9,648 matches
-
cele. Nimic ochiul nu-i mai fură, Nici simțirea lui în jele, Toate-i par urâte, sure, Într-un chip, într-o măsură, Închircite și de rând Și nimic nu-i de măsura Celor ce avea în gând. Trist, retras, rănit de moarte S-ar fi-ntors L-acea frumseță, Dar știa ce crudă soarte Are - eterna-i tinereță. Lîngezind în gând și-n fire, În muri triști de mânăstire Ș-a închis chipu-i perit Ș-adîncit în amintire Și-n amor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
știi, să mă cunoști, Și bine să mă plătești Cu aur nesocotit, Necântărit. Serdariu pe unde-au venit Tot așa i s-au plătit. Când astfel oi fi grăit, Voi băieți stați neclintit, Raza armei desvăliți Fără însă să-i răniți, De-or fi oameni de cuvânt; De n'or fi oameni de-nțeles Și din gură n-or tăcea Mi-i tocați ca cânepa, Ca și alții auzind Când noi la dânșii mergând Să scoată bani mai curând. Voi copii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stăpâna mea, în brațe Să petrecem fericit, Dacă la a mea durere Poți ave milostivire. Aceasta-i durerea mea, Aceasta m-au omorât, Aceasta îmi curmă viața, Aceasta m-au otrăvit. Inima mi s-au negrit, Sufletul mi s-au rănit, Trupul mi s-au veninat, Amoreza m-au lăsat. Spune-mi, puică, ce-am greșit În vremea, ce te-am iubit, Dacă la a mea durere Vei ave milostivire. Liră jalnică, duioasă, Ce mai răsuni în zadar, Când fericirea și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a mea durere Vei ave milostivire. Liră jalnică, duioasă, Ce mai răsuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar? Ah - fericirilor trecute Care n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele, Pomeniri, ce mă munciți? 29 M-am rănit făr de nădejde, Ah. mă cunosc săgetat, Simt că arde-n pieptul meu Un foc mare nencetat. (ah! ) A-l stinge nu-i cu putință, Nu am nici o mijlocire, Mai vârtos se-ntemeiază Fără chip de potolire. Rana încă, pe cât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l stinge nu-i cu putință, Nu am nici o mijlocire, Mai vârtos se-ntemeiază Fără chip de potolire. Rana încă, pe cât merge Se-ntinde cu mari dureri Focul, în care mă arde Mă pătrunde ne-ncetat. 406 {EminescuOpVI 407} M-au rănit nevindecat C-o crudă săgeată-n piept - Doamne, ce necaz cumplit A pierde lucru iubit. 30 L-al tău piept cel delicat Vărsând lacrimi nencetat, Socoteam că-i prin putință Inima ta prea de grabă S-o vânez făr de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-mi crede Cu ce foc trăiesc pe lume. Numai eu știu și un nume, Care și el pătimește Ca mine se chinuiește, Cel acela-mi crede mie, Cela cu dor mă mângâie. No. 17 Numai te văz și-mi rănești Inima mea de un dor, Iar când lângă mine ești Mă înnbat - al tău amor, Ziua, noaptea și-n zori încă Te măresc necontenit Ș-acel foc ce mă mănâncă Mă slăvește fericit. No. 18 Amorul de-ntîiu e blând, Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Adio, iubită, Ah! nu te mai văz, Călător eu sunt Din lume mă pierz. No. 56 Voi să mor făr de simțire De-a copilei drăgostire; Ticălos amor ce ești, La ce mă deosebești Viața-mi tiranisești, Inimioara mi-o rănești? Iar de vei să judeci drept Vin la cinci ceasuri ș-un sfert Să-mi iei flacăra din piept Să nu pătimesc pre drept, Când toate apele dorm Nevăzând față de om; Că - astă noapte n-am dormit, Ah! pe zi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și murit. Părinți, băgați de seamă, De - alegeri vă feriți, De râs vă fie teamă D-asemenea, părinți. No. 62 Eu mă mir însumi de mine De ce atât te iubesc, Că oricând te văz pe tine M-aprinz, inima-mi rănesc. Lumea mea se-ntunecează, Toate în ochi îmi negresc, Num-a feții tale rază O doresc și o privesc. Ești, cum văz, spre-a mea peire Născută pre acest pământ, Căci te iubesc preste fire Și tu nu-mi dai crezământ. Nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
65 Într-o zi de dimineață, Amorul schimbat la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea în sine: Aceste flori de la mine Vai de cel ce o primi Căci la suflet s-o răni". Când pe acol-o copiliță Își căuta o oiță Ce - atuncea se ridica Pierdută din turma sa. Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închiz când se varsă Într-atîta pară nestins. No. 66 Pravoslavnică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
