10,542 matches
-
are o apariție fulgurantă, către destinația solară: „Vine lupu’ șî ia fata. Băiatu’ s-a luat după lup. Lupu a lăsat fata. Du-te șî mână, du-te și mână după lup, da’ lupu a pierit șî el s-a pomenit într-un castel cu totu’ șî cu totu dă aur” (Voia - Dâmbovița)201. Implicarea lui inițiatică are în basm pretextul raptului, menit doar să atragă atenția asupra întrupării fiarei. La nivelul enunțului, hierofania are o rapiditate acută, construită prin propoziții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și pomicultură "și care în dragostea lui pătimașă pentru meri și peri a umplut satul Bogata de pomi" (p.72) dar și pentru apicultură. Un capitol aparte este dedicat satisfacerii stagiului militar în anii 1906-1907. Din păcate Gheorghe Rădășanu nu pomenește nimic de evenimentele sociale din 1907 pe care le etichetează simplist drept "revoluție" (p.29) Pagini importante sunt dedicate concentrării și conflictului balcanic din Bulgaria din 1913 la care autorul a luat parte. El surprinde bine realitățile: "armata noastră nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe care le-a lăsat, dar și materialele din "Vestitorii Satelor" a îndreptat către țărani sfaturi și îndemnuri, atacând lipsa unei educații minime din lumea satului românesc și propunând îndreptări. Despre un astfel de model de dascăl scria Simion Mehedinți pomenindu-l: "mi-aduc aminte cu drag de învățătorii îmbrăcați ca sătenii lor, de Rădășanul de lângă Baia, încălțat cu opinci (...) și de mulți alții, care vin și la Universitate cu sumanele făcute de mâna mamei lor"91. Despre învățătorul Gheorghe Rădășanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pernă de la evrei. Cine a luat perna? Toți au zis că nevasta sergentului că ea a pus băetu pe perni. Și primar al comunei Sasca din care făcea parte și Bogata era Iorgu Vasiliu, pe care Mihai Sadoveanu [6] îl pomenește cu crâșma la doi meri în romanul Baltagul. Și poruncește mamei să se aplece și s-o bată primarul cu biciu. Și atunci Alexandra Loluță, țigan și vătăjel 15 zice: "Stați oameni buni, nu bateți femeia degeaba, asta-i fată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
10]. Pe unul din acești băeți l-am cunoscut la București când avea gradul de colonel și mi-a spus că fratele său îi tot colonel și-i comandantul Școalei militare din Cernăuți. Și nu pricep de ce Mihai Sadoveanu nu pomenește nici de feli în toate scrierile lui de acești 2 băieți, cari au ajuns foarte bine și n-au fost răi. Mihai Sadoveanu era elev al gimnaziului "Alecu Donici" din Fălticeni. Și era un băițoi mare parcă era ficior de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Străjăria în mare cinste în Țara noastră, Domnul profesor universitar Simion Mehedinți a scris o carte intitulată: "Învățătorul și Straja Țării". Și din 40.000 de învățători din Țara întreaga, că era și Basarabia, cu țara noastră la un loc pomenește numai de trei. 1) De Neculai Stoleriu [39] învățător absolvent din 1898 de loc din satul Călinești comuna Bucecea, județul Botoșani, care umblă îmbrăcat național, și a înființat prima casă de sfat și cetire din România, ajutat de buni gospodari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
murit soția, copii n-a avut. O dată avea bani mai mulți și i-a dat lui Costachi Manolachi, vestit gospodar din Rădășeni, 5000 lei, ca să-i dea la Bisericuța făcută cu cheltuiala Rădășenilor în curtea Sf. Mănăstiri Sihăstria, ca să-l pomenească, spunând că el n-are copii să-l pomenească. Într-o zi venind la Fălticeni cu o căruță s-a dat jos să-și facă nevoile. Și cum era beat, 2 copii răi l-au omorât și i-au luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mai mulți și i-a dat lui Costachi Manolachi, vestit gospodar din Rădășeni, 5000 lei, ca să-i dea la Bisericuța făcută cu cheltuiala Rădășenilor în curtea Sf. Mănăstiri Sihăstria, ca să-l pomenească, spunând că el n-are copii să-l pomenească. Într-o zi venind la Fălticeni cu o căruță s-a dat jos să-și facă nevoile. Și cum era beat, 2 copii răi l-au omorât și i-au luat 70 de bani din curea că atâta avea. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
