvantă, ca lipsită de orice conținut pozitiv. Îi refuză atît bogăția interioară cît și elementul de simpatie. Gluma ascunsă în seriozitatea ironică trebuie să fie îndreptată împotriva a tot ce se află între cer și pămînt. Totul este
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
332). Socrate dezagregă viața spirituală grecească (ibidem, p. 338), fără să pună ceva în loc. Dar este de părere Kierkegaard Socrate era îndreptățit s-o facă, pentru că, în esență, vremea culturii grecești trecuse. Dimpotrivă socoate el în epoca modernă o asemenea ironie (așa cum apare, de exemplu, la Schlegel) este cu totul nejustificată: pentru că acum "subiectivitatea" (principiul personalității) a biruit. Ea și-a realizat pretențiile în stat și în biserică, în viața socială și religioasă și se manifestă permanent în aceste forme. În
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a epocii sale, dezvoltată sub influența lui Hegel, cea care a fost reprezentată la noi de Heiberg și Martensen, la care trimite și el. S-a lăsat ademenit astfel, în acest stadiu al evoluției sale, să nesocotească caracterul pozitiv al ironiei socratice. Chiar și mai tîrziu, (1846), el îl declară pe ironist un om glumeț (Papirer, VII, 1, p. 27). Asta ne amintește de acel scurra Atticus al epicureicilor. Dealtminteri, el și-a ameliorat concepția în scrierile de mai tîrziu, cum
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
demne. Printr-aste și-a și cîștigat prietenia unor oameni ca Fichte și Schleiermacher. Și în loc să stăruim, împreună cu Kierkegaard, doar asupra analizei romanului lui Schlegel Lucinde, trebuie să dăm ascultare și felului cum și-a justificat Schlegel însuși conceptul despre ironie în articolul din revista "Athenäum"32. Potrivit lui Schlegel, imposibilitatea de a ne împărtăși altora pe deplin se face remarcată în ironie. Partea cea mai de preț pe care o posedă omul, mulțumirea lăuntrică însăși, își are rădăcina, la urma urmelor
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
analizei romanului lui Schlegel Lucinde, trebuie să dăm ascultare și felului cum și-a justificat Schlegel însuși conceptul despre ironie în articolul din revista "Athenäum"32. Potrivit lui Schlegel, imposibilitatea de a ne împărtăși altora pe deplin se face remarcată în ironie. Partea cea mai de preț pe care o posedă omul, mulțumirea lăuntrică însăși, își are rădăcina, la urma urmelor, în ceva obscur de care este mînat totuși întregul și care și-ar pierde puterea în clipa în care am încerca
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
posedă omul, mulțumirea lăuntrică însăși, își are rădăcina, la urma urmelor, în ceva obscur de care este mînat totuși întregul și care și-ar pierde puterea în clipa în care am încerca să-l descîlcim printr-o înțelegere pură. În ironie, iese la lumină conștiința unei veșnice mobilități (agilități), a unui haos infinit ce nu poate fi niciodată sistematizat. Personalitatea poate fi epuizată numai aparent printr-o singură relație sau într-o unică lucrare. Întocmai ca în fiecare dintre monadele lui
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
după Orient: "Stau de vorbă mai întîi doar cu acei care privesc de pe acum spre Orient" (III, 1). Ceea ce căuta la început era "Orientul etern": pe urmă însă, a crezut că-l găsește în puternica cristalizare a vechii biserici. 17. Ironia artistică Au vrut unii să facă și din Shakespeare un ironist. A. W. Schlegel (fratele lui Fr. Schlegel) a construit o ironie skakespeariană ce trebuia să se manifeste, parțial, în caracterizarea diferitelor personaje din dramele respective (prin modul în care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
era "Orientul etern": pe urmă însă, a crezut că-l găsește în puternica cristalizare a vechii biserici. 17. Ironia artistică Au vrut unii să facă și din Shakespeare un ironist. A. W. Schlegel (fratele lui Fr. Schlegel) a construit o ironie skakespeariană ce trebuia să se manifeste, parțial, în caracterizarea diferitelor personaje din dramele respective (prin modul în care se confruntă între ele motive mari și mici), parțial, în acțiunea dramei în genere, prin imparțialitatea cu care este zugrăvit mersul destinului
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
naște tocmai din interesul său pentru obiecte, din neclintita sa voință de a le face să-și intre în drepturi pe toate laturile: entuziasmul său nu este slăbit de limitele cărora le sînt supuse acțiunile și destinele omenești. Există o ironie artistică, legată tocmai de marea sarcină a artei de a oferi imagini individuale ale unor caractere și destine și nu abstracțiuni și utopii. Totul se cuvine să fie subordonat în artă legii ce decurge din această îndarorire. Viața este atît
