10,917 matches
-
fi fost absolventă de pension, parcă ar fi trăit într-un mediu de intelectuali, și cu un bun simț ieșit din comun. După despărțire, am comentat cu unchiul Constantin acest caz, atât de deosebit de mediul înconjurător și de posibilitățile modeste de trai. Asupra acestei verișoare mi-a atras atenția unchiul Constantin, de a cărui mărturie mă folosesc pentru a nu aprecia cititorul că n-aș prezenta fapte reale și aprecieri corecte. Am înțeles, cu nesfârșit regret, cum se pierd valorile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
comisii de „Doctorat”. A avut în supraveghere mai multe facultăți politehnice din țară (la Suceava, la Galați). A lăsat cursuri universitare pentru studenți. Deși a urcat atât de sus pe treptele științei, ale tehnicii și ale culturii, a rămas tot atât de modest ca și atunci când era elev la Școala Normală, când nu avea uniformă corespunzătoare, când umbla cu pantifi rupți, fără talpă, când bunicul nu avea bani să plătească taxele școlare. Deși în inima mea, unchiul Constantin este focarul de la care pleacă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mult umulit! Prin cultura sa, prin capacitatea sa științifică, prin moralitatea sa, este atât de superior, iar pentru modestia sa este neluat în seamă, ba chiar disprețuit și ironizat de cei ce nu pot vedea decât aparențele. Este atât de modest, atât de îngăduitor, de tolerant, încât se poartă cu mine (și nu numai cu mine) ca un egal. Și nu pot accepta acest gând. Nu pot face abstracție de distanța dintre noi; nu pot trece cu nepăsare peste aceste diferențe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care dorm sub glie. Mi se pare că soția sa, tanti Măriuca vede altfel viața și, mi se pare că nu-l poate înțelege pe unchiul Constantin, mai ales atunci cînd el este bun, blând și „prea” delicat, când este modest și când se exprimă prin smerenie. Mi se pare, chiar, că aceste calități, în fond creștinești, că noblețea sufletească a lui, este socotită ca un defect al unui om atât de mare, la un profesor universitar atât de celebru, la
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
gândit la distracții sau la îmbrăcămite de lux, sau la podoabe femeiești. Sobrietatea i-a împodobit toată viața. Niciodată n-am văzut-o stând, fără să lucreze. Era absolventă a șapte clase primare. Îmbrăcămintea ei era cât se poate de modestă, dar nu sărăcăcioasă. Lenjeria, pentru toți ai casei era lucrată de dânsa, pornind de la semănatul inului și a cânepei, la tors, împletit, sau cusut la mașină. În lungile nopți de iarnă țesea pânză. Cumpăra bumbac fire, pachete, pe care-l
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pusese din nou stăpânire pe el. Pe 14 ianuarie, Eva Bonnier a devenit șefa editurii Albert Bonnier - mare eveniment, pentru că toată lumea cunoaște tradiția severă a familiei în privința femeilor: bărbaților li s-a rezervat mereu privilegiul puterii, și femeilor numai roluri modeste. În interviul ei, Eva mă citează în primul rând pe mine printre scriitorii pe care îi ia cu ea la marea editură. Nouă scriitori suedezi (printre ei, prietenii mei Agneta Pleijel și Maciej Zaremba) se vor duce în Israel, deși
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bine în clasa de jos a societății, printre cei neprivilegiați, având darul de a atrage mila cerului peste pământ, considerând că, fără milă, pământul ar deveni rece ca un izvor al gheții. Ei erau căsătoriți și aveau copii, trăind foarte modest, dedicându-și viața celor care aveau o viață mai vitregă decât a lor. Erau într-un cuvânt „poporul inimii”, sfinți trăind în lume și printre oameni. Attar a trăit 100 de ani și era de profesie farmacist. În cartea sa
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nou cu Andrei (Bart), pe care l-am invitat la masă, la restaurantul parlamentului suedez, unde au acces și jurnaliștii și unde putem fi vecini de masă cu miniștri și chiar cu alte personalități ale vieții politice, sociale. Se mănâncă modest, dar bine și nu prea scump. Andrei îmi povestește că îi promisese unei românce că se va însura cu ea, pentru a obține permisul de ședere, dar acum s-a răzgândit, însă îi va cumpăra „cizmulițe” acelei persoane, pentru a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
