9,864 matches
-
Este un mare iubitor de frumos. Este conștiinciozitatea întruchipată. Este oricând gata să sară în ajutorul celor din suferință, din necazuri. Datorită jertfei lui străjuiește la mormântul părinților noștri din Râmnicelu un monument din marmoră albă. FRATELE IONEL Un chip vesel și frumos cu ochi luminoși. Îl purtam pe umeri. Se ținea cu mâinile de părul capului meu. Bătea cu picioarele, cu călcâiele în pieptul meu și striga: „De căluț”! Fugeam cu el pe umeri da la casa noastră la deal
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pe aceștia mi i-a putut reda inima ?. Nu știu cât am dormit. M-am visat acasă. Eram cu Cristina în brațe. Era mai mărișoară. Mă săruta! Marta era gospodină- curat îmbrăcată, cu sufletul frumos, dar tristă. De ce n-am visat-o veselă ca altă dată? Vineri 28 iulie 1950. M-am deșteptat înainte de ora 5. M-am frământat cu gândurile, fără să cobor din pat până la ora 7.. . Am încercat să transcriu ceva, dar,. . n-a fost posibil. Gândurile, gândurile nu-mi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat în zdrențe. Purta pe obraz și pe frunte urmele învechitei mizerii. Era totuși vesel. L-am întrebat de sănătate. Deodată glasul lui s-a înduioșat, a făcut o cruce mare și mi-a răspuns: „Mulțumesc lui Dumnezeu, am destulă sănătate pentru ca să duc și anii și mizeriile”. Marți 23 august 1950. O schimbare a mersului
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
intelectuală fantastică. Camera mea, numărul 207, era în vecinătatea celei a prozatorului Per Olof Enquist, care în „timpul liber” se odihnea după o operație la stomac citind cărțile altora, eu având misiunea să-i bat în ușă ușor la ora veselă a prânzului. După conferința de la Biskops-Arnö, mi-a venit ideea de a intra curajos în limba suedeză, care „mă vrea și pe mine”, să mă arunc cu capul înainte fără frica stâncilor de granit cu care e garnisită fiecare limbă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
memorabilă la artiștii plastici: Ingrid și Erik Höglund. Acolo erau și prietenii mei, Andrei (Bart) și Liliana (Dufgran) cu soțul și copiii lor. Lui Erik i s-au amputat picioarele din cauza diabetului, dar asta nu-l împiedică să fie generos, vesel și foarte creator. Peste tot râd tablourile lui, obiectele mirifice de sticlă, toate ieșite din mâinile lui de vrăjitor. Am stat la masă la dreapta lui, fericită să-i simt căldura și strălucirea de artist împlinit. O subtilă lecție a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Derek Walkott a luat Premiul Nobel. Scriitoarea Marianne Jeffmar a fost la mine și am așteptat amândouă anunțarea premiului, ea sperând că Hugo Claus va fi premiat. Am băut tot timpul vin roșu, care a consolat dezamăgirea prietenei mele, plecând veselă totuși, pentru că nimeni n-a fost „spânzurat”. M-am gândit cât de dezamăgit trebuie să fi fost colegul meu, Marin Sorescu, și mulți alții care și-au pus speranța în premiu. Filmul despre mine s-a dat la televiziune. Ce
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
memorabil în cultura contemporană. În vis, am fost din nou în România, pe strada copilăriei, Amaradia. Am revăzut totul, era puțin schimbat: casa familiei Horvath se transformase într-o vilă luxoasă, alte case zăceau în ruină. Dar bunica, Nana, era veselă și stătea în veranda ei, făcându-mi semn cu mâna. Apoi, din nou, cineva mă iubea. Soțul vecinei noastre Ebba a murit, așa cum o prevenise pe soția lui, s-a dus la „steaua lui”. Am fost la serviciul funebru, apoi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care doreau să fie cu ea. Hedi zâmbea tot timpul, fără să spună nimic. Dineul a fost superb, sfârșindu-se cu dans, în care Hedi a strălucit arătând tuturor că își respectă propria natură, indiferent de ce se spune despre ea, veselă și generoasă, pentru că a plătit mereu cu munca ei totul, chiar și petrecerea fastuoasă la care a invitat nu numai familia, ci și prietenii, ca mine și Andrei, și mulți alții. 17 iunie 1994. Ralf mi-a telefonat de la Bruxelles
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
al angoasei... Din când în când, o licărire luminează celula mea, o lucire reușind să traverseze carourile groase și mate ale ferestrei mele. Uit angoasa câteva ore și situația mea de prizonier. Atunci beau - mult și cu sistem: devin chiar vesel, dar prețul plătit e enorm. În plus, este efortul enorm - de abstracție - de a te imagina aproape de mine, foarte aproape de mine, încât mă atingi cu mâna, mă mângâi, îmi vorbești! Când totul revine la normal, mă simt mai vid ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
