9,443 matches
-
de marii artiști ai cuvântulu, care au fost Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer, este naivă și avidă de miracole 505, crede în Dumnezeu, în sfinți, în moaște și în iertarea păcatelor, se înspăimântă în fața necunoscutelor și se entuziasmează ori de câte ori ceva neobișnuit pare a-i zgudui monotonia, devine „impregnată și în același timp complet saturată, în toate aspectele ei, de reprezentări religioase”506, încât despărțirea dintre secular și spiritual amenința în fiecare clipă să se piardă 507. Este o lume cuprinsă de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca idealul cavaleresc să se împlinească, cel puțin pentru Palamon și pentru cititor. Când a văzut-o pentru prima dată, Palamon a considerat-o o zeiță, dar Arcite a fost chiar mai înclinat să o perceapă ca pe o creatură neobișnuită. I-a înșelat pe amândoi, deoarece era numai o idee, deși una de o importanță vitală pentru idealul cavaleresc, și nicio femeie reală nu ar fi putut juca acest rol.”745 Apariția ei are asupra tinerilor aflați în închisoare un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unei sfinte 758, între ea și Sfânta Cecilia, eroina din Povestirea celei de-a doua maici, nu sesizăm o mare deosebire. Remarcăm, vis-à-vis de perceperea acestor personaje, sentimentul sacrului, al miraculosului, care depășește limitele firești ale omenescului. Constanța are darul neobișnuit al glosolaliei și acesta o ajută să-și îndeplinească activitatea misionară. Reprezintă o trăsătură rară, pe care de obicei femeile nu o primeau: „Darurile feminine nu erau destinate învățării în spațiul public, ci mai curând pentru a oferi o călăuzire
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
prin tirania cu care denunța și nega tot ceea ce, până atunci, reprezentase ceva aproape sacru: primatul masculin. Demonismul acestui tip de personaj, așa cum am încercat să ilustrăm în paginile lucrării noastre, ține doar de insolitul pe care îl propune, de neobișnuita forță cu care se impune. Prin toleranța și simpatia pe care Boccaccio și Chaucer o arată donnei demonicata, ea dobândește valențe pozitive, nu îi sunt negate defectele, se încearcă însă sublinierea acelei laturi intime, sincere, afectuoase care face din acest
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
totalmente laudativi și îngăduitori cu personajele feminine pe care le portretizează, ar fi pierdut mult în sfera realismului incipient pe care îl configurează. Virtutea și viciul personajelor feminine par a nu avea însemnătate decât dacă conduc spre aventuri, spre evenimente neobișnuite guvernate de destinul schimbător. Pentru cititori, ele reprezintă doar un mijloc de a face timpul să treacă mai plăcut. Virtutea și durerea devin mijlocitoare ale plăcerii.1054 O lume guvernată de plăcere și ghidată de soartă (așa cum devine cea din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a format convingerea despre sinceritatea subiectului lui de studii și savanții specialiști din străinătate i-au confirmat această sinceritate. Ceea ce se petrecea cu Beldiceanu, par lucruri extraordinare; și Gruber, om inteligent și cu o voință și o putere de muncă neobișnuită, a știut să-l puie la contribuție pentru a-și crea o situație de invidiat în lumea celor învățați. După ce Beldiceanu a recunoscut că are audiție colorată, se făceau ședințe la care asistau numai puțini și dintre cei mai intimi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
bibliotecar și revizor școlar, destituit apoi și dat în judecată. Trece la București și intră la redacția unui ziar. Viață neregulată, uz de narcotice și excitante; abuz de tutun și cafea, zile întregi fără mâncare și apoi deodată, la vreme neobișnuită, după miezul nopții, mâncare și băutură fără alegere și fără măsură. Viața dezordonată ia proporții mai mari. Neîngrijirea de împrejurul său trece peste toate marginile; în cameră de-a pururi dezordine, nelumină, lipsă de aer, încât aceasta îngrija pe amicii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tare: știind că sufere de o boală incurabilă, Nicu Eminovici premeditează lucid sinuciderea, făcând o scrisoare și lăsând un testament pe care Harietta le invocă. Gestul ne sperie pe noi, astăzi, dar se pare că în epocă nu era foarte neobișnuit. Revenind la data de 7 martie 1884, este logic, cred, să considerăm că Harietta a fost răvășită de moartea fratelui și cineva din apropiere (vecini, oficialități, casnici cu oarecare știință la scris) a ajutat-o să aștearnă pe hârtie scrisoarea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
