8,991 matches
-
Oxford. Harper’s Bible Dictionary, 1985, ed. Paul J. Achtemeier, Sân Francisco. LaCocque, André, Ricoeur, Paul, 1998, Penser la Bible, éd. du Seuil, Paris (și traducerea în limba română de Maria Carpov, Polirom 2002). Léon-Dufour, Xavier, 1975, Dictionnaire du Nouveau Testament, Seuil, Paris. McKenzie, John L., 1965, Dictionary of the Bible, Collier Macmillan Publishers, London-New York. Spicq, Ceslas, 1994, Theological Lexicon of the New Testament, translated and edited by James D. Ernest, Hendrickson Publishers, Peabody Massachusetts. The Interpreter’s Dictionary of
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și traducerea în limba română de Maria Carpov, Polirom 2002). Léon-Dufour, Xavier, 1975, Dictionnaire du Nouveau Testament, Seuil, Paris. McKenzie, John L., 1965, Dictionary of the Bible, Collier Macmillan Publishers, London-New York. Spicq, Ceslas, 1994, Theological Lexicon of the New Testament, translated and edited by James D. Ernest, Hendrickson Publishers, Peabody Massachusetts. The Interpreter’s Dictionary of the Bible ? An Illustrated Encyclopedia, 1990, editor George Arthur Buttrick, Abingdon Press, Nashville, UȘA. Theological Dictionary of the Old Testament, 1977, 11 vol., edited
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Lexicon of the New Testament, translated and edited by James D. Ernest, Hendrickson Publishers, Peabody Massachusetts. The Interpreter’s Dictionary of the Bible ? An Illustrated Encyclopedia, 1990, editor George Arthur Buttrick, Abingdon Press, Nashville, UȘA. Theological Dictionary of the Old Testament, 1977, 11 vol., edited by G. Johannes Botterweck and Helmer Ringgren, transl. John Ț. Willis, Revised Edition, William B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan. The New Catholic Encyclopedia, 1960, published by an editorial staff at the Catholic University of
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
of Moses”, în Journal of Biblical Literature 79, pp. 151-56. Guillet, Jacques, „Le titre biblique le Dieu Vivant”, în L’Homme devant Dieu (Mélanges H. de Lubac), Paris, I, pp. 11-23. Hasel, G.F., 1983, „Health and Healing în the Old Testament”, în Andrews University Seminary Studies, Berrien Springs, 21, pp. 191-202. Héring, Jean, 1954, L’épître aux Hébreux, col. Commentaire du Nouveau Testament, XII, Delachaux et Niestlé, Neuchâtel-Paris. Jeremias, Joachim, 1972, Abba, Jésus et son Père, coll. „Parole de Dieu”, Seuil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dieu (Mélanges H. de Lubac), Paris, I, pp. 11-23. Hasel, G.F., 1983, „Health and Healing în the Old Testament”, în Andrews University Seminary Studies, Berrien Springs, 21, pp. 191-202. Héring, Jean, 1954, L’épître aux Hébreux, col. Commentaire du Nouveau Testament, XII, Delachaux et Niestlé, Neuchâtel-Paris. Jeremias, Joachim, 1972, Abba, Jésus et son Père, coll. „Parole de Dieu”, Seuil, Paris. Jeremias, Joachim, 1996, Théologie du Nouveau Testament - La prédication de Jésus, traduit de l’allemand par J. Alzin et A. Liefooghe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
21, pp. 191-202. Héring, Jean, 1954, L’épître aux Hébreux, col. Commentaire du Nouveau Testament, XII, Delachaux et Niestlé, Neuchâtel-Paris. Jeremias, Joachim, 1972, Abba, Jésus et son Père, coll. „Parole de Dieu”, Seuil, Paris. Jeremias, Joachim, 1996, Théologie du Nouveau Testament - La prédication de Jésus, traduit de l’allemand par J. Alzin et A. Liefooghe, Cerf, Paris. Léon-Dufour, Xavier, 1990, Lecture de l’Évangile selon Jean, 4 vol., col. „Parole de Dieu”, Éditions du Seuil, Paris. Lindars, Barnabas - Rigaux, Béda, 1974
