9,547 matches
-
era oficial a 32-a localitate urbană a Moldovei „românești”, după numărul populației (1.845 locuitori). La 7 octombrie 1878, după reanexarea de către Rusia țaristă, Leova avea 350 de gospodării, 5.682 desetine de pământ arabil, 60 livezi mari, o moară de aburi și 6 mori de vânt. Prima școală care avea numai o singură clasă a fost deschisă în 1885, iar peste 4 ani școala avea 2 clase în care învățau 53 de băieți și 43 de fete. Conform datelor
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
localitate urbană a Moldovei „românești”, după numărul populației (1.845 locuitori). La 7 octombrie 1878, după reanexarea de către Rusia țaristă, Leova avea 350 de gospodării, 5.682 desetine de pământ arabil, 60 livezi mari, o moară de aburi și 6 mori de vânt. Prima școală care avea numai o singură clasă a fost deschisă în 1885, iar peste 4 ani școala avea 2 clase în care învățau 53 de băieți și 43 de fete. Conform datelor în 1904 acest târgușor avea
Leova () [Corola-website/Science/305086_a_306415]
-
Noastră înzestrează 332 de țărani din Căinari cu 1333 ha de pământ. Peste un an aici au fost înregistrați 1659 de bărbați și 1501 de femei, 10 case boierești locuite, o școală medie de plasă și o școală primară, o moară de aburi, agent sanitar, 8 cârciumi, o duzină de prăvălii și dughene. Tot în perioada interbelică a fost construită calea ferată Revaca-Căinari, menită să lege feroviar sudul de nordul Basarabiei fără a fi necesară străbaterea orașului Tighina, aflat la vremea
Căinari () [Corola-website/Science/305102_a_306431]
-
Bogdan: Eugenia, Vasile și Alexandrina. Pe vremea lui Vasile Bogdan (1859-1912) au fost deschise școlile primare de zemstvă la Cuhureștii de Sus (cu clasa de meserii, 1886) și Cuhureștii de Jos (1896), s-a construit clădirea școlii primare (1905), o moară, fabrica de caramida, ambulatoriul și alte edificii importante, unele existente și azi. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Cuhureștii de Sus a făcut parte din componența României, în Plasa Cotiugenii-Mari a județului Soroca. Pe atunci, majoritatea
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
de 229, iar numarul populației de 1,322 de locuitori. La acea vreme aici activa o scoală primară; un gimnaziu industrial, care în decurs de 4 ani pregătea maiștri cu specializările: lăcătuș, tâmplar, rotar, botnar, strungar, turnător; două biserici; două mori cu valțuri; o oloiniță; un cămin cultural în care se afla "Marele Mut" (cinematograful nesonorizat); o cooperativă comercială "Agro"; mai multe prăvălii particulare; o farmacie; o haltă a căii ferate; o primărie; un post de jandarmi; o percepție; o frizerie
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.04% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - țigani, 0.29% - alte etnii. În prezent în satul Cuhureștii de Sus există 788 gospodării casnice, asociații agricole "Olver-agro SRL" și "Ervas-agro SRL", ocol silvic, moară, oloiniță, filiala băncii comerciale "Banca de Economii", spital de circumscripție, școala profesionala polivalentă Nr.2, liceu teoretic, cinematograf, 4 biblioteci, 2 farmacii, farmacie veterinara, oficiu poștal, secție de poliție, parc, stadion. În Cuhureștii de Sus, se află Conacul lui Ioan
Cuhureștii de Sus, Florești () [Corola-website/Science/305120_a_306449]
-
Ivanovca, orașul Mărculesti. Teritoriul satului este scăldat de două rîuri Răut (Hidronimul- rîu) și Căinari (Hidronimul-izvor) de asemenea satul este renumit prin izvoarele sale de ape minerale. In sat este gimnaziu, grădinită de copii, punct medical, casă de cultură, primărie, moară, biserică, bibliotecă, oficiu poștal, post de politie, fabrică de îmbuteliere a apei minerale și numeroase centre comerciale. Specialiștii în arhiologie au depistat aici doua statiuni umane apărute cu mai bine de 12.000 ani.în.Hr (Ion Hîncu "Vetrele Strămoșești
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
viețuiau 924 de suflete (Dicționarul geografic al Basarabiei, București, 1904). Dicționarul statistic al Basarabiei, scos de sub tipar în 1923 la Chișinău, atestă aici 564 bărbați și 572 de femei, o gospodărie boierească, o bancă populară, o carieră de piatră, o moară de apă, o școală primară mixtă, un post de jandarmi, o poștă rurală, 3 cîrciumi, un sălaș de țigani. Pe atunci în sat era primar Nicolae Procopie, notar - Ștefan Ionescu, preot - Serghei Pereteatcov. Școala parohială cu o clasă înființata pe
