9,695 matches
-
frumoasele izbânde dobândite de voievodul Valahiei împotriva turcilor, cu ajutor trimis din partea regelui”". În 1409, Mircea respinge un nou atac al otomanilor lângă Silistra, fapt menționat într-o inscripție comemorativă în limba greacă descoperită în acest oraș: "„Io Mircea, marele voievod și domn a toată Ungrovlahia, a izbăvit [Dârstorul de turci]""”". Dobrogea va fi pierdută din nou de către Țara Românească în 1420, la doi ani după moartea lui Mircea, reintrând de câteva ori, temporar, în componența Țării Românești până în 1428. Lipsa
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
un cal și o cupă) pentru confirmarea stăpânirii în continuare asupra pământului de către cumpărător ori moștenitor. Aceasta arată că domnul era de fapt proprietarul superior al pământurilor. O categorie aparte a proprietarilor de pământ erau mănăstirile. Ele primeau danii din partea voievodului, uneori cu ohabă (imunitate, anume nici un dregător domnesc nu avea voie să-și exercite drepturile acolo sau să impună ceva; uneori oamenii de pe acele moșii erau scutiți de oaste - nu însă în timpul domniei lui Mircea). În vremea lui Mircea, ohaba
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
etc.) și să furnizeze domniei o dajdie. În timpul lui Mircea, monedele erau folosite mai ales de către străini și negustori. În țară, tranzacțiile se făceau însă preponderent în natură. Spre exemplu în 1440, deci la peste douăzeci de ani de epoca voievodului muntean, ieromonahul Dorotei cumpără șase vii, plătind în schimb cu 3100 de vedre de vin. Se cunosc cazuri în care pentru cumpărarea moșiilor au fost dați cai, boi și chiar „un caftan de îmbrăcăminte”. Moneda Țării Românești era "ducatul" de
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Dobrogea. În timpul domniei lui Mircea moneda românească a cunoscut o devalorizare, în paralel cu dezvoltarea vieții economice. Aceasta s-a datorat în parte intensificării schimburilor monetare și a emisiunii mari aflată în circulație, dar mai ales efortului financiar pe care voievodul muntean a trebuit să îl facă în contextul conflictelor cu otomanii. Paralel cu producția internă de cereale (grâu, mei, ovăz, orz) și legume, care erau pentru consumul intern sau mergeau la export peste Dunăre, Țara Românească importa din Ardeal importante
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
boierilor consultați, ca și garanție a consultării sfatului. Sfetnicii domnești dețineau cele mai importante poziții în administrație. În timpul lui Mircea, în documente sunt pomenite minim șase și maxim unsprezece dregătorii, apărute cu preponderență sub influență bulgară. Dregătorii îl urmau pe voievod prin țară și îndeplineau funcția de consilieri și martori ai acestuia. Prin atribuțiile lor zilnice, ei alcătuiau o curte legată strâns de persoana domnitorului. Prima mențiune a unei dregătorii (vornicia) în Țara Românească datează din 4 septembrie 1389. "Vornicul" este
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
sare și din minele de aramă. Toate acestea erau adunate de către funcționari specializați (câblari, vinăceri etc.) în „casele domnești” — de fapt hambare și depozite din care domnul putea face, la o adică, daruri în natură. Este de menționat că Mihail, voievodul coregent, avea o „casă” separată. Mai sunt de amintit amenzile (sau "gloabele") și răscumpărările de suflet (sau "dușegubinele"), în cazul crimelor. La aceste produse naturale se mai adăugau obiectele de "tezaur", de obicei din materiale prețioase. "Prestațiile datorate domniei" constau
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
de la Căpățâneni, iar pe Dunăre Licostomo, Dârstor, Giurgiu, Turnu, și Severin. În ducatele transilvănene mai existau cetățile Făgăraș, Breaza, Sibiel și Amlaș, iar în Dobrogea Hârșova, Vicina și Enisala. Acestea erau întreținute și reparate de către satele din jur. În 1359 voievodul Nicolae Alexandru a înființat la Argeș prima mitropolie a Țării Românești, pe al cărei scaun s-a suit kir Iachint, adus din Vicina. În 1370 Vladislav Vlaicu înființează și cea de-a doua mitropolie a țării, la Severin. Mitropoliții valahi
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
hramul Sfânta Treime. Aceasta cuprinde caracterele arhitectonice ale școlii sârbești din Valea Moravei și păstrează în bună parte vechile sculpturi ornamentale. Pictura a fost refăcută după vechiul model, în secolul al XVIII-lea. În biserică se regăsește și mormântul marelui voievod. Trebuie spus că Mircea a ctitorit ridicarea unei noi mănăstiri, pe locul dăruit de boierul Nan Udobă, pentru a înlocui vechea Cozie, ridicată probabil în vremea lui Radu I și aflată la cca. un kilometru depărtare, la piciorul muntelui Cozia
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
mănăstirea Cutlumusi de la Muntele Athos, ctitorită și dăruită de către înaintașii săi Nicolae Alexandru și Vladislav Vlaicu. Deși nu s-a păstrat hrisovul de danie, un document din vremea lui Neagoe Basarab (1514) menționează: "„unde și prea cinstitul [...] străbunul nostru Mircea voievod a înnoit ctitoria, pe care a făcut-o Țara Românească”". Chiar și boierii făceau danii către această mănăstire: în 1413 jupân Aldea logofătul dăruiește satul său Cireașov, de lângă Slatina. În timpul domniei lui Mircea, ulterior cuceririi Vidinului de către turci (în 1396
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
