9,079 matches
-
este mai avansată, rolele și dispozitivul de frânare sunt mai complexe, iar stâlpii metalici sunt construiți din profile H (profile I). La noi în țară singura telecabină construită de firma elvețiană HABEGGER THUN este telecabina Capra Neagră (cabina mare) din Poiana Brașov de lângă hotel Capra Neagră (sau de lângă Pârtia Bradu). În imaginea din stânga este expusă telecabina din Hoher Kasten, Elveția iar în cea din dreapta, telecabina Capra Neagră-Poiana Brașov. Se poate observa similitudinea cabinei și a stâlpilor metalici, tipic pentru firma constructoare
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
Kitzsteinhorn, landul Salzburg, Austria). La noi în țară, recordul pentru cel mai înalt stâlp de teleferic este deținut de un stâlp zăbrelit de la telegondola Piatra Neamț, cu o înălțime de 64 m, iar cel mai scurt stâlp aparține telecabinei Capra Neagră (Poiana Brașov) - pilonul 2 cu înălțimea de 7,50m. Tot la noi în țară există și o telecabină FĂRĂ niciun stâlp: telecabina Tâmpa, Brașov. Normele metodologice de inspecție tehnică și de revizie depind de la țară la țară, însă în mare sunt
Telecabină () [Corola-website/Science/322679_a_324008]
-
Poiana, mai demult "Poiana de Arieș" (în ), este un fost sat, în prezent un cartier al municipiului Turda. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110) fostul sat apare sub numele de "Poján". În hotarul cartierului Poiana de astăzi în
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
Poiana, mai demult "Poiana de Arieș" (în ), este un fost sat, în prezent un cartier al municipiului Turda. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110) fostul sat apare sub numele de "Poján". În hotarul cartierului Poiana de astăzi în timpurile vechi s-
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
Poiana, mai demult "Poiana de Arieș" (în ), este un fost sat, în prezent un cartier al municipiului Turda. Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110) fostul sat apare sub numele de "Poján". În hotarul cartierului Poiana de astăzi în timpurile vechi s-a aflat un sat, între timp dispărut. Pe vremea invaziilor tătare acesta a fost distrus, iar familiile care au rămas s-au așezat lângă râul Arieș, punând bazele satului Poiana. Vechea așezare este atestată
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
Poján". În hotarul cartierului Poiana de astăzi în timpurile vechi s-a aflat un sat, între timp dispărut. Pe vremea invaziilor tătare acesta a fost distrus, iar familiile care au rămas s-au așezat lângă râul Arieș, punând bazele satului Poiana. Vechea așezare este atestată documentar în anul 1251, sub numele de ""Terra Polyántelek"" și se se afla lângă actualul sat Bogata. Ulterior s-a numit "Élecskutó" ("Élecsfalva"), apoi "Élecspolyán" (probabil de la numele unei persoane). Noua așezare (pe actualul amplasament) este
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
actualul amplasament) este amintită pentru prima dată în anul 1334, sub numele de "Polyán". În anii 1608 și 1638 se numea tot Polyán, ca în anul 1733 să fie numită "Poyána", iar în 1854 "Aranyos-Polyán". La 3 km sud-vest de Poiana, lângă fântâna și pârâul ""Lișca"" (""Liskakut""), pe un loc arabil mai ridicat (unde a existat satul dispărut Élecsfalva) s-a descoperit o așezare rurală romană (vestigiile așezării se compun din: substrucții de ziduri, pietre, cărămizi, țigle, olane, ceramică, unelte etc
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010 (cod LMI CJ-I-s-A-07211). De-a lungul secolelor a purtat diferite denumiri (Poján, Polyán, Poyana, Aranyos-Polyán, Székely-Polyán), fiind integrat în Scaunul Secuiesc al Arieșului până în anul 1876. Din anul 1968 satul Poiana a fost intregat teritorial și administrativ în orașul Turda. În Biserica Greco-Catolică „Adormirea Maicii Domnului” există o valoroasă placă istorică din anul 1888 (vezi poza). Textul inscipționat este următorul: ACEASTA S. BASERICA SA EDIFICATU ÎN ANULU 1888 ÎN ZILELE MAI
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
cartuș deasupra blazonului porții masive de la intrarea în parc. Moșia Deleni a fost lăsată moștenire fiului său cel mai mic, Gheorghe (Iordache) Ghica-Deleni (1788-1854), „cu casele și toată pajijia casei de acolo, cu veniturile pietrelor de moară, cu heleșteele și poienele de acolo, cum și prisaca cu stupi și cu tot codrul și cu toate celelalte acareturi și vite, cum și viile de la Cotnari și dughenele și cârciumile toate și cu tot locul din Târgul Hârlăului și moșiile Onești, Pașcani și