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
vorbesc rusește, deși în sat există o școala elementară rusă. În anul 1855 s-a ridicat din piatră Biserică ”Nașterea Maicii Domnului”. Primul proprietar moldovean locuitor al satului a fost Toader Holban. Însemnări economice: gospodărie boiereasca, cooperativa de consum/1917/ moară de aburi. Însemnări administrative: școală primară mixtă, biserica ortodoxă, post de jandarmi, poștă rurală, primărie. La 2 februarie 1989, de către Consiliul de Miniștri al fostei RSSM, a fost înregistrată biserică pravoslavnica din satul Sadaclia cu hramul fost numit ”Nașterea Maicii
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
prestată de Mihail Cegolea, iar din Anuarul ,Socec” al României Mari de la 1924 aflăm că în sat locuiau 2520 de oameni, primarul era Cojocaru Gheorghe, preot Plămădeală Ioan, strămoșul sculptorului Alexandru Plămădeală. În sat funcționa școala, erau băcani, cârciumari, cizmari, mori cu abori, teascuri de ulei, croitori și banca populară ,Tovărășia” cu un capital de 40000 de lei. În anul 1872 în sat a fost deschisă școala ministerială de 4 ani, primul învățător a fost Vladimir Iațemirschii. În anul 1997, populația
Puhăceni, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305132_a_306461]
-
fost atestat documentar la 25 martie 1523 cu numele de "Ivereni". În 1794 în Iezăreni se contruiește o bisericuță din lemn. În anii 1812 - 1821 moșia Iezăreni se află în posesia comerciantului ieșian Ioan Matei care avea 2 iazuri, 2 mori, 3 livezi și 5 vii. La recensământul oficial din 1859 s-a înregistrat o populație de 623 persoane. La începutul sec. XX în Iezărenii Vechi (numiți pe atunci "Izereni") erau 72 de case cu o populație de 589 suflete. Încă
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
de oi. Abia în 1922 sunt împroprietăriți 104 locuitori cu 190 ha de pămînt. Satul avea în anul următor 567 de locuitori, școală primară și o cîrciumă. Apoi aflăm că în 1933 Nicolae Semeniuc și Iustin Gavriliuc dețineau aici o moară, iar Onofrei Scripnic - o treierătoare. La recensămîntul din 1940 se înregistrează în Halahora de Jos 803 locuitori, inclusiv 673 de ucraineni și 130 de moldoveni. În preajma războiului satul avea 196 de case. In 1949 în sat rămîneau 672 de locuitori
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
satului de pe vatra veche, unde actualmente se află mahalaua Fundătură - poiană din fundătura codrilor. Mahalalele satului poartă următoarele denumiri: Fundătură (poiană din fundătura codrilor), Ivașcova (de la numele unui boier de la Iași - Ivașcu, care a acaparat cu forța această moșie), Dealul Morilor (erau peste 20 de mori de vânt), Vălicica Veche (o vîlcea slab pronunțată), Vălicica Nouă (sector nou), Basaraba (de la Basarabia, e partea de sud a satului), Centru. Structura etnică a satului Trușeni conform recensământului populației din 2004:
Trușeni, Chișinău () [Corola-website/Science/305128_a_306457]
-
actualmente se află mahalaua Fundătură - poiană din fundătura codrilor. Mahalalele satului poartă următoarele denumiri: Fundătură (poiană din fundătura codrilor), Ivașcova (de la numele unui boier de la Iași - Ivașcu, care a acaparat cu forța această moșie), Dealul Morilor (erau peste 20 de mori de vânt), Vălicica Veche (o vîlcea slab pronunțată), Vălicica Nouă (sector nou), Basaraba (de la Basarabia, e partea de sud a satului), Centru. Structura etnică a satului Trușeni conform recensământului populației din 2004:
Trușeni, Chișinău () [Corola-website/Science/305128_a_306457]
-
mai înainte, în 1602, s. Cotiujeni încă mai apare cu denumirea Căpoteni. După 1603, însă, insistă mai mult denumirea Cotiujeni. Într-un document din 1625 aflăm că pe Vilia, mai jos de Cotiujeni, în apropierea s. Berlinți, era și o moară de apă. Posibil, că moară lui Nemiț de mai tîrziu e tocmai acea moară veche, dar deja reconstruită. În anii următori satul este atestat de cîteva ori cu denumirea Cotiujeni.
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
însă, insistă mai mult denumirea Cotiujeni. Într-un document din 1625 aflăm că pe Vilia, mai jos de Cotiujeni, în apropierea s. Berlinți, era și o moară de apă. Posibil, că moară lui Nemiț de mai tîrziu e tocmai acea moară veche, dar deja reconstruită. În anii următori satul este atestat de cîteva ori cu denumirea Cotiujeni.