I.L. Caragiale din București, nici nu vrea să-l vadă pe bietul Ion Radu, care era foarte năcăjit, și urmărit și persecutat că în timpul țărăniștilor a fost prefect. Așa suflet de om scârbos a avut Cornescu Traian. Și n-a pomenit niciodată că a învățat la Școala Normală "Vasile Lupu "din Iași și nici că primele noțiuni de pictură le-a luat de la vestitul și strălucitul nostru profesor de pictură Octav Băncilă [62]. Din coadă de câne nu faci sită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu maică-sa Eugenia și ea singură și străină. Și cât am stat în Bulgaria, biata mea mamă a venit în fiecare sară la școală și a dormit cu Eugenia și cu băiatu. Până ce a închis ochii pe vecie a pomenit-o Eugenia, pe mama mea cât a fost de bună. Și o îmbărbăta pe Eugenia spunându-i: Nu plânge dragă Eugenie, când m-oi ruga lui Dumnezeu cum știu eu, las dacă n-a venit Ghiorghiță". Iar Ileana lui Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din Bogata și a vorbit cu soția mea Eugenia, eu nefiind acasă ci la Moldova la prins pește că era Moldova f. mare și tulburare. El a scris o carte: "Învățătorul în Straja Țărei", și din 40 000 de învățători pomenește numai trei: Bădița Alexandru Gh. Vasiliu de la Tătăruși mare folclorist și cu fluerul în trăistuța de la șold, de Neculai Stoleriu cel îmbrăcat național din com. Baea și de bădița Ghiorghe N. Rădășanu de la Bogata, cel cu opinci. Și am pățit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
aduc la un nivel normal imaginea misiunii noastre diplomatice din Lima. * Prezența echipei de curieri la ambasada din Lima a mai adus o surpriză pentru mine, după aproape 24 de ore a mai apărut un tânăr în ambasadă. M-am pomenit cu el în biroul meu. Era un bărbat de până la vârsta de 30 de ani, jovial, bine clădit, asemeni unui sportiv de performanță. S-a prezentat politicos drept reprezentantul economic al R.S. România la Bogota. Era singurul oficial român în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să-și pună pe brațul drept o banderolă tricoloră. De unde să se procure astfel de banderole? Desigur de la direcția protocolului, care era dotată cu astfel de material pentru diferite ocazii festive sau comemorative. Așa s-a făcut că ne-am pomenit cu vizita colegilor desemnați să se deplaseze la Televiziune. Desigur, printre ei se afla și ministrul afacerilor externe, cel recent nominalizat, promovat după terminarea congresului al XIV-lea al p.c.r. și pus atunci chiar în fruntea delegației. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în caz de părăsirea capitalei. Am aflat cu acest prilej că ministrul Duca își asigurase refugiul la mitropolitul Pimen, explicându-se astfel, în parte cel puțin, graba de a satisface pe îndârjitul reclamant împotriva mea. Întors la București, m-am pomenit cu vizita administratorului Casei Bisericei, Gârboviceanu, care, din întâmplare și trecând pe la Muzeu a cerut să vadă originalul adeverinței Mitropoliei din Iași, atestând depunerea celor șapte lăzi cu odoarele mănăstirești, deși ea fusese - oficial - confirmată de prefectul Iașilor ! După război
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ar fi, dar niciodată sângele apă nu se face. Basarabenii vedeau că românii au și ei o țară a lor, au o oaste sprintenă și vitează, cum nu mai e alta, au o iubire de patrie cum ei n-au pomenit pe nicăieri, pe unde au umblat, și au un ideal național politic, care se cuprinde în două cuvinte: România Mare. Cu bună seamă, că atingerea basarabenilor cu frontul românesc le-a întărit inimile mai mult decât un veac întreg până
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în două cuvinte: România Mare. Cu bună seamă, că atingerea basarabenilor cu frontul românesc le-a întărit inimile mai mult decât un veac întreg până atunci. Dar și în Basarabia însăși s-au petrecut în vremea aceasta lucruri vrednice de pomenit. Batalioanele de voluntari (dobrovoleți) transilvăneni, care trec din Rusia spre frontul românesc, se opresc în Chișinău, unde sunt primite într-un chip care întrece orice închipuire. Moldovenii le dau fraților lor de peste Carpați un steag național, pe care să-l
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
spune? E prea mult spus "cititorul meu", de fapt e vorba de un (bun) cititor de poezie care a cheltuit o oră din viață ca să citească și cartea mea. Dacă ne-am întâlni, cred că am avea discreția să nu pomenim despre asta. Am găsi lesne ce vorbi, despre literatură, despre filme, despre trupe de rock... Despre lucruri dureroase, cum ar fi ostracizarea lui Paul Goma, sau despre lucruri aparent hazlii, ca premiul lui Gabriel Chifu... Cum ar suna un proiect