65 Într-o zi de dimineață, Amorul schimbat la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea în sine: Aceste flori de la mine Vai de cel ce o primi Căci la suflet s-o răni". Când pe acol-o copiliță Își căuta o oiță Ce - atuncea se ridica Pierdută din turma sa. Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închiz când se varsă Într-atîta pară nestins. No. 66 Pravoslavnică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
toată graba mea de a fi vrut să provoc o poveste de dragoste filozofică alături de prietenul meu se întoarce într-o iubire cu absența. Omul pe care mi l-am închipuit eu lipsește; în locul lui stă o ființă care a rănit, a împroșcat confuzie, și-a arătat din greșeală chipul jupuit, celălalt chip: fie nu mai există, pentru gândurile care ne-ar fi plimbat împreună, fie gândurile mele, căutând o cărare, se încolonează prin hățișul greșelilor lui de om, deschizând drumul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lumina celui mai elementar bun-gust, condamnabil de scatologice. Din nenorocire, și prin aceasta se demonstrau încă o dată bătaia scurtă și debilitatea structurală a sarcasmelor, zeflemelelor, batjocurilor, ridiculizărilor, glumelor proaste, anecdotelor și a altor nostimade cu care se încearcă să se rănească un guvern, nici starea de asediu nu se ridica, nici problemele de aprovizionare nu se rezolvau. Zilele trecură, dificultățile mergeau în crescendo continuu, se agravau și se înmulțeau, răsăreau sub picioare ca ciupercile după ploaie, dar fermitatea morală a populației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mă obligați să vă amintesc, domnule președinte, că nici un blindaj de automobil nu rezistă la bombe, Nu era nevoie să mi-o spuneți, întotdeauna va exista o lance pentru fiecare cuirasă, întotdeauna va exista o bombă pentru fiecare blindaj, Sunteți rănit, Nici o zgârietură. Figura unui ofițer de poliție apăru la fereastra mașinii, făcu semn că se putea continua călătoria, Am pornit din nou la drum, informă prim-ministrul, Aici aproape n-am ajuns să ne oprim, răspunse șeful statului, Domnule președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a orașului, nu se vedeau hoți, nici violatori, nici asasini, contrar pronosticurilor rău intenționate ale președintelui fugit. La unele apartamente ale clădirilor, ici și colo, ferestrele erau închise, cu storurile, atunci când existau, coborâte melancolic, ca și cum un doliu dureros ar fi rănit familiile care locuiau acolo. În acele apartamente nu se aprinseseră în zorii zilei luminile atente la evenimente, cel mult locuitorii pândiseră, eventual, din dosul perdelelor cu o strângere de inimă, acolo trăiau oameni cu convingeri politice foarte ferme, oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fi cei care vor orienta fierberea, Atunci încrucișăm brațele, Să vorbim serios, domnule ministru, este oare guvernul dispus să termine cu farsa stării de asediu, să ordone avansarea armatei și a aviației, să treacă orașul prin foc și sabie, să rănească și să omoare zece sau douăzeci de mii de oameni ca să dea un exemplu, iar apoi să bage trei sau patru mii în închisoare, acuzându-i de nu se știe ce crimă când tocmai crima nu există, Nu ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Tocmai ducea furculița la gură când o explozie făcu clădirea să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva erau răniți, alții năuciți de șoc, alții tremurau de spaimă. Primarul sângera dintr-o tăietură pe care-o avea pe față, provocată de un ciob de sticlă. Era evident că fuseseră atinși de unda de șoc a exploziei. Trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
înșel. În acel moment apăru un car de reportaj al televiziunii, apoi apărură altele, al presei, al radioului, acum primarul, înconjurat de reflectoare și de microfoane, răspundea la întrebări, Câți morți estimați că au fost, De ce informații dispuneți deja, Câți răniți, Câte persoane arse, Când credeți că stația va putea funcționa din nou, Există vreo presupunere în legătură cu autorii atentatului, S-a primit vreun anunț înainte de explozie, În caz afirmativ, cine l-a primit și ce măsuri s-au luat pentru evacuarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
