9,387 matches
-
simbolic ce leagă cele două planuri (fizic și spiritual) ale existenței umane. Traversarea sa simbolizează trecerea ființei umane către un plan temporal cu valențe sacre, în care există numeroase niveluri de semnificație, printre care și conceptul de coincidentia oppositorum. Finalul nuvelei nuanțează ideea că fiecare om intră în legătură cu elemente din spațiul sacru, dar că marea majoritate a oamenilor nu reușește să le recunoască: "„Acum [...] nu vă pot spune decât atât: că ni se întâmplă, fiecăruia dintre noi, fel de fel de
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
recunoască: "„Acum [...] nu vă pot spune decât atât: că ni se întâmplă, fiecăruia dintre noi, fel de fel de întâmplări, dar din nefericire le uităm. Iar când nu le uităm, nu știm să le recunoaștem”". Criticii literari ce au analizat nuvela s-au exprimat laudativ la adresa ei, remarcând fragmentarea sa epică și complexitatea simbolistică, „într-un stil deliberat complicat”. Academicianul Eugen Simion evidenția că „Podul” prezintă câteva acte de manifestare a sacrului (hierofanii), „alternând notația eseistică (despre gândirea occidentală, de pildă
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
despre gândirea occidentală, de pildă, care n-ar mai fi făcut nici un progres de la presocratici) cu colaje de fapte epice, răsturnate, fragmentate ca în Guernica lui Picasso”. Într-un studiu vast consacrat lui Eliade, profesorul israelian Moshe Idel scria că nuvela „scurtă și destul de enigmatică” „Podul” conține o reflecție interesantă și de o lungime considerabilă cu privire la camuflarea sacrului în cotidian, ce clarifică originile acestei teorii pe care prozatorul o considera cheia de boltă a tuturor scrierilor sale de maturitate. Textul metafizic
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
enigmatică” „Podul” conține o reflecție interesantă și de o lungime considerabilă cu privire la camuflarea sacrului în cotidian, ce clarifică originile acestei teorii pe care prozatorul o considera cheia de boltă a tuturor scrierilor sale de maturitate. Textul metafizic și enigmatic al nuvelei ar oferi astfel accesul către sacralitate prin cultură, adâncind conceptul de coincidentia oppositorum și transfigurând creator momentul istoric. Filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela „Podul” este foarte reușită datorită „discursivității excesive” și a guvernării strategiilor narative ale fantasticului de către coincidentia
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
o considera cheia de boltă a tuturor scrierilor sale de maturitate. Textul metafizic și enigmatic al nuvelei ar oferi astfel accesul către sacralitate prin cultură, adâncind conceptul de coincidentia oppositorum și transfigurând creator momentul istoric. Filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela „Podul” este foarte reușită datorită „discursivității excesive” și a guvernării strategiilor narative ale fantasticului de către coincidentia oppositorum, dar nu reușește totuși să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Dialectica conceptului de coincidentia oppositorum este prezentă
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
este foarte reușită datorită „discursivității excesive” și a guvernării strategiilor narative ale fantasticului de către coincidentia oppositorum, dar nu reușește totuși să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Dialectica conceptului de coincidentia oppositorum este prezentă în nuvelă atât implicit, cât și explicit. Nuvela „Podul” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Die Brücke”, în vol. "Phantastische Geschichten", Insel-Verlag, Frankfurt am Main, 1978; traducere de Edith Silbermann), franceză („Le pont”, în vol. "Les Trois grâces: nouvelles
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
și a guvernării strategiilor narative ale fantasticului de către coincidentia oppositorum, dar nu reușește totuși să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Dialectica conceptului de coincidentia oppositorum este prezentă în nuvelă atât implicit, cât și explicit. Nuvela „Podul” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Die Brücke”, în vol. "Phantastische Geschichten", Insel-Verlag, Frankfurt am Main, 1978; traducere de Edith Silbermann), franceză („Le pont”, în vol. "Les Trois grâces: nouvelles", Gallimard, Paris, 1984; traducere de Alain
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în aprilie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "În curte la
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în aprilie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Nuvela relatează o discuție cu privire la o minune pe care un imigrant
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în aprilie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Nuvela relatează o discuție cu privire la o minune pe care un imigrant român din America pretinde că ar fi săvârșit-o
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Nuvela relatează o discuție cu privire la o minune pe care un imigrant român din America pretinde că ar fi săvârșit-o un fals vindecător, dovedit între timp ca escroc. Cu patru ani în urmă, soția imigrantului se vindecase miraculos de astm și
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
urmă, soția imigrantului se vindecase miraculos de astm și întinerise fizic cu zece ani (arătând exact ca într-o fotografie veche de zece ani pe care românul i-o prezentase pastorului) după ce taumaturgul s-a rugat pentru vindecarea femeii. Tema nuvelei o constituie manifestarea imperceptibilă a sacrului în aspectele banale ale existenței, precum și imposibilitatea oamenilor din societatea contemporană de a observa și a înțelege un miracol divin. Un român „de la Dunăre”, Dumitru, refugiat în America, s-a deplasat la o biserică