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tot necunoscutul în față și cu biografia în spate (în urmă). Totuși, nu pun biografia mea în poem, ci doar acea reflexie a ei care face posibilă identificarea de către un altul a unei vieți plasate în acel context de care pomenea filozoful: scriem pentru că vrem să trăim în altă parte. Să fim altcineva, dacă se poate. Omul de la masa de scris este străinul vanitos cu care este obligat insul comun din aceeași cameră să conviețuiască chiar în timpul scrisului; cel care scrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Crezi că e vreo relație între locul nașterii și evoluția ulterioară a duhului? La Caracal, eu am urmat treapta I-a de liceu, după care am venit la Craiova. Osica e la 17 kilometri de Caracal, foarte aproape, așadar. Te pomenești că făceai armata acolo când eram eu la școală, e posibil să fi locuit o vreme în același perimetru! Am auzit și eu de chestia asta cu "oltenii șefi" (cu orice preț?), ca și de moldovenii care caută, în toate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
după succes" e o deviză care stă mereu în atenția mea. Cei care mă citesc sunt oameni de un anumit rafinament, cu un grad de receptivitate ridicat, chiar dacă adesea poezia mea îi șochează prin acel "șuvoi de angoase" de care pomeneai, așa cum o mărturisește recent într-un e-mail dna Elisabeta Pop, reputat secretar literar și critic de teatru de la Oradea, care îmi scria, pe scurt (sper să nu comit o indiscreție publicând aceste rînduri particulare în revista ta națională!): Dragă Domnule
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o recenzie, cred că singura apărută pe atunci în țară, la volumul "Din lirica universală" al lui Lucian Blaga, în 1957, în revista "Steaua", precum și câteva poezii cu o minimă degajare față de standardele zilei, în același mensual clujean, m-am pomenit luat la rost, "înfierat", cum se zicea în limba de lemn, drept "idealist", "misticoid", "critic de salon". Adică apucat de guler și dat afară pentru un șir de ani din publicistică. Autorii vigilenți ai asprelor judecăți fără drept de apel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lucrurile stau astfel: acesta l-a "descoperit", e drept, pe Eminescu, așezându-l cu gesturi sigure pe soclul pe care se află și azi, ceea ce nu era greu, dată fiind strălucirea frapantă a versurilor sale, însă mai departe i-a pomenit doar pe niște minori: Matilda Cugler-Poni, colonelul Șerbănescu, Ollănescu-Ascanio etc. Detectorul său pentru poezie era vădit deficitar. A fost departe de a-l priza pe Macedonski. Complet opac la mișcările de înnoire a lirismului de la noi și de aiurea. Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vremii? Când poetul Grigurcu se întâlnește seara cu criticul Grigurcu, ce își spun unul altuia? Evident, poetul însoțit de un cap speculativ e o caracteristică a literaturilor din ultimul veac, probând, grație numelor de mare prestigiu pe care le-ați pomenit, că o graniță între practica poeziei și cea a criticii n-ar putea fi decât caducă. În "anii negri" ai liceului și facultății, ca și ai începuturilor mele literare, cele mai bune cărți erau de cele mai multe ori puse la index
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gata să accept orice provocare: în această privință sunt întru totul de acord cu Arghezi. Sunt mai multe poeme de-ale lui Cezar Ivănescu care circulă "libere", au intrat în folclor, se cântă sau se recită. E de ajuns să pomenim "Amintirea paradisului" sau "M-a prins dorul de Moldova"... Cum apreciați acest lucru, vă intrigă sau vă încântă...? Așa cum am mai spus-o, numai poetaștrii de două parale sunt mândri de "cărțile lor", adesea simple furăciuni calificate (cazul Cărtărescu!). Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în calitatea sa de redactor-șef al revistei "Luceafărul" l-a tolerat 5 ani de zile pe trântorul Mircea Dinescu, student la "Ștefan Gheorghiu", și i-a dat salariu fără să-i taie o zi de muncă (să nu mai pomenesc de faptul că se revolta când era tăiat de la prima de sfârșit de an), și Mircea Dinescu, băiatul din Slobozia, care a reușit să termine liceul numai prin presiunile exercitate de Mihai Ungheanu și Ana Blandiana (cinste lor, oameni buni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]