10,163 matches
-
Bârladul, dar și în Transilvania au mers un Alecsandri, un Eminescu dar mai ales în Bucovina, la Cernăuți... Eminescu la Cernăuți s-a format la Școala lui Aron Pumnul, apoi la Viena. Și a revenit des la locul de odihnă veșnică a profesorului său: în 1870 la Putna, cu ocazia aniversării împlinirii a 400 de ani de la sfințirea altarului mânăstirii, în 1875 când se aniversa centenarul răpirii Bucovinei, împrăștiind mai multe exemplare din broșura „Răpirea Bucovinei” scrisă de Mihail Kogălniceanu, în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se va găsi, fără îndoială, autograful lui Homer și prima ediție a poemelor sale. Era și timpul - cu două minute înainte de conflagrația civilizației europene, i se regăsește certificatul de naștere... materie de speculație mai ales pentru interpretul calificat al mitului veșnicei reîntoarceri! Dar, lăsând gluma la o parte, avem dreptul să fim puțin sceptici, întrucât această descifrare a fost făcută printr-o serie de conjecturi, fără acces la vreun document bilingv, și pare destul de dificil să faci o descifrare sigură fără
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
inspirat dintr-o poveste populară care derivă dintr-un text scris mai întâi în franceză (Contesa d’Aulnoy, Histoire d’Hippolyte comte de Douglas, 1690), dar care a devenit o adevărată poveste populară în Suedia. Tema centrală este insula fericirii veșnice, unde nu există timp, fericirea și voluptatea necunoscând limite (Atterbom a vârât aici întreaga filosofie a epocii). Manualele spun că povestea este probabil de origine celtică, dar că există variante interesante în Europa slavă și în România. Știu că Eminescu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și propria lor alegere, pentru care „istoria” este totuna cu opresiunea suzeranilor și cu propria lor nenorocire - pentru ele este imposibil ca istoria să aibă semnificație, astăzi mai puțin decât oricând. Sens are doar ceea ce eludează categoriile istoriei, anume puterile veșnice, care se manifestă în mituri și povești, poezie și muzică; iar în ceea ce privește religia, la aceste popoare, blândețea misterioasă și ritualică a Bisericii Ortodoxe, cu puternice rădăcini în popor, are o mult mai mare importanță decât toate ambițiile sociale și științifice
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în socialism i s-a putut constata pe viu justețea previziunilor. Apărută la cîțiva ani buni după ce Marx și Engels își publicaseră cele 9600 de cuvinte (plagiate) ale Manifestului Comunist, unde este statuată lupta de clasă, dictatura proletariatului și fericirea veșnică a celor sărmani, În contra socialismului demontează pas cu pas minciunile bine mascate ale acestuia, evidențiind pericolele rezultate din instaurarea puterii comuniste. Junimiștii, și cu atît mai clar mentorul Junimii, erau conștienți de pericolele comunizării asupra vieții spirituale, materiale și, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Eu unul prefer pe scriitorul patriot înflăcărat de construcția socialistă, chiar făptuind unele greșeli (emendabile în traiectoria lui), impecabilului placid" etc., etc. Pentru Călinescu, "dialectica înfățișează legea cea mai generală în care se mișcă universul, forma structurală a naturii în veșnică mișcare și dezvoltare, esența ei. Astfel problema ontologică a fost dezlegată fără evadare în metafizic". Cît de simplu ne-a scăpat marele critic de complicata și greoaia metafizică! Între cei atacați în "Contemporanul" se află și Virgil Ierunca, criticat pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau lipsa de răspuns a filosofului". Condiția esențială de existență și manifestare a actului poetic este libertatea. Cum se naște poemul, ne demonstra, într-o frumoasă construcție, criticul: Între cuvînt și libertate nu există spațiu de meditație. Cuvîntul într-o veșnică metamorfoză de semnificații și sugestii din cauza inițiativelor libertății care-l numește, numindu-se pe sine. Inițiativa libertății așază cuvîntul într-o stare particulară de netulburată uimire față de propriile lui posibilități, și starea aceasta e prima vamă a realității poetice. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