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
De Zalmoxis à Gengis-Khan. Études comparatives sur les religions et le folklore de la Dacie et de l'Europe orientale"). În primăvara anului 1959 l-a cuprins brusc dorul de literatură. Nu mai scrisese nimic în limba română de când întrerupsese scrierea nuvelei „Pe strada Mântuleasa...”, cu patru ani în urmă. Potrivit memoriilor sale, el a scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „Ghicitor în pietre” și „”. Cea de-a doua nuvelă a fost scrisă în aprilie 1959
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
cuprins brusc dorul de literatură. Nu mai scrisese nimic în limba română de când întrerupsese scrierea nuvelei „Pe strada Mântuleasa...”, cu patru ani în urmă. Potrivit memoriilor sale, el a scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „Ghicitor în pietre” și „”. Cea de-a doua nuvelă a fost scrisă în aprilie 1959, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Nuvela a fost
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
în limba română de când întrerupsese scrierea nuvelei „Pe strada Mântuleasa...”, cu patru ani în urmă. Potrivit memoriilor sale, el a scris repede în lunile martie și aprilie la Chicago două scurte nuvele: „Ghicitor în pietre” și „”. Cea de-a doua nuvelă a fost scrisă în aprilie 1959, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
aprilie la Chicago două scurte nuvele: „Ghicitor în pietre” și „”. Cea de-a doua nuvelă a fost scrisă în aprilie 1959, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
două scurte nuvele: „Ghicitor în pietre” și „”. Cea de-a doua nuvelă a fost scrisă în aprilie 1959, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
a fost scrisă în aprilie 1959, după cum menționează însuși autorul la sfârșitul scrierii. Eliade intenționa să scrie și „La țigănci”, dar a amânat redactarea acestei nuvele până în vară. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „O fotografie veche de 14 ani” nu a putut fi publicată în România decât mult mai târziu. Volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, a inclus scrierile fantastice publicate în perioada
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
ani” nu a putut fi publicată în România decât mult mai târziu. Volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, a inclus scrierile fantastice publicate în perioada interbelică, cinci din cele șase nuvele publicate în 1963 la Madrid, plus alte două nuvele scrise ulterior; nuvela „O fotografie veche de 14 ani” a fost omisă din cauza temei sale religioase. Ea a fost publicată abia în anul 1981, când a fost inclusă în volumul "În
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
mult mai târziu. Volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, a inclus scrierile fantastice publicate în perioada interbelică, cinci din cele șase nuvele publicate în 1963 la Madrid, plus alte două nuvele scrise ulterior; nuvela „O fotografie veche de 14 ani” a fost omisă din cauza temei sale religioase. Ea a fost publicată abia în anul 1981, când a fost inclusă în volumul "În curte la Dionis", tipărit de Editura Cartea Românească din
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
Volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București, a inclus scrierile fantastice publicate în perioada interbelică, cinci din cele șase nuvele publicate în 1963 la Madrid, plus alte două nuvele scrise ulterior; nuvela „O fotografie veche de 14 ani” a fost omisă din cauza temei sale religioase. Ea a fost publicată abia în anul 1981, când a fost inclusă în volumul "În curte la Dionis", tipărit de Editura Cartea Românească din București. Concepția originală
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
sau în istorie, devenind astfel „irecognoscibil”. Matei Călinescu consideră că numai recunoscând existența miracolului și a sacrului putem depăși lipsa de sens a vieții cotidiene și înțelege adevăratul sens al existenței umane. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că tema acestei nuvele este sfințenia. Impostorul Dugay afirmă însă că nu el este autorul miracolului proclamat de Dumitru pentru că, în concepția sa, Dumnezeu este un idol care a murit și care "„n-are nimic de-a face cu Dumnezeul adevărat, pe care-l
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
care a murit și care "„n-are nimic de-a face cu Dumnezeul adevărat, pe care-l vom întâlni într-o zi, când va voi El”". Dumitru refuză să creadă însă, cu candoare, această versiune demistificatoare, considerând-o o glumă. Nuvela este considerată de Alex. Ștefănescu „o caustică satiră la adresa universalizării prin americanizare - și o falsă minimalizare a culturii unui om de la Dunăre”. În concepția grupului de tineri din societatea americană, lumea din care provine Dumitru este o lume "„cu interjecții
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]
-
considerat de critici a fi un inocent „întârziat pe drumul mântuirii”, care provine dintr-un spațiu în care „cunoscuse Spiritul și mărturisise întruparea Logosului” și a rămas aproape de credința adevărată, dobândind revelația existenței lui Dumnezeu. Mircea Eliade aduce în această nuvelă un omagiu emoționant civilizației românești, el optând pentru un stil de viață plin de interjecții arhaice în dauna pretinsei universalități a societății occidentale. Dumitru este prezentat aici ca un „simbol viu al unui popor fără acces la o «limbă universală
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]