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
împrejurimile satului Cobusca Veche au existat mai multe așezări omenești situate în Valea Pădurii, Valea lui Brigai, în Hîrtop, la Ciumata, la sud-vest și nord-vest de iaz, pe unde este traseul cursei. Despre toate acestea vorbesc rămășițele unei pietre de moară manuală, o săgeata în forma de trei palete cu lungimea aproximativ 11 cm, un clopoțel, care se lega la gâtul animalului, un pieptene triunghiular din placă metalică, un număr impunător (peste 400 bucăți) de veselă, fragmente de vase cu pereți
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
numea Chirca-Redeli. Prin 1910 aici au venit amurienii să locuiască. După unirea din 1918 situația s-a schimbat. În 1920 guvernul Averescu a împărțit pământ la țărani. Primul moșier a fost Coțoman, avea peste 100 ha de pământ și o moară. La moară plăteau sau dădeau făină, dacă nu aveau bani. Alt moșier a fost Pavel Albu, avea magazin, moară, drâmbă, vie. Școala a fost construită în 1932. Primul învățător a fost Popescu. În sat era și o biserica. În anul
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
Prin 1910 aici au venit amurienii să locuiască. După unirea din 1918 situația s-a schimbat. În 1920 guvernul Averescu a împărțit pământ la țărani. Primul moșier a fost Coțoman, avea peste 100 ha de pământ și o moară. La moară plăteau sau dădeau făină, dacă nu aveau bani. Alt moșier a fost Pavel Albu, avea magazin, moară, drâmbă, vie. Școala a fost construită în 1932. Primul învățător a fost Popescu. În sat era și o biserica. În anul 1949 în
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
1920 guvernul Averescu a împărțit pământ la țărani. Primul moșier a fost Coțoman, avea peste 100 ha de pământ și o moară. La moară plăteau sau dădeau făină, dacă nu aveau bani. Alt moșier a fost Pavel Albu, avea magazin, moară, drâmbă, vie. Școala a fost construită în 1932. Primul învățător a fost Popescu. În sat era și o biserica. În anul 1949 în sat s-a format colhozul „M.Frunze”, care în 1969 a intrat în componența asociației intergospodărești „Colhozjivprom
Chirca, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305129_a_306458]
-
2 preoți, 1 dascăl, 1 pălămar, 157 de gospodării, 13 văduve, 29 de burlaci (în total 194 de bărbați). Krupenski deținea 550 de fălci de fâneață, 500 de fălci de pământ arabil, 350 de fălci de imaș, 1 heleșteu, 1 moară, 3 livezi. Ralli avea 750 de fălci de fâneață și 300 de fălci de pământ arabil. Teritorial satul aparținea Ocolului de Mijloc, Ținutul Hotin. Ulterior Corjeuții devin proprietatea generalului I. Nicoriță. Se presupune că în acea perioadă s-a construit
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
reprezentat de 230 de cărți și 182 de manuale. Conform statisticilor din 1886 în Corjeuți erau 411 de gospodării și 1657 de locuitori, biserică ortodoxă, școală și stație poștală. În a doua jumătate a secolului XIX în sat funcționau o moară cu aburi, o fermă de producere a cărnii care exporta în guberniile centrale ale Rusiei și Polonia, o livadă exploatată industrial. La începutul secolului XX, cu drept de arendă evreul Iosif Caufman dispunea pe moșie de 800 desetine de pământ
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
funcția de primar era deținută de Gheorghe Arman, ce de notar - de Pavel Iacuboi. În același an, în Corjeuți funcționau: banca populară „Lumina” cu cu un capital de 20.000 lei, 2 băcănii, 5 cârciumei, 4 magazine de manufacturi, o moară de cereale și 2 mori pentru ulei. De asemenea, activau cooperativele: „Ajutorul”, „Potrivirea” și „Sufletul”. La recensământul general din 1930, desfășurat în toată România, în Corjeuți au fost înregistrați 4371 de locuitori, inclusiv: 4117 români, 44 ruși, 5 ucraineni, un
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
de Gheorghe Arman, ce de notar - de Pavel Iacuboi. În același an, în Corjeuți funcționau: banca populară „Lumina” cu cu un capital de 20.000 lei, 2 băcănii, 5 cârciumei, 4 magazine de manufacturi, o moară de cereale și 2 mori pentru ulei. De asemenea, activau cooperativele: „Ajutorul”, „Potrivirea” și „Sufletul”. La recensământul general din 1930, desfășurat în toată România, în Corjeuți au fost înregistrați 4371 de locuitori, inclusiv: 4117 români, 44 ruși, 5 ucraineni, un polonez și 204 evrei. Limba
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
deportările „dușmanilor poporului”: În perioada sovietică în Corjeuți se afla sediul colhozului „Congresul XIX al PCUS”. Sectorul agroindustrial era reprezentat de un punct de vinificație primară, o fabrică de nutrețuri combinate, un centru de colectare și uscare a fructelor, o moară. Producția globală în 1970 a fost de 2,6 mil. ruble, producția realizată - 2,0 mil. ruble, inclusiv: cultura plantelor tehnice - 664 mii ruble, creșterea animalelor - 572 mii ruble, pomicultura și viticultura - 516 mii ruble, cultura cerealelor - 164 mii ruble
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]