9,377 matches
-
continuu de la Marea Baltica până la Marea Mediterana. De asemenea, Austro-Ungaria și Germania au realizat joncțiunea cu Imperiul Otoman. Flancul sudic austro-ungar nu s-a mai aflat sub presiunea forțelor Antantei, iar unitățile eliberate de pe front au putut fi trimise pe frontul de răsărit și pe cel italian. Forțele militare austro-germano-bulgare au fost capabile să respecte planurile de operații pe care și le-au propus în cadrul ofensivei din Balcani. Teritoriul Muntenegrului a fost ocupat de armatele austriece. Teritoriul Șerbiei a fost ocupat de trupele
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
de italieni, 17.000 de ruși și 23.000 de greci) urma să aibă loc pe 25 aprilie. După prima fază a atacului, care s-a încheiat cu un eșec, și după agravarea situației pe porțiunea românească a frontului de răsărit, operațiunea ofensiva a Antantei pe frontul din Macedonia a fost oprită pe 23 mai. Pierderile înregistrate de aliați în această fază a luptelor au fost de 20.000 de oameni. Unul dintre motivele cele mai importante ale eșecului Antantei în
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Vlahia morava (în ) este o regiune din răsăritul republicii cehe, o fostă « "Românie populară" » întemeiata posibil între secolele X și XVII de către pastorii români stabiliți atunci la granița dintre Moravia și regatul Ungariei. Cronicarul bizantin Ioannis Skilițes relatează un schimb de populații între Imperiul Bizantin și regatul Moraviei
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
atunci la granița dintre Moravia și regatul Ungariei. Cronicarul bizantin Ioannis Skilițes relatează un schimb de populații între Imperiul Bizantin și regatul Moraviei în anul 976: o parte din Sârbii albi din Lusacia (ai căror descendenți actuali sunt sorabii din răsăritul Germaniei) au fost autorizați să se stabilească în bazinul râului Margos (afluent al Dunării de atunci denumit Morava), în locul românilor vlahi care trăiseră aici până atunci, dar care se opuseseră împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul: acesta le confiscase pământurile
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
stabilită ""de-a lungul fluviului Dunărea, de la Pardina la Marea Neagră, lăsând insulele Tătaru Mic, Daleru Mic și Mare, Maican și Limba de partea URSS, iar insulele Tătaru Mare, Cernovca și Babina - de partea României; Insula Șerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, este încorporată URSS"". Conform prevederilor protocolului, o Comisie mixtă sovieto-română a primit sarcina delimitării pe teren a frontierei dintre cele două state în zona brațului Chilia și la Marea Neagră. Deși s-a mers pe talvegul brațului Chilia
Insula Maican () [Corola-website/Science/319104_a_320433]
-
teritoriile Republicii Moldova și Ucrainei. În prezent, ea are o lungime de 1222 km. Până în anul 1812, provincia istorică Basarabia corespundea numai cu regiunea denumită de Turci: Bugeac, iar cea mai mare parte a teritoriului republicii Moldova era doar partea de răsărit a Principatului Moldova. În 1812, prin Pacea de la București (1812) dintre Rusia și Imperiul Otoman, Rusia a anexat acest teritoriu, formând gubernia de atunci încoace denumită Basarabia și stabilind granița cu Moldova pe râul Prut. În anul 1859, Principatul Moldova
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
din 23 octombrie 1992, nu a fost până acum aplicat, deoarece statutul teritoriului denumit ”Rîpa de la Mîndrești”, între Giurgiulești și Reni, este litigios. Prin urmare, frontiera "de facto" („de fapt”, fixată în 1992) ajunge la Dunăre la 340 m la răsărit de confluența Prutului, în amont de Rîpa de la Mîndrești, în timp de frontiera "de iure" ("de drept", stabilită în 1940 în cadrul URSS) se situează la 570 m la răsărit de confluența Prutului, în aval de Rîpa de la Mîndrești. Pe acest
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
fapt”, fixată în 1992) ajunge la Dunăre la 340 m la răsărit de confluența Prutului, în amont de Rîpa de la Mîndrești, în timp de frontiera "de iure" ("de drept", stabilită în 1940 în cadrul URSS) se situează la 570 m la răsărit de confluența Prutului, în aval de Rîpa de la Mîndrești. Pe acest sectorul moldo-ucrainean de frontieră (cu excepția segmentului central - transnistrean - al frontierei de stat) se află 31 puncte pentru controlul trecerii frontierei, dintre care 19 în regim de trafic internațional (12
