10,102 matches
-
Nu toți profesorii țineau la acest protocol. În cinstea rapsozilor purta cu mândrie în locul cravatei fularul înnodat frumos la gât. Mereu și-a îmbrăcat fularul așa, chiar dacă nu îl proteja atât de bine și nu își dădea seama de ce! Acum refăcea în minte legăturile de mult uitate! În schimb la doamna Luscalov, fizica o lega intrinsec de matematică, admira cât de bine se potriveau între ele formulele și parcă profesoara nu îl lăsa să ajungă acasă cu lecția nouă neștiută. Era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să sune la ora 6. Nici nu știe dacă a ațipit când clopoțelul a sunat voios, n-are piedica pusă și imediat îl oprește din zdrăngănit. Se scoală aiurit, a dormit greu în aceste câteva minute sau ore. Acum este refăcut, este calm, este curios și este disperat< îl așteaptă meseria lui. Trebuie să se conecteze la viață, știa că-n clipa următoare va continua să pășească înainte. Suntem prizonierii liniei de cerc. Încercăm să scăpăm de sub presiunea ei dar suntem
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în Canada, în sudul Columbiei Britanice, la 1889. Dar se răspândește peste tot din cauza focului. Se usucă în fiecare an ca iasca, și pământurile care ardeau cândva o dată la zece ani iau foc acum în fiecare an. Iar anizanta se reface rapid. Anizantei îi place focul. Dar nu și plantelor indigene, Artemisia și Phlox tenuifolia. Și, în fiecare an în care ia foc, apare tot mai multă anizantă, și dispar toate celelalte ierburi. Și au dispărut și căprioara și antilopa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Shakespeare. Și, în telefon, Stridie zice: — Nu, stimate domn, numele dumneavoastră va rămâne strict confidențial. Helen închide clapeta telefonului, își acoperă nasul și gura cu mâna înmănușată și zice: — Ce pute în halul ăsta? — Sardele-cenușii moarte. Din 1921, de când au refăcut canalul Welland, pentru a dezvolta traficul naval în zona cascadei Niagara, zice, lipitoarea de mare a infestat complet Marile Lacuri. Paraziții ăștia sug sângele peștilor mari, cum ar fi pătrăvul și somonul, și-i omoară. Deci peștii mici rămân fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
către care zboară atât de fericit fluturele, este pentru om necunoscutul, taina de dincolo... Legendele dăinuie peste timp numai dacă ascund în lăuntrul „istoriei” lor, un sâmbure de adevăr. Când greșim, am vrea să ne întoarcem în trecut spre a reface calea pe care ne-am rătăcit bunele intenții, dar... ne convingem că-i prea târziu, că trecutul e mort, șansa ce ne rămâne fiind viitorul... (care și acesta va deveni cândva trecut!). E imposibil ca bătrânii să le știe chiar
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
spuse că lucrurile nu trebuiau luate în tragic. Eu cred că e un compromis acceptabil, îl bătu el prietenește pe umăr pe cumnatul său. Mai bine decât atât nu se poate... Oricum, la Tel Aviv o să aveți posibilitatea să vă refaceți viața în condiții mai bune decât aici... Nu-i așa, Lia?... Pentru tine ce mai contează un compromis în plus, mai ales că nu tu trebuie să-ți faci locuința cadou statului român! îi replică sora sa malițios. Academicianul schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu destulă greutate, avusese grijă ca totul să se desfășoare discret, dar operativ și eficient. Divorțul fusese pronunțat foarte repede și fosta nevastă obținuse prin decizie judecătorească tot ce se putea obține: casă, avere, copilul și libertatea de a-și reface viața printr-o căsătorie la fel de rapidă cu un alt colonel de securitate. Stelian fu extrem de surprins de cele aflate. Aronică pierduse peste noapte tot ce avusese. De atunci vechile lui convingeri începuseră să se clatine și devenise alt om. Apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