predomine zilele mele. Moartea trebuie să-i găsească pe oameni căutând cerul mai degrabă decât scotocind prin gunoaiele și banalitățile lumii. M-am trezit brusc, aveam impresia că fusese chiar în cameră, în patul meu mare plin de cărți, așezat modest pe margine și privindu-mă ca ascuns în ceață. La marea sărbătoare de sfârșit de an a Academiei suedeze - poetul Kjell Espmark a citit un poem despre Nichita. Era vorba de o scrisoare sosită cu întârziere, când Nichita era deja
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la excelenta lui evoluție în rolul lui Eisenschtein: era ultimul lui spectacol ca solist titular pe scena ieșeană! De ce? Pentru că talentatul Gabriel Bârjovanu reușise la Opera din Oslo și de la 1 ianuarie 2003 avea să ne părăsească definitiv... Salariile extrem de modeste de la Iași au făcut ca mulți artiști de valoare să-și facă rosturile pe alte meleaguri. Nu mai departe, la începutul stagiunii, un bun bariton ale cărui prestații valoroase le-am elogiat deseori (este vorba de Eugen Secobeanu) a ales
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
universale. Iar aceste deprinderi vor persista, mai ales la tineri, tot restul vieții! De aceea, urmărind săptămâna trecută un spectacol organizat de Casa Studenților, sub egida ansamblului artistic Doina Carpaților (la a cărui naștere am avut plăcerea să-mi aduc modesta-mi contribuție cu treizeci de ani în urmă), n-am putut să simt decât admirație și, în același timp, bucurie. Am retrăit, cu acest prilej, momente de îndrăzneli artistice ale tinereții, când înlocuiam tipare învechite ale unor forme de prezentare
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
ca dirijor doar în 1997, și-a însușit repede calitățile unui mare dirijor, atât ca tehnică, dar și ca metodă și manieră de lucru, cu colectivele de soliști, cor, orchestră la care găsește repede înțelegerea cuvenită, fiind și exigent, și modest. Cât privește viitoarea prestație din spectacolul anunțat a celor doi tineri colegi pe care îi așteaptă la Berlin, unde locuiesc cu familiile, un program destul de dens în apariții scenice, sunt sigur că dăruirea lor va fi contaminantă și pentru ceilalți
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
reușit recital în fața unui public receptiv, care s-a delectat cu miniaturi alese. Este vorba, în context, de două soprane ale căror apariții publice devin din ce în ce mai cunoscute, la ora actuală. Am ascultat, așadar, din ciclul de lieduri Camera copiilor, de Modest Musorgski, în interpretarea sopranei Cristina Simionescu-Sandu, câteva pagini interpretate cu mare rafinament artistic și cu reală înțelegere a gândurilor puse în pagină de compozitor. A urmat apoi mai tânăra soprană Lăcrămioara Maria Roată, cu ciclul de lieduri Cântece țigănești, de
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
nici unul nu abandona școala! De tras chiulul nici vorbă, nici de la ore, nici de la meditațiile care erau bine supravegheate de pedagogi de serviciu respectabili, dar nici de la muncile din fermă. Toți pedagogii erau, ca și noi, copii de condiție socială modestă, dar studenți eminenți la facultăți importante: filosofie, matematică, geografie, medicină, filologie. Și așa ne-am hrănit cu cunoștințe folositoare. Doar aerul ce-l respiram în acea pădure ozonată, unde era așezată școala, la marginea orașului, ne purifica și ne calma
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
cele care făceau viața dulce-amară: revizorii școlari, obligatoriu licențiați în umanioare, obtuzi sau generoși; femeile tinere și frumoase, posesoare pe veci a unor soți buni sau păcătoși, în mare parte transformați în amintiri de coasa războiului; subofițerii cu un QI modest; preoții consacrați dar și popii grași, bețivi și afemeiați; intelectualii ratați gen Dobru, lăudăroși și ranchiunoși. O figură cu totul aparte o face predicatorul Lukov un lipov cu burtă ultrageneroasă, aflat într-o bahică competiție de persuadare a mai tânărului
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
întrebat ce dorim. I-am spus că vrem să vorbim cu domnul revizor Balș. Ne-a poftit în hol. Peste câteva minute a apărut și domnul revizor dintr-o încăpere unde, aruncându-ne ochii, am putut vedea că era tot atât de modestă ca și holul. Ce vrei? Era doar o casă de învățători. I-am spus domnului Balș rostul venirii noastre, cerându-ne mii de scuze și totodată adresându-i felicitări pentru ziua pe care o serba. Nu cu puțină emoție ne-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