într-o altă carte, de Al. Busuioceanu și despre propensiunea sa lirică, din exil, Virgil Ierunca are prilejul, încă o dată, a sublinia prielnicia poeticului în exil, "în acest spațiu de ruptură și dor, de priviri mari, climat prin excelență al "veșnicei întoarceri" pregătește, anunță și așteaptă apelul poetic". El, alături de Al. Busuioceanu, respinge "arta fără scop"; atracția sa fiind arta ca "înălțare către Ethos", cu precizarea, folosind cuvintele criticului, "că noțiunea de "etic" trebuie luată în sens extrem de larg, ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sabie și foc; dihonie și despărțire între fiu și tată, între fiică și mamă, între noră și soacră. Să nu ținem la viață, să fim gata oricînd s-o jertfim, defăimînd deșertăciunile. Și să avem drept scop suprem dobîndirea vieții veșnice. Să nu căutăm mîntuirea în moarte sau neant, ci păstrînd modesta condiție luptătoare a omului. Și să ne purtăm ca prinții, să fim desăvîrșiți, să ne îndumnezeim. Să vedem în creștinism rețeta perfectei fericiri. Și totodată doctrina torturării ființei de către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
prin care au trecut atîția intelectuali de valoare ai Țării și ale căror vieți, au fost definitiv distruse Între ei s-au aflat și unii care nu s-au ferit, precum preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa (de curînd plecat la cele veșnice și care a îndurat 21 de ani de temniță comunistă). Într-o prefață la cartea lui D. Bacu Pitești (centru de reeducare studențească), cu subtitlul: La Buchenwald se murea mai ușor (1991, Ed. Atlantida), părintele Calciu scrie: Acolo a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
tăind-o repede de pe Victoriei pe Elisabeta, coborând spre grădina Cișmigiului, care la orele acelea mati- nale era un loc pustiu. Băncile erau goale, aleile păreau mult prea largi când nicio prezență umană nu era prin preajmă, bărcile lipsite de veșnicii îndrăgostiți dormeau și ele la marginea lacului, legate, cu vâslele înăuntru, iar cele câteva chioșcuri de unde îți puteai lua o gustare dulce, un corn, o bragă sau o înghețată erau închise și arătau ca niște cutii de chibrituri de la distanță
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ntr-alții precum blândele oi când peste staulul lor zboară duhoarea fiarei, acum, „după”, În libertate, cineva, un deget aspru, implacabil și răutăcios, a tăiat o falie, o crevasă, o ruptură de netrecut, s-ar părea, care a slujit, până la urmă, veșnicilor noștri inamici - politicienilor de ieri și de azi. Ca și unor nou-veniți care, după o simplă și eficientă strategie a paraziților, s-au Încrustat În corpul profesional deschis lor cu amabilitate Încă Înainte de ’89. Boala acesta, politizarea acută a mediilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
paradoxul formidabil care face ca omul, individul să se lovească de „realitate”, după ce el de multă vreme este deja „realitate”. Și atunci... ce Înseamnă, Încă o dată, acest cuvânt, acest concept, cum zic filosofii?! Pentru mine, cel puțin, mai ales pentru veșnicul și incorigibilul adolescent care am fost, realitatea desemna o noțiune vagă, confuză, complet contradictorie. Realitate avea și trupul meu, de realitate, Însă mai bine zis de autoritatea ei, se bucurau adulții acelei vremi, și pentru că ei, În mintea și firea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de... haide, dom’le, să fim serioși! Păi, bine le face, pe cuvânt, avem noi alte probleme decât mofturi de astea care nu sunt de fapt decât istericale, „pe undeva” tipii ăștia ar vrea mai mult decât li se dă, veșnica problemă - orgoliul nesătul! Goma greșește când atribuie toate acestea și altele, la fel de pitorești, numai unui sistem politic, unei anumite țări, unor anumiți cetățeni. Vorba lui că „Românii sunt asupriți de ei Înșiși” ar putea fi mai bine generalizată În forma
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
răsfață trupuri de naiade și nimfe, driade și sânziene, Înconjurînd vesel vreo zeiță ce-și despletește părul, aprinzând frunzele din preajmă! Dar... Beția și Desfrânarea pot și trebuie văzute și prin lentila cosmică, luând formele re-Învierii Naturii, semne ale unei veșnice primăveri - eterne, În sensul ciclic al unei „veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de a se ridica nu din ruine, ci din falsa moarte, Împietrire. Deoarece, În suita zgomotoasă și veselă a lui Bacchus, Dionysos se află, alături de vin, nimfe, satiri și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sânziene, Înconjurînd vesel vreo zeiță ce-și despletește părul, aprinzând frunzele din preajmă! Dar... Beția și Desfrânarea pot și trebuie văzute și prin lentila cosmică, luând formele re-Învierii Naturii, semne ale unei veșnice primăveri - eterne, În sensul ciclic al unei „veșnice re-Întoarceri”, capacitatea lumii de a se ridica nu din ruine, ci din falsa moarte, Împietrire. Deoarece, În suita zgomotoasă și veselă a lui Bacchus, Dionysos se află, alături de vin, nimfe, satiri și atâtea și atâtea „măști” ale nepăsării și freneziei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui „fals trecut”, semnele și semnalele existenței În ceea ce are ea, de fapt, esențial. O repetiție care, de fapt, nu este o repetiție, și poate, prin această „viziune” a naratorului proustian, putem