10,381 matches
-
orele 1.00pm în ziua de 14 februarie, soldații japonezi au avansat înspre spitalul de campanie Alexandra. Un locotenent britanic, purtător al unui steag alb, s-a apropiat de forțele japoneze, dar a fost ucis cu baionetele. După intrarea trupelor japoneze în spital, mai mulți pacienți, inclusiv cei care erau operați chiar atunci, au fost uciși împreună cu unii medici și asistente. A doua zi, circa 200 de pacienți și membri ai staffului de îngrijire, adunați și legați în ziua anterioară, mulți
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
supraviețuit. Până în dimineața de Anul Nou Chinezesc, 15 februarie, japonezii rupseseră și ultima linie de apărare a Aliaților care rămăseseră aproape fără rezerve de hrană și muniție. Tunurile antiaeriene nu mai aveau muniție și nu mai puteau respinge atacurile aeriene japoneze care amenințau să producă numeroase victime în centrul orașului. La ora 9:30 a.m, Percival a ținut o ședință cu ofițerii săi superiori la Fort Canning. Percival a propus două opțiuni. Fie lansarea unui contraatac imediat pentru recâștigarea rezervoarelor
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
de provizii din regiunea Bukit Timah și îndepărtarea artileriei inamice de pe înălțimile din jurul orașului, fie capitularea. Toți cei prezenți au căzut de acord că nu este posibil un contraatac. Au fost aleși niște delegați care să meargă la cartierul general japonez. Aceștia erau un ofițer superior, secretarul colonial și un translator. Ei au plecat într-o mașină cu un drapel britanic și un steag alb spre liniile inamice pentru a discuta încetarea ostilităților. Ei s-au întors cu cerința ca Percival
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
încetarea ostilităților. Ei s-au întors cu cerința ca Percival însuși să se prezinte împreună cu statul său major la fabrica Ford, unde generalul Yamashita avea să-i prezinte termenii capitulării. O altă cerință a fost înălțarea drapelului Soarelui-Răsare (drapelul militar japonez) pe cea mai înaltă clădire din Singapore, clădirea Cathay, pentru a maximiza impactul psihologic al capitulării oficiale. Percival s-a predat în jurul orei 5.15pm. Printre termenii capitulării s-au numărat: În acea zi, Percival dăduse ordine de distrugere a
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
australieni, precum și a civililor britanici rămași în Singapore. Bennett a predat comanda Diviziei 8 unui general de brigadă și a luat, împreună cu unii dintre ofițerii săi, o barcă mică cu care au fugit în Australia. A început perioada de ocupație japoneză a Singaporelui. Orașul a primit numele de "Syonan-to" (în , în traducere, "Insula Lumina Sudului"). Japonezii au încercat să se răzbune pe chinezi și să elimine orice sentiment anti-japonez. Autoritățile imperiale erau suspicioase pe chinezi din cauza celui de al Doilea Război
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
din cauza celui de al Doilea Război Sino-Japonez, și a ucis numeroși etnici chinezi în masacrul de la Sook Ching. Nici celelalte grupuri etnice din Singapore, cum ar fi malayanii și indienii nu au fost cruțate. Localnicii au suferit mult sub ocupația japoneză care a durat trei ani și jumătate. Mulți soldați britanici și australieni luați prizonieri au rămas în Singapore la închisoarea Changi, și mulți nu s-au mai întors acasă. Mii de alți soldați au fost trimiși ca prizonieri pe mare
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
Doilea Război Mondial. Circa 6.000 au supraviețuit până când au fost eliberați de forțele americane și australiene în 1943-45. După capitularea Japoniei în 1945, Yamashita a fost judecat de o comisie militară americană pentru crimele de război comise de militarii japonezi în Filipine în acel an, dar nu și pentru acțiunile soldaților săi în Malaya sau Singapore. A fost condamnat și spânzurat în Filipine la 23 februarie 1946.