în care se aflau sași veniți din Ardeal (în special Câmpulung, Argeș, Târgoviște și Severin). Este de amintit mormântul comesului Laurentius de Longo Campo, datând din 1300. Dacă până în vremea lui Vladislav Vlaicu comunitățile catolice depindeau de episcopia din Ardeal, voievodul Radu I înființează (fie din motive politice, fie la îndemnul soției sale) prima episcopie catolică de pe teritoriul țării, la Argeș. Nu se știe unde se afla clădirea episcopatului, întrucât bisericuța Sân Nicoară, luată în discuție, avea o arhitectură de factură
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
că nu s-au păstrat vechile manuscrise de la mănăstirile Cozia, Tismana, Cotmeana și Snagov. Până în timpurile noastre a ajuns un "Polieleu" (glorificare în versuri și cântări a Maicii Domnului) compus de "„kir Filotei monahul, fost mare logofăt al lui Mircea voievod”" (este vorba de Filos logofătul, călugărit sub numele de Filotei). Această lucrare a cunoscut o răspândire foarte largă, ajungând să fie copiată chiar și în Rusia, Serbia, Bulgaria sau Cehia. De asemenea, tot din aceeași perioadă a mai supraviețuit o
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
de ceramică sunt diverse: oameni, animale, etc. Într-o povestire bizantină ("„Călătoria lui Mazaris în iad”", 1415) se arată cum un grup de artiști greci, veniți în Țara Românească din motive comerciale, au fost primiți foarte bine de către „prea mărinimosul voievod”. Ca operă arhitecturală, din vremea lui Mircea datează numai biserica cea mare de la Cozia. Pictura murală însă este mai nouă, ea fiind restaurată complet la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În tezaurul bisericii se mai păstrează încă un epitaf din
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
secolului al XVIII-lea. În tezaurul bisericii se mai păstrează încă un epitaf din 1396, țesut pe mătase albastră și brodat cu aur și argint. De asemenea, la jumătatea secolului al XIX-lea încă se mai găsea acolo și mantaua voievodului, prefăcută într-o sfită preoțească. "„Stofa acestei mantale e un ce prea curios și care merită să fie văzută; este de pluș ce cuprinde niște flori galbene pe un câmp verde spălăcit, cu ceva fir pe dânsul și cu oarecare
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
La Cozia, în paraclis (sau bolniță, cum mai e cunoscut), Mircea apare cu părul netăiat și o coroană similară străbunicului său Basarab I. Costumul său este bine detaliat, pieptarul prezentând patru vulturi bicefali bizantini ce semnifică rangul de despot al voievodului. Pantalonii sunt strâmți, iar încălțămintea are vârful ascuțit. Alături de el se află Mihail, foarte tânăr. Portretul din biserica mare a mănăstirii Cozia a fost refăcut în timpul domniei lui Neagoe Basarab, după vechiul model. Mircea capătă coroana mare din secolul al
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
muntenesc păstrat care prezintă așa numita „Nova plantatio”. El prezintă două capete încoronate redate în profil, despărțite de o tulpină bifurcată în partea superioară. Există opinia că cele două personaje ar fi Mircea și fiul său Mihail. În martie 1395 voievodul muntean semnează la Brașov un tratat de alianță cu regele ungar Sigismund. Neavând la el pecetea cea mare, Mircea confirmă cu sigiliul cel mic, reprezentând un leu rampant. De asemenea, la înnoirea tratatului cu Polonia, în 1411, Mircea folosește atât
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
1483) se află și o stemă atribuită „principelui Despot al Țării Românești”, care prezintă un scut de argint încărcat cu un leu negru încoronat, profilat spre dreapta. Tot în această copie (căci originalul s-a pierdut) se regăsește și stema voievodului Valahiei Mici (Olteniei) (ori a boierului Dobromir după unele variante), anume un scut de argint ce cuprinde un leu încoronat, profilat spre dreapta, și însoțit de o semilună în partea inferioară și de o stea în cea superioară. În copia
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
mai există încă o stemă pentru Țara Românească înfățișând pe un scut de argint doi negri adorsați, goi, dansând. Aceste steme, precum și cele care desemnau Moldova (trei capete de negri) au dat naștere la numeroase supoziții și discuții între istorici. Voievodul muntean a fost evocat de-a lungul vremii în literatură (Grigore Alexandrescu - „” în 1844, Dimitrie Bolintineanu „Viața lui Vlad Țepeș Vodă și Mircea cel Bătrân” în 1863 și poezia „”, Mihai Eminescu - „” în 1881, D. Ciurezu - „Noaptea-n miez la mănăstire
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Mihai Eminescu - „” în 1881, D. Ciurezu - „Noaptea-n miez la mănăstire”, Eugen Jebeleanu - „Cozia”, Ion Brad - „Epitaf la mănăstirea Cozia”, Victor Tulbure - „Mircea”, Ioan Alexandru - „Imnul lui Mircea cel Bătrân”, Dan Ioan - „Cavalerii Ordinului Basarab”),teatru Dan Tarchila - Io , Mircea Voievod , sculptură (statui în Piața Centrală din Târgoviște, în Râmnicu Vâlcea, Pitești, Turnu Măgurele, Tulcea, București, Constanța), pictură (în special frescele ctitoriilor), film (Sergiu Nicolaescu - „Mircea” în 1989). De asemenea, o serie de instituții de învățământ (colegii naționale din Constanța și
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
în paralel cu monedele de 50 bani, emisiunea 2005 și emisiunea 2010. Simultan, Banca Națională a României a lansat în circuitul numismatic o monedă din aur, de calitate „proof”, pentru colecționare, cu valoare nominală de 200 lei, dedicată aniversării urcării pe tron a voievodului Mircea cel Bătrân.