puzzle-ului nu se potriveau. Deși, așa cum s-a explicat mai înainte, dispoziția ambilor subordonați fusese de totală bunăvoință față de rezultatele meditației șefului, primul adjutant se simți obligat să observe, străduindu-se să folosească un ton care să nu-i rănească susceptibilitatea, Dacă nu greșesc, cel mai bine, întrucât cunoaștem deja adresa tipului, ar fi să mergem să-i batem la ușă direct și să întrebăm pe cine ar deschide Locuiește aici Cutare Cutărescu, dacă ar fi el ar spune Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
energică. Bărbatul își lăsă capul în jos și nu răspunse. Vă înțeleg discreția, spuse inspectorul, într-adevăr, este vorba de o chestiune prea intimă pentru a fi trâmbițată în fața unor necunoscuți, scuzați-mă, departe de mine ideea de a vă răni în sensibilitatea dumneavoastră. Bărbatul se uită la comisar ca și cum ar fi implorat ajutor, cel puțin să-i înlocuiască tortura cleștelui cu pedeapsa turnichetului. Comisarul îi făcu pe voie, folosi garoul, În scrisoarea dumneavoastră v-ați referit la un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru șervetele de masă?! am exclamat eu, Încercând să par extaziată. —M-am gândit că o să-ți placă trandafirii gravați pe el, zise Hunter. Părea necăjit. Poate că reușise să-și dea seama că eram dezamăgită. Nu doream să-l rănesc, așa că, Încercând să par fericită, i-am spus: — Îmi plac la nebunie trandafirii, și am depus un sărut pe nasul lui. Arată atât de... romantic... pe un inel pentru șervete. Of, unde era oare colierul meu? — Să nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de informații, dar, dintre cei trei David Minor cu care a vorbit, nici unul nu auzise de o femeie pe nume Aurora Wood. Ca de obicei, Tom s-a considerat vinovat. Comentariile lui negative la adresa credinței lui Minor trebuie să fi rănit orgoliul lui Rory, iar dacă îi povestise logodnicului despre fratele ei ateu de la New York, probabil acesta îi interzisese să îl invite la nuntă. Din puținul pe care îl aflase Tom, Minor părea să fie genul ăsta de bărbat: unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întrebat dacă vreau să fiu naș. — Ești singura noastră opțiune, mi-a spus el. Pentru servicii îndeplinite mai presus și dincolo de datorie. Pentru curaj exemplar în focul bătăliei. Pentru că ți-ai riscat viața și integritatea corporală ca să salvezi un camarad rănit de sub tirul inamic. Pentru că l-ai îmboldit pe același camarad să stea pe picioarele lui și să intre în această uniune conjugală. Ca semn de recunoaștere pentru aceste acte de eroism și pentru binele viitorului nostru urmaș, meriți să porți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-l făcu conu Costache fu să apropie lampa cu gaz de la căpătâiul patului de cămașa pusă pe speteaza scaunului și să studieze, la rândul lui, cele trei litere. Numai pentru asta și tot meritase să facă drumul. Se așeză lângă rănit și se cufundă în gânduri, ignorând iscodelile bărbatului bine hrănit, cu piciorul în ghips. Îi era prea cald, camera era prea mică și soba prea aproape, așa că întredeschise geamul și inspiră cu putere aerul rece de-afară. Văzu o birjă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
posomorâtă. Să ne gândim puțin, aveam toate motivele să fiu așa: mă simțeam tot rău, tot ca și când aș fi avut praf în ochi, obrazul tot umflat și îl visasem tot pe Alexandru. Se duela cu Nicu Filipescu și amândoi erau răniți, și parcă eu eram unul din martori, directorul de luptă. Nu-l puteam ajuta, totuși, se făcea că n-aveam voie. Desigur, nu poate fi decât urmare a obsesiei gazetelor pentru cazul Lahovary - Filipescu, altfel spus, L’Indépendance Roumaine - Epoca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Știa și relatarea din Universul, care părea cea mai informată. — Crezi că-i vreo legătură între cei doi? Amândoi au fost găsiți în aceeași dimineață, de același om, Petre, vizitiul lui Inger cofetarul. Amândoi erau leșinați, numai că unul era rănit, altul nu. Pe Petre nu-l suspectez, e din altă lume, fără legătură, și nu i-ar fi adus, dacă avea ceva pe cuget, de altfel l am interogat. Despre Dan Crețu - dacă o fi numele lui real, că documente
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]