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Deleni () [Corola-website/Science/322143_a_323472]
-
membru PEN-Club, membru al Uniunii Ziariștilor din România, membru al Uniunii Internaționale a Ziariștilor. Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca. , fiu de țărani, s-a născut la 1 mai 1933 în comuna Răchitova, județul Hunedoara. A făcut școală în satul Poieni, la Petroșani, Călan, si școală normală din Deva. A absolvit Liceul Pedagogic din Deva, iar în 1957 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde s-a și stabilit. Debutează în literatura la revista „Steaua”, iar editorial cu placheta
Miron Scorobete () [Corola-website/Science/322250_a_323579]
-
-i spună că ,chiar dacă ea este indrăgostită de el, ea l-a ales pe Edward. Întristat de alegerea ei, Jacob acceptă,fără tragere de inimă, să nu mai încerce să intervină între ea și Edward. Bella și Edward merg în poiana lor, unde ea îi spune că a decis să facă lucrurile în felul lui: se căsătoresc,fac dragoste,iar apoi o transformă într-un vampir. Ea de asemenea îi explică că ea niciodată nu a fost normală și niciodată nu
Saga Amurg: Eclipsa () [Corola-website/Science/329612_a_330941]
-
unități operative de nivel divizie și corp de armată. Tot pentru prima dată s-a constituit Marele Cartier General, având ca șef de stat major pe colonelul Gheorghe Slăniceanu. În timpul războiului Marele Cartier General a funcționat, succesiv, în localitățile: București, Poiana, Craiova, Corabia, Verbița, Poradim, Lom Palanka. La 27 aprilie/9 mai 1877, prin Înaltul Decret nr. 952/1877 a fost stabilită organizarea Comandamentului Armatei Active. Astfel Marele Cartier General avea următoarea ordine de bătaie: Prin Înaltul Decret nr. 981 din
Marele Cartier General () [Corola-website/Science/329634_a_330963]
-
cu o suprafață de 200 hectare se află în Lunca Dunării, în extremitatea sud-vestică a județului Dolj, în partea sudică a satului Desa și cea estică a rezervației naturale Ciuperceni - Desa, lângă drumul județean (DJ533) care leagă orașul Calafat de Poiana Mare. Rezervația naturală suprapusă sitului Natura 2000 - "Ciuperceni - Desa", a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe
Rezervația Balta Neagră () [Corola-website/Science/329903_a_331232]
-
Rezervatia naturală silvica „Molești-Răzeni” reprezintă o arie protejată cu suprefețe ocupate de gorun, ca specie dominantă, constituită din alte arboreturi și puține suprafețe cu poiene. Această arie a fost instituită Conform Hotărârii Guvernului Moldovei nr. 5 din 8 ianuarie 1975, fiind atribuită la categoria arii protejate de păduri valoroase. Din cauza odihnei neorganizate a populației este afectat învelișul ierbos și sol. Rezervatia este amplasată în sudului
Rezervația naturală Molești-Răzeni () [Corola-website/Science/329964_a_331293]
-
Alexandrescu, se continuă lucrările de construcție a bisericii. Biserică este înfrumusețată prin pictura executată în tempera de către pictorul Constantin Negrescu. Tot în această perioadă sunt sculptate în lemn catapeteasma și strana Maicii Domnului, autorul lucrării fiind Petru Constantin din satul Poiana Brusturi (județul Neamț). În anul 1955 biserica este sfințită de către ÎPS Sebastian Rusan, Mitropolitul Moldovei și Sucevei. Începând cu anul 2003, în curtea bisericii s-au înălțat două praznicare cu mansardă și o bucătărie. Între 2007-2011, prin implicarea directă a
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
lanțului muntos "Góry Świętokrzkie" (Munții Sfânta Cruce). a fost înființat în anul 1950 și reprezintă o zonă muntoasă cu stâncării (gresii și marne), vârfuri (Vârful Łysika - 612 m, Vârful Łysa Góra 595 m.), grohotișuri, văii (Wilkowska, Dębniańska), pășuni, pajiști, păduri, poiene și mlaștini; cu o mare diversitate de floră și faună. În arealul parcului național sunt incluse cinci rezervații naturale: "Góra Chełmova, Czarny Las, Lysica, Mokry Bor" și "Święty Krzyż". Parcul dispune de mai multe tipuri de habitate: păduri de fag
Parcul Național Świętokrzyski () [Corola-website/Science/328027_a_329356]
-
programul mondial al UNESCO „Omul și Biosferă”, alături de Parcul National Tatranský, care se află pe teritoriul Slovaciei. Aria protejată reprezintă o zona montană cu vârfuri, abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, lapiezuri, lacuri glaciare, doline, morene, vai suspendate, peșteri, păduri, pajiști alpine, poieni și cursuri de apă; cu o deosebită importantă geologică, geomorfologica, floristica, faunistica și peisagistica. Parcul National Tatrzański reprezintă partea cea mai înaltă, cu caracterele cele mai pronunțat alpine din întregul lanț carpatic și oferă condiții favorabile pentru a fi cunoscut