Frontiera între Republica Moldova și Ucraina () [Corola-website/Science/319121_a_320450]
-
mic se reazemă pe arcul direct proporțional care, la rândul său, este susținut de bârna orizontală ce mai are și funcția de a lega cei doi pereți extremi ai încăperii între ei. Porțiunea cuprinsă între bârna respectivă și peretele de răsărit al încăperii este tăvănită. Un arc dublou interior și alte șapte exterioare susțin bolta semicilindrică a naosului. Decorul acestei biserici de lemn este destul de sărac și este firesc să fie așa, ținând cont de vechimea monumentului, de posibilitățile materiale ale
Biserica de lemn din Bucuroaia () [Corola-website/Science/319197_a_320526]
-
și cu pronaosul. Pronaosul este de fapt aproape complet integrat spațiului interior central. Acesta din urmă este la rândul lui unit cu cele două abside laterale într-un larg oval, acoperit de o boltă centrală și calote la capete. Spre răsărit, despărțit de iconostas, stă altarul. Iconostasul prezintă o lucrătură sculptată filigran, de bună calitate, de inspirație brâncovenească, posibil târzie. La schimbarea radicală care a avut loc între 1883-1887 se remarcă participarea unui arhitect, în prezența lui Constantin Istrătoiu. Acest lucru
Biserica de lemn din Șirineasa () [Corola-website/Science/319229_a_320558]
-
Lumina Eternității, un fascicul luminos în care își fac apariția diverse viziuni. Undeva în deșert se află o bijuterie magică, ce îi poate ajuta pe cei cu inima pură. Jack va trebui să urmeze direcția indicată de apusul Soarelui și răsăritul Lunii. Dar viziunea este întreruptă de apariția bruscă a unei bande de vânători de recompense, cu patru iatagane în loc de mâini, și înfășurați în panglici. Într-un moment dificil al luptei, mai intervine un personaj: o femeie misterioasă, care îl ajută
Jack și războinica () [Corola-website/Science/319260_a_320589]
-
om de pe planetă, se luptă cu niște vânători de recompense, când deodată își face apariția Scoțianul. După ce îi dovedesc pe vânători, Scoțianul îl roagă să-l ajute să-și salveze soția răpită de Stăpânul Vânătorii, care o va devora la răsăritul lunii pline. Scoțianul nu o poate salva singur, căci este păzită de o armată de demoni, iar obiceiurile strămoșești îi interzic să caute ajutor în interiorul propriului clan. Pe drum spre Ținuturile de Sus, Scoțianul își laudă neîncetat nevasta, descriind-o
Jack în Scoția () [Corola-website/Science/319295_a_320624]
-
poate să îl omoare pe Orlok. Îl tentează pe vampir în camera ei după ce îl trimite pe Hutter după un doctor și urmează instrucțiunile din carte: se sacrifică, făcăndu-l pe vampir să piardă toată noaptea sugându-i sângele, uitând de răsărit. Când se face lumină însă, razele soarelui îl transformă pe conte în cenușă și epidemia încetează. Scenaristul Henrik Galeen a schimbat, pentru film, multe nume din romanul "Dracula": Jonathan Harker a devenit Hutter, Dracula e Orlok, Mina-Ellen, Renfield-Knock, iar locul
Nosferatu – Simfonia groazei () [Corola-website/Science/315547_a_316876]
-
sale din registrele inferioare în anii din urmă. Recent, acoperișul bisericii a fost refăcut de primărie, asigurând protecția bisericii de intemperii. Biserica prezintă o succesiune de încăperi specifică zonei Olteniei, cu pridvor, tindă, naos și altar, desfășurate de la apus spre răsărit. Interiorul este acoperit cu o boltă unică, ce se întinde din tindă până în altar, unde se racordează la pereții poligonali dinspre răsărit. Toată construcția este protejată de un acoperiș unic, acoperit cu două rânduri de șiță. Diagonalele ce întăresc căpriorii
Biserica de lemn din Mitrofani () [Corola-website/Science/316529_a_317858]
-
prezintă o succesiune de încăperi specifică zonei Olteniei, cu pridvor, tindă, naos și altar, desfășurate de la apus spre răsărit. Interiorul este acoperit cu o boltă unică, ce se întinde din tindă până în altar, unde se racordează la pereții poligonali dinspre răsărit. Toată construcția este protejată de un acoperiș unic, acoperit cu două rânduri de șiță. Diagonalele ce întăresc căpriorii indică totuși un material mai greu de acoperire inițial, foarte probabil paie, stuf sau alt material asemănător.