Înțelege și una din „cheile” filosofiei nietzscheniene, acea „veșnică reîntoarcere a aceluiași”, die ewige Wiederkehr des Gleichen. Memoria, iată, ne Învață Proust și alți câțiva, puțini, mari prozatori, memoria are o dublă funcțiune: de Înmagazinare și selectare În subconștient a unor nume, fenomene, scene, indivizi și, cumva, pe noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pereții lunguieții al seifului bancar. Și în cenușă cineva scrisese, probabil cu degetul, același cuvânt pe care fiul meu îl scrisese pe peisajul lunar. Într-o barcă de pescuit care ne-a dus dincolo de valurile Pacificului l-am eliberat odihnei veșnice. Fulgii de cenușă se ridicară în aerul sărat și vântul le împinse înapoi, căzând în trecut și ningând peste fețele care zăboveau acolo, îmbrăcând totul cu o peliculă fină, apoi fulgii de cenușă se aprinseră într-o prismă dând naștere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Întâlnire cu Aristide Buhoiu, care parcurgând paginile, s-ar arăta interesat Într-o astfel de incursiune ! Rămâne să reflectați și eventual să-mi spuneți. În rest, de pe la noi, puține lucruri deosebite. Așteptăm mai mult ca oricând plecarea În concediu, cu veșnica teamă de a nu interveni ceva de ultim moment . Această neplăcută situație m-a făcut În ultimii ani să ratăm multe planuri. Dar sperăm că va fi un an de excepție, cu atât mai mult cu cât medicii m-au
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fenomen de cunoaștere. Contimporanii noștri le consideră incompatibile, ceiace nu dă o idee faimoasă despre inteligența lor. Dar Dante spunea: și, peste secole, l’altissimo poeta are dreptate. Tangența cu această disciplină spirituală pe care o numim tradițională, pentru că e veșnică a produs În Lucreția Andriu o conversiune În sensul literal al cuvântului (cum - vertere), Îndreptând-o, ca să ne mărginim la fenomenul poetic, de la Valéry la Rainer Maria Rilke, cel mai important și cel mai criptic poet al sec. XX. Voi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
viață lungă și bucurii În munca D-stră nobilă. Nicolae Milord </citation> <citation author=”MILORD Nicolae” loc=”Piatra-Neamț” data =”6.8.1977”> Mult apreciate Domnule Dimitriu, Mi-ați prilejuit momente de o pură și emoționantă trăire sufletească - citind „Contribuțiile biografice” ale veșnicului regretat creator de imagini omenești nemuritoare - neuitatul nostru - Aurel Băeșu. Mă bucură f. mult că se mai găsesc oameni cu multă competență și nobilă simțire - care să șteargă colbul uitării ce s-a așternut de mult pe bietul Aurel Băeșu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
merge greu, deși am contract (adică avem) , i-am scris și nu răspunde. E un fel necivilizat al mai tuturor editurilor, de a nu răspunde la oferte, Întrebări etc., parc-am fi țară semi-africană. Vorbești de „logodnica” lui Holban. E veșnică „logodnică”, sau e fostă logodnică? Numai În Evul Mediu logodnica era socotită drept soție și dacă soțul murea, era văduvă considerată . Mă interesează situația. Mă bucur că În noua matale situație, de documentarist , vei avea mai puțin de lucru oficial
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
n-a prea rupt gura târgului, cum se spune. Dacă ar fi fost cu adevărat o supervedetă lupta pentru Balonul de Aur, dar s-a mulțumit doar cu salariul (e drept, deloc modest) de la club și cu dulcele confort german. Veșnica poveste românească! Nu știu cum s-a mai terminat partida și dacă, în general, s-a jucat. Am plecat de unul singur de la baza de fotbal, refăcând pe jos drumul spre stația de tramvai, ca să rătăcesc apoi, preț de vreo două ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care s-au repezit, după 1989, să exploreze „Estul sălbatic” pentru a-și astâmpăra, pesemne, spleenul pe care ți-l induce un mediu prea aseptic de existență. Leons Briedis - un intelectual admirabil - e, altfel, un om muncit de obsesii și veșnice nemulțumiri: i s-a plâns lui Nae Prelipceanu că în Letonia e rău, că, dincolo de pospaiul occidental, totul e putred pe dedesubt. Briedis folosește un limbaj metaforic, o terminologie abisală, agreată și de Maria. „Lasă, Leons, că la noi e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scapă însă zeului ubicuu și misterios, atotputernic, al Întâmplării, al hazardului; el e iscat de zei, ca și în cazul nefericitului rege Oedip sau e provocat de voința umană, o anume „voință”, care, cum o spune Nietzsche, se naște din „veșnica întoarcere a Aceluiași”. Am terminat micul roman al lui E.B. (Femeiă, în care tânăra mea eroină se sinucide de două ori, prima oară afectiv și sentimental și a doua oară fizic, reproșând iubiților ei vini aproape imaginare, posedată de un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]