din una teribilă!“7 De ce să-i fi apărut lumea tinerilor de vârsta lui drept una „teribilă“? Foarte probabil datorită înclinației lui Ludwig de a acorda multă atenție aspectelor morale ale relației cu sine și cu ceilalți, ceva cu totul neobișnuit, cu deosebire la o asemenea vârstă. Mai târziu, își va aminti că încă la 8-9 ani își punea o întrebare pe care și-o pun doar oamenii maturi care gândesc independent, și nu de puține ori moraliștii: „De ce trebuie să
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de către o persoană cu înzestrările sale cu utilizarea unui instrument de cea mai înaltă precizie pentru a deschide o ladă grosolană, îi va răspunde: „Îmi amintești de un om care privește prin fereastra închisă și nu-și poate explica mișcările neobișnuite ale unui trecător; el nu știe ce furtună este afară, că acest om se poate ține pe picioare doar cu mare greutate.“50 Wittgenstein a încetat să creadă că ar putea produce o carte care să spună ceva altora. Ca
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
sale cu prietenii veneau în întâmpinarea unor nevoi sufletești cu totul diferite de cele care țin de ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin sociabilitate. Wittgenstein nu a fost niciodată căsătorit. De altfel, reprezentările sale despre căsătorie erau atât de neobișnuite, încât nu ar fi putut fi niciodată acceptate de o femeie care își dorea o adevărată viață de familie.81 Familia lui era departe, la Viena. Chiar dacă Wittgenstein călătorea regulat la ai săi, chiar dacă se simțea foarte legat de sora
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ce norocoși am fost să beneficiem de lecțiile lui, de discuțiile cu el și să ne bucurăm de prietenia lui, el ar fi răspuns în același mod. Era într-un fel umil. Deși era conștient de abilitățile sale cu totul neobișnuite - i-a spus odată lui Raymond Townsend că știe că este «un caz aparte» -, nu i-ar fi plăcut să fie ridicat pe un piedestal.“91a Din această perspectivă, putem înțelege mai bine de ce Wittgenstein s-a gândit în mod
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cum să cunoască multe lucruri despre care Wittgenstein nu vorbea: situația discuției filozofice în problema abordată, pozițiile mai vechi ale lui Wittgenstein, presupozițiile de la care pornea în noile sale cercetări. Mulți erau, fără îndoială, impresionați de personalitatea profesorului, de caracterul neobișnuit al interogațiilor, de stilul cu totul aparte al gândirii sale, fără să-l poată totuși urmări bine. O presupunere confirmată și de unele relatări ale foștilor săi studenți: „S-a spus că Wittgenstein a fost un exemplu viu de practicare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Toți cei care i-au acordat atenție sunt de acord în această privință. Nu însă și în ceea ce privește răspunsul la întrebarea în ce fel este ea originală. 1. Nedumeriri La prima vedere, această scriere surprinde prin alăturarea și îmbinarea cu totul neobișnuită a instrumentelor de analiză ale logicii moderne, a limbajului ei simbolic, cu forța expresivă a multor formulări, care fac impresie cititorului înzestrat cu sensibilitate artistică.2 Oameni cu formație științifică și, respectiv, umanistă vor fi, în egală măsură, atrași și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
editat note luate la lecțiile lui Wittgenstein din anii 1932-1935 și a făcut parte din grupul de studenți căruia Wittgenstein i-a dictat Caietul albastru și Caietul brun, își amintea: „Comparat cu limbajul Tractatus-ului, care folosea cuvinte într-un sens neobișnuit, de exemplu «obiecte» și «imagini», sau introducea noi expresii, ca «propoziție elementară» și « stare de lucruri atomară», limbajul lecțiilor sale nu prezenta enigme. El folosea limbajul gândirii comune. Nu exista nici o aluzie mistică, nici o referire la ceea ce nu poate fi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prin antiteză cu Russell. Wittgenstein este, de fapt, unul din puținii contemporani îndreptățiți să fie comparați cu o personalitate de talia lui Russell. Persoana celui din urmă întrunea daruri și însușiri care de cele mai multe ori se exclud: inteligență pătrunzătoare, orizont neobișnuit de larg al intereselor și preocupărilor, înzestrare excepțională pentru analiză și raționament abstract, ușurință jurnalistică a scrisului. Aceeași persoană a scris texte deosebit de aride, ca articolul despre denotare sau capitole din Principia mathematica, și eseuri asupra relațiilor dintre sexe și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