Biserica de lemn din Mitrofani () [Corola-website/Science/316529_a_317858]
-
fost definitiv alungate din Africa de nord în luna mai a anului 1943. În iulie 1941, aproximativ 62.000 de soldați italieni ai Corpului expediționar italian ("Corpo di Spedizione Italiano in Russia", ori CSIR) au fost trimiși pe frontul de răsărit în sprijinul trupelor germane care urmau să declanșeze Operațiunea Barbarossa (atacul împotriva Uniunii Sovietice). În iulie 1942, Armata Regală Italiană ("Regio Esercito") a mărit efectivele CSIR la unele unei armate de aproximativ 200.000 de oameni (Armata Italiană în Rusia
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
pierderi de aproximativ 20.000 de morți și 64.000 de prizonieri după ce Armata Roșie a reușit să încercuiască forțele Axei, străpungând flancurile slab apărate de unitățile italiene, maghiare și române. Resturile armatei italiene au fost retrase de pe frontul de răsărit în vara anului 1943. Numeroși dintre prizonierii italieni din Uniunea Sovietică au pierit în captivitate datorită condițiilor grele din lagărele de detenție. Pe 10 iulie 1943, o forță combinată a americanilor și Commonwealthului a debarcat în Sicilia în cadrul Operațiunii Husky
Istoria militară a Italiei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316496_a_317825]
-
XV, au adoptat noile formule spațiale ale Renașterii în sensul fluidizării și omogenizării planurilor și a traseelor compoziționale. Un bun exemplu comparativ îl constituie cele două basoreliefuri executate de Brunelleschi și Ghiberti pentru concursul destinat porților de nord și de răsărit ale Baptisteriului din Florența (1401). Posteritatea, istoria artei consideră acest concurs ca actul fondator al renașterii plastice italiene. Ghiberti va fi, alături de Donatello, unul dintre promotorii acestei renașteri. Dacă la Brunelleschi scena e redată discontinuu, cu personaje ce evoluează individual
Lorenzo Ghiberti () [Corola-website/Science/316553_a_317882]
-
5 km de la nord la sud și de 3 km de la est la vest. În apropierea orașului se află mai multe așezări rurale, între care, la nord -Bustan Hagalil și Shomrat, la sud Eyn Hamifratz și Kfar Masaryk, iar la răsărit - localitatea Jedaida-Makr. Orașul vechi Akko se întinde pe o mică peninsula de dimensiuni 400|400 m, care desparte Golful Acra de Marea Mediterana. Cartierele orașului modern s-au extins pornind din acest nucleu către nord și către est. Numele "Aak" care
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
Tambur. În 2011 s-a deschis mallul Azrieli. Acra se află la răscrucea șoselelor naționale 4 și 85. În trecut șoseaua 4 lega orașul de la nord la sud, dar în prezent ea trece pe un traseu care ocolește orașul la răsărit. Vechiul traseul al șoselei 4 este însemnat în prezent că șoseaua locală 8510. Șoseaua 85, cunoscută ca „șoseaua Acra -Tzfat” și că stradă Ben Ami, duce spre joncțiunea Amiad și leagă Acra de Karmiel, Tzfat și de așezările din valea
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
apropiere de Mila de Aur, împăratul Phocas a ridicat mai târziu un "oratoriu" dedicat Sfântului Ioan Evanghelistul. Tot în piață, o statuie ecvestră a lui Justinian I-ul cel Mare, ridicată după mai mult de două secole, era orientată spre răsărit de unde venea pericolul reprezentat de regatul persan al Parți-lor. Statuia a înfruntat un mileniu, până în sec. al 16-lea, când au topit-o turcii pentru a turna tunuri din bronzul ei. Cu fațada spre "Augusteum" era orientată și clădirea Senat
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
un mileniu, până în sec. al 16-lea, când au topit-o turcii pentru a turna tunuri din bronzul ei. Cu fațada spre "Augusteum" era orientată și clădirea Senat-ului, ridicată, pentru prima dată, de Constantin cel Mare, pe latura de răsărit și cu spatele spre Marea Marmara. Aceasta a fost incendiată de două ori, sub domnia împăratului Arcadius și apoi sub Justinian I-ul cel Mare. Cel din urmă a reclădit-o cu măreție deși instituția Senatului nu mai avea decât
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
de două ori, sub domnia împăratului Arcadius și apoi sub Justinian I-ul cel Mare. Cel din urmă a reclădit-o cu măreție deși instituția Senatului nu mai avea decât un rol decorativ în viața politică. Tot spre latura de răsărit, adică spre Marea Marmara, piața "Augusteum" era ornamentată de un portic de marmură albă cu șase coloane. Pe latura de apus a pieței , dinspre oraș, se afla Capela Sfântului Constantin, loc în care împăratul primea supunerea inamicilor prizonieri, așezându-le
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
după un obicei oriental. Latura nordică a forului era închisă de domeniul bisericii Sfânta Sofia. Vastele domenii și construcții ale palatului imperial, Marele Palat, se desfășurau la sud-est de "Augusteum". Se întindeau în partea opusă bisericii Sfintei Sofia și la răsărit de Hipodrom, spre Marea Marmara, pe locul de astăzi al Moscheei Albastre (Moscheea Sultan Ahmed) și în împrejurimile acesteia. Palatul era un ansamblu neregulat de edificii adăugate succesiv, timp de peste șase secole, la primele construcții partiale ale lui Constantin cel
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
galerii(peripatos), trei terase deschise, două terme, un carusel, un port. In afara nucleului Marelui Palat, de care s-a vorbit, mai existau alte opt palate independente: "Kathisma, Mangor, Bucoleon, Porphyr, Pentacubuclon, Aetes, Tresor, Garda Mobilă, Palatul Bisericii Noi"). La răsărit de biserica Sfânta Sofia, spre malul mării, se afla "Palatul Manganes", unul dintre cele mai strălucite(care astăzi nu poate fi vizitat aflânduse în zonă militară pe malul Marii Marmara, în spatele bisericii Sfintei Sofia). Unele din acele palate din afara "Palatului
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]