întreba ce au de gând cu mine. Am fost, însă, chemată la comitetul de partid. De această dată, alături de secretarul de partid, era o femeie cam de cincizeci de ani, nu mai înaltă decât mine, cu o privire hotărâtă, îmbrăcată modest și având capul acoperit cu un batic fin de mătase legat sub bărbie. M-a întâmpinat cu un zâmbet binevoitor. Am privit-o și eu cu simpatie, pentru că semăna cu mama. 38 Nu peste mult timp aveam să aflu că
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
organizate de către comorași, săteni tineri ce aveau rolul de a împăca muzica și a o plăti. Tot ei se ocupau de masa muzicanților, care cereau și multă băutură, precum și de închirierea sălii Căminului Cultural de la primărie contra unei sume destul de modeste. Contabila primăriei m-a încurajat să organizez balurile și mi-a promis că va fi alături de mine. Dintr-un sertar pe care îl ținea mereu încuiat, a scos bilete speciale pentru astfel de activități. A fost o idee foarte bună
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
obligați să se mute în comună. Ajutată în seara aceea de contabila de la primărie și de două femei gospodine din sat, am pregătit o masă tradițională pentru musafirii de la județ, care m-au anunțat că doresc să ne viziteze locuința modestă pentru a vedea cum m-am instalat. BUCURIA NESPERATĂ Ședința de instalare a durat puțin. Am primit mandat provizoriu până la alegerile de care ne despărțeau doar câteva luni. După ce am fost felicitată de membrii Comitetului de 118 Partid pe comună
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de cameră este venită de ieri. Mergeți la etajul cinci, la camera... Colega de cameră era din același județ cu mine. Așa era dispoziția primului secretar. Ea era secretară cu propaganda într-unul dintre orașele județului. Era o femeie destul de modestă, dar cumsecade și bună la suflet. Soțul îi murise de curând. Ea nu venea cu trenul. Era adusă cu mașina, împreună cu cele câteva cutii cu vin vechi. Acestea erau pentru profesorii de la catedra de construcții de partid (foști secretari cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
am cunoscut multe persoane interesante, fără a ști însă atunci cât de importante sunt. A doua zi contabila mi-a spus, cu oarecare invidie, cine erau aceia pe care tocmai îi cunoscusem. Duminică după-amiază, șirul de mașini a oprit la modesta mea poartă pentru a-și lua rămas bun de la fosta colegă de liceu, de la Teodora, acum persoană importantă de care nu se știe când vor avea nevoie! OASPEȚII DIN GERMANIA Sofia, fata lui tanti Maria și a lui nenea Culai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o femeie frumoasă, dacă punem la socoteală cerceii mari cu piatră, lanțurile groase și medalioanele de la gât, precum și inelele de pe degete și brățările. Viața în lumea civilizată, dar mai ales discrepanța între felul cum arăta și aspectul mai mult decât modest al celor din sat, o făceau să fie cât se poate de îndrăzneață sau poate... așa era din fire. După o bătaie formală în ușa biroului, a intrat și, umplând spațiul cu prezența sa plăcut mirositoare, m-a cuprins cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Evenimentele din 1988 - 1989 l-au găsit pe baricadele luptei pentru renașterea națională. V. Țurcanu este sufletul mișcării naționale, unul dintre inițiatorii ridicării monumentului În memoria prizonierilor exterminați În lagărul de la Bălți. Cu câtă prietenie ne găzduiește În chilia sa modestă de la Bălți și câtă Încredere poartă În suflet În numeroasele drumuri pe care le face la Comandamentul Veteranilor de război În speranța să fie ajutat În ridicarea mausoleului de la Bălți. Este nelipsit la reuniunile Partidului Românilor din Moldova formațiune condusă
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
aflat la circa 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Straussbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și, cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
a doua zi, la ora 9, o întâlnire cu toți colaboratorii și soțiile și ne-am retras în "apartamentul" șefului de misiune de la primul etaj: trei camere, o mică bucătărie, o baie, un hol și o terasă frumoasă. Mobilierul era modest, dar nu ne așteptam la lux. Am făcut un duș și am căzut secerați, fiind amândoi binecuvântați, de când ne știm și până astăzi, cu "somnuri maratonice", între 9 și 12 ore! Când ne-am trezit, era noapte! Ne-am ocupat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]