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
selon Jean, 4 vol., col. „Parole de Dieu”, Éditions du Seuil, Paris. Lindars, Barnabas - Rigaux, Béda, 1974, Pour une histoire de Jésus - Témoignage de l’évangile de Jean, Desclée de Brouwer, Bruxelles. Lys, Daniel, 1988, Treize énigmes de l’Ancien Testament, col. „Initiations”, Cerf, Paris. Marchadour, Alain, 1992, L’Évangile de Jean, Centurion, Paris. Marchel, W., 19712, Abba, Père! Le prière du Christ et des chrétiens, Rome. Munnich, O., 1982, Étude lexicographique du Psautier des LXX, thèse de 3e cycle dactilographiée
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1998, pp. 71-75. Vigano, L., 1976, Nomi e titoli di YHWH alla luce del semitico del Nord-ovest, Romă. Waddell, W.G., 1944, „The Tetragrammaton în the LXX” în Journal of Theological Studies, 45, pp. 158-161. Wright, G.E., 1969, The Old Testament and Theology, New York. ***, 1963, L’homme devant Dieu, Mélanges offerts à Henri de Lubac, ț. I, exégèse et patristique, Paris, éd. Montaigne.
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și cultură românească, București, 1984; Între scriere și oralitate, București, 1988. Ediții: Crestomație de literatură română veche, I-II, coordonatori I.C. Chițimia și Stela Toma, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Cluj-Napoca, 1984-1989 (în colaborare); Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și Noului Testament, coordonator I.C. Chițimia, București, 1988 (în colaborare); Povestea țărilor Asiei. Cosmografie românească veche, pref. edit., cu ilustrații după desene de epocă de Mihaela Dumitru, București, 1997 (în colaborare cu V. Guruianu); Fiziolog - Bestiar, introd. edit., cu un excurs de Mihaela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
la care lucrase, fără a-l putea termina, în iarna lui 1942. Începe să redacteze eseul L’Être et la connaissance, dedicat filosofiei lui Lévy-Bruhl, Șestov și Ștefan Lupașcu, și încheie Le Lundi existentiel et le Dimanche de l’histoire, testamentul său filosofic, publicat postum, în 1945, în revista „Existence”, în care își expune viziunea asupra victoriei libertății, a posibilului, asupra istoriei văzute ca necesitate. În timpul războiului, sub pseudonimul Isaac Laquedem, a trimis la „Cahiers du Sud” eseul L’Honneur des
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Călugăru, unul dintre prietenii lui, publica o cutremurătoare evocare, Tactica groazei, cu subtitlul Cea din urmă povestire a poetului ars de viu : „Era în privirea lui ceva ce însemna că-și ia rămas-bun de la mine. Privirea aceasta hotărâtă, bărbătească, era testamentul lui, îmi dădea a înțelege că nu moare tremurând, ca un fricos suit în camionul-dric, ci ca un bărbat care a știut a urî pe tâlharii care au cultivat ura de oameni.” Dacă întreaga creație a lui F., fie ea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
plicul și din el cade un CD. Pe el e scris simplu: „de la Tom“. Ne holbăm la el cu toții, preț de un moment. — E un DVD, spune Danny, culegîndu-l de pe jos. Pune-l să vedem ce are pe el. — E testamentul lui, precis! țipă Janice isterică. E un mesaj de dincolo de mormînt! — Nu e deloc de dincolo de mormînt, Își pierde cumpătul Jess, Însă o văd, În timp ce se Îndreaptă hotărîtă spre DVD, cum s-a albit la față. Apasă pe „Play“ și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de 6 iulie 1900, la Iași. Nu după multă vreme de la această aniversare, la 26 ianuarie 1902, mitropolitul Iosif Naniescu încetează din viață. Când a murit avea 82 de ani și a lăsat în urma sa o amintire luminoasă. Lăsase prin testament Academiei Române impresionanta sa bibliotecă cuprinzând circa 10.000 volume și numeroase manuscrise și documente istorice. Drept recunoștință, Academia Română l-a ales pe Iosif Naniescu, în 1888, membru onorariu. În biblioteca mitropolitului moldovean se găsesc cărți de autori preromantici și romantici