până la șopronul din spate sau până la poarta de la drum, Virgil și cu moș Panciu croiseră pârtii cu pereții înalți, ca niște adevărate tranșee de zăpadă, prin care cine trecea de-abia se mai vedea. Și aceste tranșee trebuiau curățate și refăcute în fiecare nouă dimineață, după o noapte întreagă de ninsoare. De altfel, de la un moment dat înainte, Virgil începu să se ducă la serviciu luând-o de-a dreptul peste zăpada tot mai înaltă, în care-și făcuse poteci bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu însemna, totuși, să ducă o viață de anahoret, izolându-se de oameni și închizându-se în sine. Nu i-ar fi folosit la nimic și nu era în felul său de-a fi. După ce revenise de la băile Herculane, oarecum refăcut trupește și chiar sufletește pentru că, iată, regimul, îi arătase o oarecare bunăvoință... , el își reluase, cu râvnă, treburile din cooperația locală, spre binele patriei reperiste și spre mulțumirea secretarului Girolteanu și a unor activiști raionali, precum acel zelos politruc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de braț și m-a aruncat pe jos. Fiecare os din corpul meu s-a rupt, n-am mai simțit în viața mea așa o durere. Din fericire, eram vampir și peste vreo câteva minute, tot corpul meu s-a refăcut. Vampirul stătea aplecat deasupra mea. L-am apucat cu ambele mâini de umeri și l-am împins în perete, ținându-l bine. Am scos țepușa din buzunar și m-am repezit să-l înjunghii. Vampirul s-a eliberat din strânsoarea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație. Nu își retrăiește copilăria, cu inocență, dar reface climatul acesteia, îmbogățit prin cunoaștere livrescă și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
părere aveam atunci, dar acum sunt sigur. S-a terminat la fel de abrupt cum a început, a încetat să mă mai caute (doar ea mă căuta!). După o vreme, ne-am reîntâlnit la aniversarea nevesti-mii; la modul cel mai firesc, am refăcut triunghiul inițial. Tot atunci, am înțeles cât de apropiați suntem, că nu e nici măcar esențial să ne vedem. Simplul fapt că respirăm separat și în același timp împreună, chiar și în absență, este o confirmare a faptului că existăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sub pământ. Totuși o lumină difuză și albă învăluia satul de jos în sus și se oprea brusc într-o linie roșiatică, la liziera unui cer întunecat acoperit de o platformă neagră și compactă de nori. Parcarea era aproape goală... Refac drumul către locul unde ea își lăsa de obicei mașina. Desigur, gol și el... Mă opresc în dreptul lui și privesc în gol. Mă uit la portiera ce se deschide larg și la picioarele ei dezvelindu-se, în timp ce se rotesc grațios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e, chiar dacă chipul lui e descompus acum în trei figuri complet necunoscute, chiar dacă inima lui bate cu trei ritmuri diferite și mângâierea lui nu mai e ca înainte. Printr-o elaborată operație de concentrare și compunere, eu pot să-l refac pe Philip, așa cum a fost, să mi-l reprezint pe Philip al meu de odinioară. (Sinele Mic dă să se repeadă spre ea cu furie. Mâneca comună îl trage înapoi.) Sinele Mic: Ia te uită, altă vacă!! De ce oare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la urechi. Unde este tunetul? mă întreb. Fulgerul a trecut deja de-o vreme, dar perechea lui unde e? De ce nu se aude?... Privesc din nou prin întuneric la locul unde a fost mai înainte capul gnomului, încerc să-i refac imaginea din memorie. Dar de data aceasta nu mai apare; gnomul a dispărut pe vecie și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că am să adorm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dacă sperase ca lupul înțelept să facă lumină în ignoranța lui, trebuia să vadă dacă fusese îndreptățit să spere sau nu. Dar o făcea cu determinarea condamnatului la moarte. Și înainta anevoie, fără pic de tragere de inimă. Noroc că, refăcînd drumul înapoi, străbătea locuri cunoscute. Nu mai trebuia să se confrunte cu nimeni. Lupii îl știau deja și-l întîmpinau cu prietenie. Lupino, avem o veste bună! Sînt două nopți și două zile de cînd lupul schilod a trecut pe-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
succesiv aceste adaosuri exprimă foarte precis ceea ce are de spus știința în legătură cu mănăstirea Daphni, sunt consecința riguroasă a cunoașterii sale și a voinței sale. Iată așadar pentru prima oară în istoria artei o restaurare de un tip aparte, care nu reface ceea ce a fost desfăcut, care nu lipește din nou, pe fondul sinopia, plăcuțele de mozaic căzute, care nu reînsuflețește culorile șterse, care nu se străduiește, reconstituind continuumul material al suportului, să ofere unei repetări posibile unitatea plastică vie a compoziției