adecvat, perseverență în realizarea scopurilor propuse. Scorurile mari la acest factor indică o bună adaptare la stres, iar scorurile mici indică o atitudine pasivă, deci o slabă adaptare. b) Factorul reactivitate la stres se referă la reacțiile individuale față de situațiile neobișnuite, care solicită intens componenta emoțională. Scorurile mari la acest factor indică o bună reactivitate față de factorii stresanți, deci o adaptare optimă la stres, iar scorurile scăzute indică neadaptarea la stres. c) Factorul adaptare conține itemi cu referire la capacitatea de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Însă e dureros să vezi că „sinceritatea” este luată drept naivitate. Însă nu numai oamenii sinceri și binevoitori, ci și cei foarte deștepți sînt, de cele mai multe ori, ușor de păcălit. Explicația ne-o dă același B. Gracian: „Familiari cu lucrurile neobișnuite, viața de toate zilele e pentru ei ceva rămas necunoscut, deși atît de necesar. Contemplarea lucrurilor sublime nu le mai lasă timp pentru agitația vieții. Și cum nu știu esențialul acestei vieți, pe care ar trebui să-l cunoască «de-
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
legendele și mitologiile popoarelor vechi. Astfel, Medeea sau Krimhilda sînt prototipuri ale femeii pătimașe și violente, care acceptă orice sacrificiu de sine În numele dragostei Împărtășite de către partener, Însă care, atunci cînd sînt Înșelate În așteptările lor, devin de o cruzime neobișnuită. Să ne reamintim cuvintele Medeei: „Femeia În toate e plină de teamă; ea e fără curaj În luptă și cînd vede fierul sabiei. Dar dacă e insultată În drepturile ei conjugale, atunci nu există suflet mai sălbatic decît al ei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a defini acest termen. Respinse cu vehemență de către reprezentanții bisericii, încă din primul secol de după Hristos, scrierile apocrife au intrat într-un con de umbră, până în perioada Renașterii. în secolul al XVI-lea, Erasmus din Rotterdam a arătat un interes neobișnuit pentru Cartea a patra a Macabeilor, având curajul - într-o epocă de cruntă prigoană religioasă - să publice o ediție a textului grec în anul 1524. În 1526 Wolfgang Cephalaeus va publica o altă ediție a aceluiași text, considerată mai apoi
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
conte italian. Însă adevăratul punct de interes pentru regină îl reprezenta domnișoara ei de onoare, Ebba Sparre„,companioana sa în pat“. Gestul Cristinei, de a împărți patul cu una din doamnele ce făceau parte din suita regală nu era ceva neobișnuit pentru societatea scandinavă. Datorită climei reci, era un obicei des practicat ca persoane de același sex sa doarmă împreună, pentru a se încălzi. Însă atracția fizică a reginei pentru domnișoara Ebba este demonstrată de corespondența dintre cele două în care
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
bărbie dublă cu urme de barbă și o buză inferioară proeminentă. Părul său, castaniu deschis, potrivit ca lungime, este pudrat și nepieptănat. E îmbrăcată cu o haină bărbătească din satin negru [...] și încălțări bărbătești[...]“ (trad. n.) 24 Datorită comportamentul său neobișnuit pentru canoanele acelor timpuri, de multe ori se trece cu vederea peste realizările deosebite ale acestei „Minerve a Nordului“, care, prin deciziile luate, a influențat hotărâtor evoluția imperiului Suedez și a societății europene a secolului al XVII-lea. Mulți istorici
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
sale, a unei recompense exorbitante, de o mie de lire puse pe capul sau, în ciuda amenințărilor cu moartea vociferate de poliție pentru oricine l-ar fi ajutat să fugă și, mai ales, a dificultății de a se deghiza, datorită înălțimii neobișnuite pe care o avea pentru acea epocă: 185 centimetri. Pe lângă pierderea tatălui, pe lângă deposedarea de avere și aflat în postură de apatrid, viața urma să-i mai dea o lecție grea. În ciuda legăturilor de sânge și a relațiilor bune pe
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
al II-lea a fost marcată de o serie de evenimente tragice. Astfel, în 1665, ciuma a lovit Londra. Cunoscută și sub numele de„moartea neagră“ a decimat milioane de oameni pe întreg cuprinsul Europei. Vara anului 1665 a fost neobișnuit de călduroasă, iar o mare parte din populația săracă a Angliei se refugiase la Londra, în speranța unui trai mai bun și a unor oportunități de lucru. Casele erau construite lipite unele de altele, iar străzile erau foarte înguste. Singura
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe ducele și ducesa de Noailles, care, având nouă fete, au dat dovadă de o atât de mare bunătate creștinească, încât le-au permis să aleagă între căsătorie și mânăstire. Ducele de Saint Simon, remarcă în memoriile sale cazul absolut neobișnuit al unei casătorii din dragoste: „ Au fost multe căsătorii iarna aceasta, și printre ele una foarte ciudatăo căsătorie din dragoste, dintre fratele lui Feunquière, care nu făcuse nimic special, și fiica celebrului Mignard...“ Vorbim despre o societate în care căsătoriile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]