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
în semn de sfidare și dispreț, gest nelipsit de un anumit subtext sexual. Fig(a) este una din denumirile smochinului și a smochinei, arbust fructifer adesea pomenit în Biblie, unde figurează ca simbol al rodniciei. După unii interpreți ai Vechiului Testament, smochinul (și nu mărul) este pomul cunoașterii binelui și al răului din Paradis. Adam și Eva și-au acoperit goliciunea cu frunză de smochin (și nu cu frunză de viță-de-vie). Frunza de smochin, trilobată în vârful ei, foarte asemănătoare cu
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cuceritor de suflete"722. Misiunea lui consta în propovăduirea Evangheliei și predicarea ei în familii și în societate prin intermediul presei. Primul număr a cuprins materiale precum: "Crezul Curierului nostru", "Sărbătoarea Prea Sfintei Treimi", "Sfântul Augustin și copilașul", "Îngerii în vechiul Testament", "Sfântul Anton de Padova" și altele. După moartea fondatorului și redactorului Curierului, preotul Ulderic Cipolloni (la 3 aprilie 1927), publicația a fost condusă de superiorul franciscanilor din Moldova, paroh de Galați, preotul Bonaventura Morariu, care a urmat întocmai linia propusă
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
numirea episcopului Alexandru Th. Cisar (în anul 1920). Ulterior a fost paroh la Huși, unde a înființat Orfelinatul de Război și apoi, paroh la Galați, unde a murit la data de 3 aprilie 1927. Dintre publicațiile sale, amintim: Istoria Vechiului Testament și Noului Testament (1904), carte care a fost aprobată de Ministerul Instrucțiunii Publice ca manual de școală pentru elevii catolici. În primul deceniu al secolului al XX-lea a susținut, aproape singur, tipărirea broșurii Calendarul catolic. A scos apoi, din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Th. Cisar (în anul 1920). Ulterior a fost paroh la Huși, unde a înființat Orfelinatul de Război și apoi, paroh la Galați, unde a murit la data de 3 aprilie 1927. Dintre publicațiile sale, amintim: Istoria Vechiului Testament și Noului Testament (1904), carte care a fost aprobată de Ministerul Instrucțiunii Publice ca manual de școală pentru elevii catolici. În primul deceniu al secolului al XX-lea a susținut, aproape singur, tipărirea broșurii Calendarul catolic. A scos apoi, din proprie inițiativă, Calendarul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
pentru înțelegerea prezentului și întrezărirea viitorului medicinei trebuie cunoscut trecutul acestei științe). Acest filon paideic este benefic și el traversează paginile sugerând respectul și gratitudinea pentru misiunea medicului de-a lungul secolelor în sensul Jurământului lui Hippocrat și al Rugăciunii testament a lui Maïmonide. Sinuoasa evoluție a medicinei, caracterizată prin tatonări, detururi, realimentări, continua ieșire din inerție, toată această dinamică interioară a dezvoltării științelor medicale este urmărită de autoare cu competență și sensibilitate analitic-reflexivă. Coerența informațiilor, formularea pe alocuri aforistică, ritmul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
adeverindu-se că acestea mai sunt, arabii au făcut loc creștinismului iubitor de oameni, adevăr și frumos, și ebraismului inteligent, tradiționalist și căutător de certitudini. Coranul, Noul Testament, Talmudul și Cora s-au întâlnit pe niște fapte, sursă comună ale Vechiului Testament, monoteismul. Dar unitatea nu s-a putut realiza din cauza atâtor specificități care-i separă, uneori distanțându-i războinic, alteori apropiindu-i rațional. După anul 632, arabii cuceresc Orientul Apropiat cu Palestina, Iran, Persia, Egipt, un Califat de răsărit având capitala