Parcul Național Tatrzański () [Corola-website/Science/328033_a_329362]
-
marcarea ambelor sensuri de circulație. În zonele cu "trasee turistice evidente și fără ramificații" nu se face exces de semne, dar sunt marcate printr-unul sau mai multe semne ușor vizibile, cu predilecție intrările în pădure(din drumuri, goluri alpine, poieni, văi) Drumurile publice sau forestiere se marchează - la capete - prin tăblițe indicatoare. Dacă traseu turistic interferă cu un astfel de drum, traseul va fi marcat în așa fel încat intrările și ieșirile să fie bine evidențiate (cu atât mai mult
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
protejării arborilor. Se interzice fixarea în cuie a unor altor indicatoare. Marcajele se aplică - legal - pe o paletă de orientare susținută de stâlpi confecționați din țevi metalice, la nivelul zonelor unde nu există trunchiuri de arbori drept suport ("goluri alpine", "poienile foarte mari", "zone defrișate"), sau acolo unde suportul (pietrele) poate fi acoperit (cu zăpadă). Stâlpii se vopsesc cu un grund de protecție și ulterior cu vopsea de culoare albă (legal), galben sau portocaliu, alternativ cu vopsea neagră - în dungi de
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
în grămezi de pietre cimentate ce au înălțimea de 0,4 - 0,6 m. Amplasarea indicatoarelor montane se face la începutul traseului, la schimbarea direcției acestuia, la intersectarea a două sau mai multe trasee, în zone de interes turistic (vârfuri, poieni, lacuri, cascade etc...), sau în zonele unde există pericole. Tipuri de indicatoare: Există și "Marcaje de avertizare" care sunt dispuse: Marcajele forestiere, pot servi la orientare acolo unde marcajele omologate lipsesc sau sunt deteriorate. Astfel, din punct de vedere practic
Marcaj turistic () [Corola-website/Science/328103_a_329432]
-
teritoriile județelor Brăila (5%), Galați (66%) și Vrancea (29%). Aria naturală ocupă extremitatea nordică a județului Brăila (teritoriile administrative ale comunelor Măxineni, Siliștea și Vădeni), cea vestică județului Galați (comunele Braniștea, Cosmești, Fundeni, Independența, Ivești, Liești, Movileni, Nămoloasa, Nicorești, Piscu, Poiana, Schela, Slobozia Conachi, Șendreni, Tudor Vladimirescu și Umbrărești) și cea estică a Vrancei, pe teritoriile comunelor Biliești, Garoafa, Homocea, Nănești, Ploscuțeni, Pufești, Ruginești, Suraia, Vânători și Vulturu; și pe cele ale orașelor Adjud și Mărășești. Aceasta este traversată de drumul
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
naturală cu o suprafață de 10 hectare se află în partea estică a Carpaților de Curbură în centrul Depresiunii Vrancei, ocupând bazinul hidrografic al văii "Zmeului" ("pârâul Algheanu") în partea nord vestică a județului Vrancea și cea vestică a satului Poiana, lângă drumul județean (205L) care leagă localitatea Vrâncioaia de Năruja. Rezervația naturală declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național Secțiunea a III-a - zone protejate") este o suprafață
Rezervația Algheanu () [Corola-website/Science/328202_a_329531]
-
este un semn divin, ei au început să se roage și au pornit la drum către flacăra pe care o văzuseră. Au călătorit printr-o pădure deasă și, după câteva ore de drum anevoios, au ajuns într-o margine de poiană unde au văzut că flăcările jucau în frunzișul unuii frasin bătrân. Ei s-au oprit acolo și au construit o bisericuță din acel frasin, tulpina copacului servind o lungă perioadă ca Sfântă Masă. Schitul a primit numele de Silvestru, după
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
a dăruit schitului lui Silvestru terenul pe care era construit așezământul mănăstiresc, această donație fiind întărită printr-un hrisov în 1612 de Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623). Moise Movilă (1630-1631, 1633-1634) a dăruit schitului în 1631 încă o poiană și o parte din moșia Hangu. Printr-un document din 6 martie 1638, domnitorul Vasile Lupu a întărit Mănăstirii Pionul, „care mai înainte se numea schitul lui Silvestru”, mai multe „curături”, una dintre acestea „ci au făcut-o săngur Silvestru
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
(în ) este o colibă de pustnic (în formă de capelă), situată într-o poiană din pădurea de pe terenul parcului Castelului Linderhof. A fost construită în vara anului 1877, la comanda regelui Ludovic al II-lea al Bavariei, pe baza indicațiilor de scenă ale lui Richard Wagner pentru decorurile actului al III-lea al operei
Sihăstria lui Gurnemanz () [Corola-website/Science/327614_a_328943]