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
, purtată între 4-8 mai 1942, a fost o bătălie navală majoră a războiului din Pacific, purtată între forțele navale imperiale japoneze și forțele aeriene și navale aliate, din Statele Unite și Australia, în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Bătălia s-a consacrat ca fiind prima bătălie navală în care portavioanele inamice s-au atacat direct unele pe celelalte, și de asemenea
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
pe celelalte, și de asemenea a fost prima bătălie navală în care flotele inamice nu s-au zărit și nu au tras direct una asupra celeilate. Într-o încercare de a-și întări poziția în Pacificul de Sud, forțele Imperiului Japonez au decis să invadeze și să ocupe Port Moresby din Noua Guinee și din Insulele Solomon aflate la sud-est. Planul a fost numit Operațiunea MO și a implicat câteva unități importante ale flotei japoneze, inclusiv trei portavioane, pentru a asigura apărarea
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
poziția în Pacificul de Sud, forțele Imperiului Japonez au decis să invadeze și să ocupe Port Moresby din Noua Guinee și din Insulele Solomon aflate la sud-est. Planul a fost numit Operațiunea MO și a implicat câteva unități importante ale flotei japoneze, inclusiv trei portavioane, pentru a asigura apărarea aeriană a flotei invadatoare, sub comanda lui . Statele Unite au aflat despre planul japonez prin interceptarea comunicațiilor și au trimis două portavioane însoțite de crucișătoare americane și sub comanda amiralului Frank J. Fletcher pentru
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
și din Insulele Solomon aflate la sud-est. Planul a fost numit Operațiunea MO și a implicat câteva unități importante ale flotei japoneze, inclusiv trei portavioane, pentru a asigura apărarea aeriană a flotei invadatoare, sub comanda lui . Statele Unite au aflat despre planul japonez prin interceptarea comunicațiilor și au trimis două portavioane însoțite de crucișătoare americane și sub comanda amiralului Frank J. Fletcher pentru a opri ofensiva japoneză. În zilele de 3 și 4 mai, forțele japoneze au invadat și ocupat Tulagi, deși câteva
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
pentru a asigura apărarea aeriană a flotei invadatoare, sub comanda lui . Statele Unite au aflat despre planul japonez prin interceptarea comunicațiilor și au trimis două portavioane însoțite de crucișătoare americane și sub comanda amiralului Frank J. Fletcher pentru a opri ofensiva japoneză. În zilele de 3 și 4 mai, forțele japoneze au invadat și ocupat Tulagi, deși câteva din navele de război de sprijin au fost surprinse și scufundate sau doar avariate de avioanele de pe portavionul . Fiind avertizate de acum de prezența
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
comanda lui . Statele Unite au aflat despre planul japonez prin interceptarea comunicațiilor și au trimis două portavioane însoțite de crucișătoare americane și sub comanda amiralului Frank J. Fletcher pentru a opri ofensiva japoneză. În zilele de 3 și 4 mai, forțele japoneze au invadat și ocupat Tulagi, deși câteva din navele de război de sprijin au fost surprinse și scufundate sau doar avariate de avioanele de pe portavionul . Fiind avertizate de acum de prezența portavioanelor americane în zonă, portavioanele japoneze au intrat în
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
4 mai, forțele japoneze au invadat și ocupat Tulagi, deși câteva din navele de război de sprijin au fost surprinse și scufundate sau doar avariate de avioanele de pe portavionul . Fiind avertizate de acum de prezența portavioanelor americane în zonă, portavioanele japoneze au intrat în Marea Coralilor cu intenția de a găsi și de a distruge forțele navale aliate. Începând cu data de 7 mai, portavioanele ambelor părți au executat atacuri aeriene în două zile consecutive. În prima zi, Statele Unite au scufundat
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
intrat în Marea Coralilor cu intenția de a găsi și de a distruge forțele navale aliate. Începând cu data de 7 mai, portavioanele ambelor părți au executat atacuri aeriene în două zile consecutive. În prima zi, Statele Unite au scufundat portavionul japonez "Shōhō", iar japonezii au scufundat un distrugător și au avariat grav un petrolier (care ulterior a fost lăsat să se scufunde). În ziua următoare, portavionul japonez "Shōkaku" și portavionul american (care a fost și evacuat) au fost avariate, iar portavionul
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
executat atacuri aeriene în două zile consecutive. În prima zi, Statele Unite au scufundat portavionul japonez "Shōhō", iar japonezii au scufundat un distrugător și au avariat grav un petrolier (care ulterior a fost lăsat să se scufunde). În ziua următoare, portavionul japonez "Shōkaku" și portavionul american (care a fost și evacuat) au fost avariate, iar portavionul "Yorktown" a fost deteriorat. Cum ambele părți au suferit pagube mari concretizate în pierderea unor avioane și avarierea sau distrugerea unor portavioane, flotele s-au retras