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dioscorides și Galen, scrie un tratat medical „Ghidul doctorului“ în care maladiile sunt văzute și într-un mod mai original, unele fiind congenitale (sec. VI d.Chr.). El este cel care a susținut circulația sângelui deși nu a demonstrat-o. Testamentul său medical este edificat , ca și la Hippocrat, pe caracter, pe virtute, pe legea morală. Malkhir rabinul îi introduce opera în Franța, în secolul VIII. Acesta înființează la Narbon o școală rabinică după modelul celor din Arles, Lunel, Nîmes, Beaucaire
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
revista Nature și la 14 februarie în revista Science, iar în Franța la 8 februarie în LÉclairage Électrique. Asupra acestui moment au existat o serie de variante și speculații, mai mult sau mai puțin romanțate, datorită în principal punctului din testamentul lui Roentgen, prin care dorea ca după moartea sa, toate hârtiile, inclusiv notele de laborator, să fie arse fără a fi citite. La baza acestei mari descoperiri au stat unele studii premergătoare ale unor savanți, precum profesorul J.W. Hittorf
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
relațiile de intimitate cu mari bărbați ai Imperiului Roman Pompei / Cneius Pompeius Magnus, Cezar / Iulius Caesar, Marc Antoniu / Marcus Antonius pentru a-și atinge scopurile de menținere a independenței Egiptului, vizat a fi cucerit și inclus în Imperiul Roman. Prin testamentul lăsat de tatăl ei, Ptolemeu al XII-lea, tronul Egiptului trebuia ocupat de fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea, ce avea zece ani, în asociere cu Cleopatra, ce avea optsprezece ani. După obicei cei doi frați, după tată, s-au
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un covor ce era dăruit împăratului roman. Istoricii Dio Casius și Plutarh au relatat acest fapt și s-ar putea să fie adevărat. Cezar a încercat să medieze conflictul dintre cei doi frați vitregi și soți și a propus respectarea testamentului lui Ptolemeu al XII-lea. Potheinos, dușmanul Cleopatrei, ce înarmase flota în lupta cu Cezar, a fost înfrânt, au fost incendiate cincizeci de corăbii și luptătorul contra Romei a fost asasinat. S-a înecat, în mod suspect, Ptolemeu al XIII
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Egipt și Roma. Alaiul reginei egiptene și statura de Isis reîncarnată au stârnit admirația dar și ura romanilor care bănuiau intenția acesteia de a fi legitimat fiul ei și al lui Cezar să ajungă la tronul Romei. Cezar lăsase, prin testament, ca urmaș pe nepotul lui, Octavian. Cleopatra era la Roma când, la 14 martie 44 î.H, Cezar a fost asasinat de Brutus. Ptolemeu al XIV-lea a murit, probabil otrăvit, și Cleopatra l-a numit succesor pe fiul ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din voluptatea lui Epicur și virtutea lui Cato. Amfitrioana salonului în care se întâlneau asemenea celebrități a susținut filantropic activitatea scriitorilor, filosofilor. Spre exemplu, tânărului Voltaire, pe care l-a cunoscut când avea numai treisprezece ani, i-a lăsat, prin testament, 2000 de livre pentru a-și achiziționa cărți. La împlinirea vârstei de optzeci de ani, Ninon și-a făcut cadou o noapte petrecută cu un tânăr admirator, abatele iezuit Gédouin, fapt ce l-a inspirat pe scriitorul columbian Gabriel Garcia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]