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pozitiv, nu doar o limitare. Dacă opera este desăvîrșită, dacă turnarea a izbutit, atunci nu mai subzistă nici o contradicție între preaplinul involuntar și personajele cărora li s-a dat formă; acel prisos și-a căpătat toate drepturile prin ele. 18. Ironia ca formă a humorului Genul de ironie care are caracterul consimțămîntului pozitiv la presupunerile altora este apropiat de humor. Există o legătură subterană între humorist și obiectul său, întocmai ca în ironia pedagogică. Deosebirea dintre ironie și humor a fost
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este desăvîrșită, dacă turnarea a izbutit, atunci nu mai subzistă nici o contradicție între preaplinul involuntar și personajele cărora li s-a dat formă; acel prisos și-a căpătat toate drepturile prin ele. 18. Ironia ca formă a humorului Genul de ironie care are caracterul consimțămîntului pozitiv la presupunerile altora este apropiat de humor. Există o legătură subterană între humorist și obiectul său, întocmai ca în ironia pedagogică. Deosebirea dintre ironie și humor a fost exprimată adeseori în sensul că, în ironie
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și-a căpătat toate drepturile prin ele. 18. Ironia ca formă a humorului Genul de ironie care are caracterul consimțămîntului pozitiv la presupunerile altora este apropiat de humor. Există o legătură subterană între humorist și obiectul său, întocmai ca în ironia pedagogică. Deosebirea dintre ironie și humor a fost exprimată adeseori în sensul că, în ironie, gluma se ascunde în spatele seriozității, iar în humor, seriozitatea se ascunde în spatele glumei. Seriozitatea este condiționată pretutindeni de raportarea la o valoare: seriozitatea fixează un
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
drepturile prin ele. 18. Ironia ca formă a humorului Genul de ironie care are caracterul consimțămîntului pozitiv la presupunerile altora este apropiat de humor. Există o legătură subterană între humorist și obiectul său, întocmai ca în ironia pedagogică. Deosebirea dintre ironie și humor a fost exprimată adeseori în sensul că, în ironie, gluma se ascunde în spatele seriozității, iar în humor, seriozitatea se ascunde în spatele glumei. Seriozitatea este condiționată pretutindeni de raportarea la o valoare: seriozitatea fixează un scop și pune în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ironie care are caracterul consimțămîntului pozitiv la presupunerile altora este apropiat de humor. Există o legătură subterană între humorist și obiectul său, întocmai ca în ironia pedagogică. Deosebirea dintre ironie și humor a fost exprimată adeseori în sensul că, în ironie, gluma se ascunde în spatele seriozității, iar în humor, seriozitatea se ascunde în spatele glumei. Seriozitatea este condiționată pretutindeni de raportarea la o valoare: seriozitatea fixează un scop și pune în mișcare voința în direcția acestuia. În ironie, consimțim aparent la niște
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în sensul că, în ironie, gluma se ascunde în spatele seriozității, iar în humor, seriozitatea se ascunde în spatele glumei. Seriozitatea este condiționată pretutindeni de raportarea la o valoare: seriozitatea fixează un scop și pune în mișcare voința în direcția acestuia. În ironie, consimțim aparent la niște valori și la niște strădanii, dar ironistul face acest gest numai ca să-și păstreze liber teritoriul său în cazul ironiei pedagogice ca să dezlanțuie energia psihică la acei care se declară în favoarea acestor valori și scopuri. Faptul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
la o valoare: seriozitatea fixează un scop și pune în mișcare voința în direcția acestuia. În ironie, consimțim aparent la niște valori și la niște strădanii, dar ironistul face acest gest numai ca să-și păstreze liber teritoriul său în cazul ironiei pedagogice ca să dezlanțuie energia psihică la acei care se declară în favoarea acestor valori și scopuri. Faptul că în spatele seriozității se ascunde o glumă vrea să însemne doar că seriozitatea ironistului se îndreaptă în altă direcție decît aceea a celor din jurul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
energia psihică la acei care se declară în favoarea acestor valori și scopuri. Faptul că în spatele seriozității se ascunde o glumă vrea să însemne doar că seriozitatea ironistului se îndreaptă în altă direcție decît aceea a celor din jurul său. Ca atare, ironia poate fi o formă exterioară a humorului așa încît obținem următoarea schemă (în care semnul < înseamnă "mijoc" sau "expresie pentru"): (Seriozitatea < Glumă) = Ironia < Humor = (Glumă < Seriozitate) sau mai simplu: Seriozitate < Glumă < Seriozitate. Gluma sub care humoristul își ascunde seriozitatea constă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]