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a acesteia) este cea care determină o atare "estetică" să confunde opera cu suportul său, să-și închipuie că autenticitatea celei dintâi o acoperă în mod riguros pe aceea a celei de-a doua și că, dacă suportul a fost refăcut, opera originală nu mai există. În acest moment intervin distrugerile monstruoase de care am vorbit și în privința cărora Daphi constituie, din păcate, un exemplu printre multe altele. Pe de altă parte, afirmăm că lumea sensibilității, care este lumea reală a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
experiență. Sunt sub supraveghere, cum e obligatoriu pentru oricine pătrunde pe teritoriul Comunei dându-se drept altcineva. Au fost urmăriți până la Ceccherino, unde locuiesc. — Dar eu vreau să știu unde se află În clipa asta! — Păi... tot acolo, să se refacă după drum, cred... — Crezi? Crezi? Dante Îl fulgeră cu privirea. — Și ce altceva mai crezi? Ia spune! — Nu mi s-a părut că e cazul să fac ceva, bâigui șeful gărzilor. În fond, e vorba de doi nevinovați. Toată lumea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
căutarea fericirii. Unul dintre cei mai avizați colegi ai poetului criticul literar Mihai Marinache spunea: „Poetul tulcean Mircea Marcel Petcu condensează în poeziile sale, voit sau nu, maniere ale discursului erotic de la poeții Văcărești și până la Nichita Stănescu, încercând să refacă în stil propriu structura materiei de la început. Mircea Marcel Petcu se salvează pe sine prin această halucinantă explorare a căilor fericirii și printr-o sinceritate dezinhibantă în fața convențiilor de tot felul și a prejudecăților strivitoare ascunse cu multă grijă. Salvează
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o tabără de vară și terminând cu relația cu o altă mamă, care-și ducea copilul la fotbal. Opera putea fi descrisă, mai curând, ca un antonim al termenilor „bun“ sau „decent“. — Cred c-o să se vândă mai bine, dacă refacem coperta, a continuat Vivian, frunzărind revistele, până când a ajuns la un alt poster, pe care mi l-a ridicat în fața ochilor ca să-l examinez. Să schimbi coperta la Trage-mi-o era ca și cum ai fi schimbat șezlongurile de pe puntea Titanicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Fără foc, explozii și bubuituri nu există revoluție, schimbare, purificare, nu poți șterge totul cu buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci o parte a unui sistem care a fost risipit, dar care acum se reface, conchide Dendé. Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
oricînd se poate întoarce la ea, ești naiv Gulie, ascultați ce vă spun eu, e dragostea vieții lui, o are ascunsă acolo în subconștient, ba nici să nu te gîndești, Curistule, îi atrage atenția Tîrnăcop cu seriozitate, cum adică? Să refacă ei întreg angrenajul, mecanismul, nu se poate, Baraca a fost una, Parlamentul e alta, nici gînd, cum să fie imposibil? Avem locurile rezervate, s-a făcut un fel de algoritm, oare nu pentru asta ne-am riscat pielea? Ai scrîntit-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pufoaicei pînă sub bărbie, zgribulind de frig. E singur în stradă, începe să țopăie pe loc neștiind în ce direcție s-o apuce, i-auzi cu ce trăsnăi îmi mai venise și secătura asta de Patru Ace, începe să-și refacă în minte dialogul, e leit unchiu-său, își spune, oriunde mergi dai peste ei, a naibii Securitate, au împînzit toată țara mai ceva ca înainte de Revoluție, atunci știai cel puțin despre ce era vorba, era clar la ce te puteai aștepta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
din trăsăturile mai definitorii ale celui vizat, pentru a-și putea alcătui un portret cît mai complet al respectivului. Cîte un ochi, gura, o sprînceană, urechile, sau conturul nasului îl ajutau de minune cînd ajuns acasă seara, dorea să-și refacă în minte profilul celui urmărit răsfoindu-și notițele. Datele despre fiecare individ nu trebuiau să depășească mai mult de o pagină. Cînd i se părea că are destule informații despre o anumită persoană punea punct și căuta un alt subiect
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]