galbene, crengi uscate, în albul foii de hârtie ce strălucește ca zăpada al cărei miros îl presimt în nări, pe nervi, în același fel, poate, ca și câinele polar al vecinului, care e apatic în anotimpurile calde și alert și vesel când simte subtil apropierea primei ninsori în nordul țării. Seamus Heany este premiatul Nobel pentru 1995. Enecunoscut, deși i s-au publicat câteva plachete de poeme. Dar el e mai ales un mare eseist, cineva aducându-mi aminte de Brodski
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pot crede că e așa. Poate ai rămas la mătușa ta mai mult decât te-ai gândit! Azi-noapte l-am visat pe Zaharia. Era viu - frumos, tânăr, foarte bronzat și într-o formă excelentă. Eram la el acasă. Era foarte vesel și m-a luat la o parte, întrebându-mă dacă are șanse să obțină Premiul. Bineînțeles, i-am răspuns, nu am nici o îndoială. E bine, a spus el, pentru că aștept de multă vreme această recompensă. Apoi, se arăta foarte obosit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ei moștenită de la părinți, ambii cântăreți, au recomandat-o pentru o viitoare carieră de succes. Așa am distribuit-o, cu grijă, mai întâi în Pajul din Rigoletto, apoi în rolul Kate din Butterfly, după care în roluri principale din Văduva veselă și Silvia. Având siguranță muzicală, ambitus extins, un glas calitativ egal în toate registrele, experiență și intuiție scenică, toate o *) În cazul de față este vorba de Doina Dimitriu pe care am remarcat-o recomandau pentru roluri mai importante. Abia
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
momente de hotărâre când vrea să-și impună voința, exprimându-se firesc și cu dezinvoltură, o recomandă și pentru alte roluri din aceiași familie de personaje cum ar fi spre exemplu Norina din opera Don Pasquale sau Valanciene din Văduva Veselă. Având timbrul plăcut, cu siguranță muzicală, vocea ei penetrând în sală peste orchestră (pe scena Operei ieșene, care nu se bucură de cea mai bună acustică) sunt argumente hotărâtoare ale unui început de carieră convingător și care merită toată atenția
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
sale. Dar mai ales, era neîntrecută în domeniul interpretării liedului! Apoi, o perioadă de 12 ani pe scena constănțeană, a interpretat roluri mult visate: Violeta din Traviata sau rolul Mimi, din Boema, și în multe operete cum ar fi Văduva veselă, Voievodul țiganilor, Liliacul, Bal la Savoy”ș.a. A dat din preaplinul cunoștințelor sale îndrumări celor mai tineri, în calitate de titulară la catedra de canto de la actuala Universitatea de Arte ieșeană, unde a funcționat și după pensionare, până în 1996. Un singur exemplu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
apărea interesul să fie ascultată vreodată! Sincretismul fiecărui număr era asigurat prin decorul ce sugera atmosfera temei cântecului, pașii de dans adecvați la muzica autentică, ambientul sugestiv etc. Cu numerele alese din Orfeu și Euridice, West Side Story, Carmen, Văduva veselă ori din Romeo și Julieta, toate punctele din program urmau firul conducător ce decurgea din ideea principală. Aceasta s-a desprins (după confesiunea autoarei scenariului), din constatarea că în limba arabă sunt șaizeci de moduri (cuvinte) pentru a exprima dragostea
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
fiindcă nu luase examenul din iunie. Era numit învățător suplinitor. Am stat amândoi în gazdă la o bătrână care avea două fete: Hașa și Natașa. Notar era un rus în jur de 30 de ani, Andrei Vorobiev, Andriușa, un om vesel, sociabil. Prieten. Prin sat trecea Valul lui Traian care, atunci când rușii luaseră din nou Basarabia, despărțea satul în două. Două țări vecine în același sat! Partea de nord cu școala, la români, partea de sud, cu primăria, la ruși. Cap
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