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Moresby cu intenția de a ataca mai târziu. Deși a fost o victorie tactică a japonezilor din punctul de vedere al numărului navelor scufundate, bătălia se va dovedi a fi o victorie strategică a aliaților pentru mai multe motive. Expansiunea japoneză, care părea de neoprit până în acel moment, a fost respinsă pentru prima dată. Mult mai important, portavioanele japoneze "Shōkaku" și "Zuikaku" - unul avariat, iar celălalt cu numărul de avioane împuținat - urmau să fie incapabile să se implice în Bătălia de la
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de vedere al numărului navelor scufundate, bătălia se va dovedi a fi o victorie strategică a aliaților pentru mai multe motive. Expansiunea japoneză, care părea de neoprit până în acel moment, a fost respinsă pentru prima dată. Mult mai important, portavioanele japoneze "Shōkaku" și "Zuikaku" - unul avariat, iar celălalt cu numărul de avioane împuținat - urmau să fie incapabile să se implice în Bătălia de la Midway, care urma să aibă loc în luna următoare, asigurând astfel egalitatea în ceea ce privește numărul de avioane între cei
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
de la Midway, nu au putut să invadeze de pe ocean Port Moresby. Două luni mai târziu, aliații au profitat de vulnerabilitatea strategică a japonezilor și au lansat Campania din Guadalcanal care, împreună cu Campania din Noua Guinee, a dus la spargerea defensivei japoneze în Pacificul de Sud și a fost un factor important pentru înfrângerea Japoniei în al Doilea Război Mondial. Pe 7 decembrie 1941, folosind portavioane, japonezii au atacat flota din Pacific a Statelor Unite ale Americii la Pearl Harbor, în Hawaii. Atacul a distrus
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
Pacific a Statelor Unite ale Americii la Pearl Harbor, în Hawaii. Atacul a distrus sau a avariat cele mai multe dintre navele de război ale acestei flote și a dus la formularea declarației oficiale de război dintre cele două țări. La începutul acestui război, comandanții japonezi au căutat să neutralizeze flota americană, să ocupe teritorii bogate în resurse minerale și să obțină o bază militară strategică pentru a-și apăra imperiul îndepărtat. În același timp cu Pearl Harbor, japonezii au atacat și Malaya, provocând Regatul Unit
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
apăra imperiul îndepărtat. În același timp cu Pearl Harbor, japonezii au atacat și Malaya, provocând Regatul Unit, Australia și Noua Zeelandă să se alăture Statelor Unite în războiul împotriva Japoniei. Potrivit „Ordinului secret numărul 1” datat 1 noiembrie 1941, al Marinei Imperiale Japoneze, scopul campaniilor inițiale ale Japoniei a fost să „elimine forțele britanice și americane din Indiile Olandeze de Est și din Filipine și să stabilească o politică de autonomie și de independență economică.” Pentru atingerea acestor scopuri, în primele luni ale
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a fost să „elimine forțele britanice și americane din Indiile Olandeze de Est și din Filipine și să stabilească o politică de autonomie și de independență economică.” Pentru atingerea acestor scopuri, în primele luni ale anului 1941, în afară de Malaya, forțele japoneze au atacat și au ocupat Filipine, Tailanda, Singapore, Indiile Olandeze de Est, Insula Wake, Insula Noua Britanie, Insulele Gilbert și Guam provocându-le forțelor terestre, navale și aeriene aliate pierderi grele. Japonia a plănuit să folosească aceste teritorii pentru a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
să folosească aceste teritorii pentru a stabili o zonă de apărare pentru imperiul său de unde urmărea să angajeze tactici de uzură pentru a învinge orice contraatac al aliaților. La scurt timp după ce a început războiul, Statul Major al Marinei Imperiale Japoneze a recomandat invadarea nordului Australiei pentru a împiedica folosirea acesteia ca bază pentru periclitarea apărării Japoniei din sudul Pacificului. Armata imperială japoneză a refuzat să accepte propunerea susținând că nu are forța necesară și nici capacitatea navală corespunzătoare pentru a
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
a învinge orice contraatac al aliaților. La scurt timp după ce a început războiul, Statul Major al Marinei Imperiale Japoneze a recomandat invadarea nordului Australiei pentru a împiedica folosirea acesteia ca bază pentru periclitarea apărării Japoniei din sudul Pacificului. Armata imperială japoneză a refuzat să accepte propunerea susținând că nu are forța necesară și nici capacitatea navală corespunzătoare pentru a efectua o asemenea operațiune. În același timp, viceamiralul Shigeyoshi Inoue, comandantul Flotei a 4-a (numită și Forța din Mările de Sud
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
și Forța din Mările de Sud), care cuprindea cele mai multe nave din zona Pacificului de Sud, a susținut ocuparea Insulei Tulagi și a orașului Port Moresby din Noua Guinee care ar fi pus nordul Australiei în zona de acțiune a avioanelor japoneze cu baza la sol. Inoue a crezut că, prin ocuparea acestor teritorii, baza militară a Japoniei din , Insula Noua Britanie, va fi mai bine apărată. Comandamentul marinei și armata imperială japoneză au acceptat propunerea lui Inoue și au încurajat operațiuni
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]