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
qua non de recunoaștere a noilor sale granițe, România s-a obligat solemn să acorde cetățenia deplină și egalitatea în drepturi tuturor minorităților dintre aceste granițe. În această privință, la 9 decembrie 1919, guvernul român (prim-ministru fiind Alexandru Vaida Voievod, 1 decembrie 1919 - 20 ianuarie 1920), a dat ordin generalului Constantin Coandă (fost ministru de externe al României) să semneze cu "Puterile aliate și asociate" «Tratatul asupra minorităților», anexa la Tratatul de pace cu Austria, tratat pe care predecesorul său
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
peste fluviu oameni, vite și marfă, învârtindu-se în vîrtejuri fără să se răstoarne. În apropiere de Dubăsari s-au descoperit artefacte din epoca de piatră. Documentele atestă satul începînd cu anul 1523, aparținând atunci regatului polon, dar sub administrarea voievozilor moldoveni. În 1772 Dubăsarii Noi devine posesiune a împărăției rusești și primește statutul de oraș. În 1780 a fost clădită biserica-catedrală Adormirea Maicii Domnului cu binecuvîntarea mitropolitului Daniil. A existat biserica pînă la 1809, cînd pe locul ei a fost
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
și aproape toate substantivele pot fi alăturate ca să formeze un cuvânt nou. Dicționarele se limitează la înșirarea cuvintelor compuse mai des folosite, iar "várhely" este un cuvânt maghiar specific, deci rar folosit. Numele se trage de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabilisera aici în drumul Tătarilor, care stăpâniseră cetatea între 1224 și 1359. Aceeași etimologie de "loc unde a fost o cetate, ruină" este atribuită indirect Orheiului și de Dimitrie Cantemir, care localizează Orheiul Vechi la ruinele cetății dacice
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
comercială de importanță ce lega Europa centrală cu Mediterana și țările Orientului - a favorizat transformarea lui într-un mare tîrg de iarmaroace. Prima mărturie documentare referitoare la Orhei pe locul actual datează din 1554 într-un act emis de către Movilă Voievod. În acel document, domnitorul dăruia mănăstirilor Dragomirna și Secu "„un iaz cu iezătură, lângă Orhei”" . Totodată, aflăm că la data respectivă localitatea deja exista. Orheiul e unul dintre cele mai vechi orașe ale Moldovei. Din anul 1599 Orheiul este trecut
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
1633). Menține pacea cu Turcia, încheie pact de alianță și prietenie cu Gheorghe Rákóczi I (1635), precum și cu Sfântul Imperiu Roman, Polonia și Veneția (1636, 1637, 1639). Vasile Lupu, domnitorul Moldovei, a încercat în mod repetat să-l detroneze pe voievodul muntean servindu-se de intrigi, denunțuri la Poarta otomană și atacuri militare. Corupând pe câțiva înalți dregători turci, profitând de problemele externe ale Imperiului Otoman, Lupu a reușit să obțină prin intrigi detronarea de către sultan a lui Matei. În replică
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
Prahova (decembrie 1639). Lupu, pierzându-l pe fiul său Ioan, căruia voia să-i lase domnia Moldovei, el însuși intenționând să o ia pe a Munteniei, se împacă cu Matei, prin mitropolitul său Varlaam (1644). În semn de pace, fiecare voievod zidește câte o mănăstire în țara celuilalt (Stela în Târgoviște și Soveja în Putna). Împăcarea însă nu ținut mult. Lupu intră într-un nou conflict cu Matei (1650) și-l amenință cu invazia în momentul în care acesta se îmbolnăvise
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]