se găsește. Mda? Dumneata mergi de te culcă iar domnul Stratula să fie la mine la cabinet la orele nouă. Ce să mai dormi? Jale mare și sigură. E greu cu coloneii! La nouă și ceva Stratulea s-a întors vesel: Ce-ai făcut, Costică, de l-ai îmblânzit pe șeful cel Mare? A zis că fără tine desființează revizoratul. și am rămas pe post de dactilograf. La câteva luni, la o nouă venire prin birouri a prefectului Berindey, acesta mă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a ajuns în București. Tot elegant era și Petrică Tănase, fiul notarului din Enichioi. După terminarea școlii normale a ajuns învățător la Necrasovca Nouă, la șase kilometri de Ismail. Era un băiat frumos, bine legat, de înălțime potrivită și mereu vesel. Ii plăcea să se ție de șotii, să facă farse. Uneori de extrem pericol. Aproape toate satele din vecinătatea Necrasovcăi aveau școli noi. Doar a lui Petrică era o amărâtă de chichineață, cu ziduri de lut și pălărie de stuf
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cuțit, el întreba: Ce-a fost asta? Clopot? Tocmai când ciocneam un pahar de vin roșu, cabernet sau merlot, auzim tropote de cai și clopotele pompierilor amestecate cu muzica din restaurant. Petrică iar sare la ușă, iese, și se întoarce vesel: Arde, fraților, arde, arde, arde! Să bem și să vină lăutarii! Ce mai, chef în toată regula, dacă există reguli și la băutură. A doua zi am aflat la Inspectoratul școlar că a ars școala bietului Petrică. Spre bucuria tuturor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Mulți ani trăiască! Acuma ce mai vreți? I-am îngropat și i-am blagoslovit pe gratis , gata, că în sat mașteaptă o mulțime de pomeni! Toată lumea a plecat nedumerită în ce privește moartea cui și prim-regența cui, numai preotul Ciobanu era vesel că va reuși să facă față tuturor chemărilor de pomeniri clare și fără încurcături. * În fine, după ce am fost numit învățător provizoriu la școala din Tabacu, eram parcă alt om. M-am apucat de lucru în mod serios. Din păcate
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de lipoveni de unde se putea merge cu caicele pe mare până la Vâlcov. Iar de la Vâlcov toate drumurile erau posibile dar numai pe apă: Chilia, Câșlița Dunăre, Tulcea, Reni Galați. Aici l-am întâlnit și pe simpaticul institutor Ion Rogojină, om vesel, luminos și mai așezat în vârstă față de ceilalți. Cele 40 de zile treceau repede și frumos în tabăra străjerească. Stăteam în corturi care deveneau seara obiectivul de atac al țânțarilor. La baltă ne distram cu chefalii. Se adunau în jurul unei
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Speranțele și puțina avere am încărcat-o în trei căruțe. Trei arce de unde guițau porcii, cârâiau păsările. Am luat și câinele. Doar caprele, cele două capre de ținut podina patului le-am lăsat înlocuitorului nostru. Eram un alai curios, nici vesel, nici trist, mulțime de oameni nedespărțită până la Dermendere. Ni se rupea inima. Dar ce să-i faci? Viața e viață. Cu o săptămână înainte fusesem la Sofian și aranjasem să se facă necesara curățenie și văruitul în camerele în care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
continuare firească a ceremonialului poate păgân al lui Bachus, divina băutură neavând voie să fie atinsă de fier sau orice alt material oxidant. Mă uit și acum la niște fotografii. S-au uitat și alții. Majoritatea întrebau dacă mulțimea aceea veselă de oameni e parte a unui alai de nuntă sau obștea adunată de bucuria unui botez. Nu. Erau pur și simplu sătenii strânși fără pricaz pentru a se bucura de dărnicia de toamnă a naturii. Nicăieri n-am mai întâlnit
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
județ. O ședință în zilele de dinainte de Crăciun nu era ceva neobișnuit, nici chiar în ziua de Crăciun. Uneori se întâmpla ca și în acele zile să se organizeze instruiri și era necesară deplasarea la județ. În sobe, focul ardea vesel, mirosea a mâncare și a casă locuită. Mișu intră pe ușă ca o vijelie și se repede la aparatul de radio cu baterii. Începe să caute postul „Vocea Americii”. Mamă, se întâmplă ceva, a strigat la mine. Aparatul de radio
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îi vindeai în fabrică la preț dublu și acopereai toate cheltuielile făcute în concediu. Uneori mergeam în Basarabia, în excursii. Duceam de aici haine, prosoape și alte produse care nu se găseau la ei și aduceam de acolo alimente, jucării, veselă, lenjerii, aur, țigări și multe altele. Se dezvoltase în fabrică comerțul ilegal cu astfel de produse, pe care le luam pe datorie și la plăteam când primeam salariul. Toți vindeam și toți cumpăram, dar unii s-au specializat bine de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]