10,730 matches
-
cele din urmă, cei care au refuzat să se supună ordinului de reîntoarcere în patrie au fost în număr de aproape 3.000 de oameni. Spaniolii au fost admiși în alte unități spaniole, în principal în Waffen-SS. Un număr de voluntari au trecut ilegal graniță în Franța ocupată la Lourdes și au format o nouă unitate militară: Legiunea Albastră ("Legión Azul"). Pentru început, spaniolii au fost încadrați în Divizia a 121-a de infanterie, dar și această mică forță armată a
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
ai "Spanische-Freiwilligen Kompanie der SS 101" a fost luați prizonieri de Armata Roșie. Dintre aceștia, 286 au fost ținuți prizonieri până în 1954, când s-au reîntors în patrie la bordul unui vapor sub pavilionul Crucii Roșii. Faptele de arme ale voluntarilor spanioli din Divizia Albastră au fost disproporționat de mari în comparație cu numărul de luptători și slaba dotare cu armament de care au dispus aceștia. Convingerile politice ferme și fanatismul militar prin care s-au distins voluntarii spanioli au fost remarcate de
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
de aceste cooperative în întemeierea agriculturii și economiei moderne din Israel, au captivat atenția multora pretutindeni și au dus și la tradiția existentă multă vreme în numeroase mișcări de tineret, mai ales social-democrate și socialiste, din lume, de a trimite voluntari care să experimenteze la fața locului acest stil de viață. În anii 1960-2000 circa 400,000 de tineri din toate colțurile lumii au petrecut zile, rămase viu în amintire, ca voluntari în kibuțurile din Israel. Cu timpul comunitățile au trebuit
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]
-
ales social-democrate și socialiste, din lume, de a trimite voluntari care să experimenteze la fața locului acest stil de viață. În anii 1960-2000 circa 400,000 de tineri din toate colțurile lumii au petrecut zile, rămase viu în amintire, ca voluntari în kibuțurile din Israel. Cu timpul comunitățile au trebuit să facă unele compromisuri practice ținând seama de cerințele realității în schimbare. Astfel kibuțurile au funcționat în mijlocul unei societăți înconjurătoare în care s-a dezvoltat un sistem economic capitalist și s-
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]
-
au mai fost crescuți în "casa copiilor", afara casei părintești, datoriile făcute de cooperative în scopul construcțiilor, al înființării de întreprinderi industriale, au crescut vertiginos odată cu creșterea mare a inflației. Cu timpul,multe din kibuțuri au recurs, nu numai la voluntari,ci și la angajarea de salariați din afara lor,au fost nevoite să renunțe la o parte din activitățile din domeniul agriculturii, devenite nerentabile, și să dezvolte ramuri economice noi - industriale, inclusiv din domeniul hi-tech, de servicii și de turism. Persoane
Kibuț () [Corola-website/Science/307689_a_309018]
-
al armatei URSS, la Moscova pe care o absolvă cu onoruri... apoi nimit adjunct al comandantului Armatei a 14-a a URSS pe probleme de aviație. În anul 1984 a fost numit în funcția de locțiitor al comandantului DOSAAF (Societatea Voluntarilor din Uniunea Sovietică pentru Asistența acordată Armatei, Forțelor Aeriene și Navale) din RSS Moldovenească, iar în anul următor a devenit comandant al Comitetului Central al DOSAAF, deținând această funcție până în anul 1990. A fost avansat în octombrie 1988 la gradul
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
astăzi în Ucraina), în familia unui țăran. A absolvit studiile elementare la Școala parohială din satul natal în anul 1912. A lucrat apoi ca miner în minele din bazinul Niprului al Regiunii Ekaterinoslav. În octombrie 1918, s-a înscris ca voluntar în Armata Muncitorilor și Țăranilor ("Armata Roșie") în formațiunile conduse de Savenko și Krasnovgard din Krivoi Rog, făcând parte apoi din grupările paramilitare sovietice care au luptat pe coasta Mării Negre (februarie 1919 - aprilie 1923). În aprilie 1923 se întoarce în
Iosif Mordoveț () [Corola-website/Science/307687_a_309016]
-
al XVI-lea (1774-1792), Jomini a sprijinit Republica, proclamată în 1792; a părăsit Parisul în 1798 pentru a ocupa funcții de conducere în Ministerul de Război și în Statul Major elvețian. Alături de generalul A. Massena a organizat un corp de voluntari elvețieni care a luptat împotriva trupelor ruse și austriece în 1799. Din nou la Paris (1804), s-a apropiat de mareșalul Ney, pe care l-a însoțit în aproape toate campaniile, până în anul 1813. Prețuit de către Napoleon I, datorită aptitudinilor
Antoine Henri Jomini () [Corola-website/Science/307719_a_309048]
-
orașul într-o mare de ruine. Muncitorii din fabricile orașului, transformate cu toate în uzine de armament, au început la un moment dat să livreze personal armale și munițiile în prima linie, pentru ca de la un moment dat să lupte ca voluntari alături de soldați Armatei Roșii. Trupe proaspete de întărire au fost aduse de sovietici în orașul atacat cu vapoarele care traversau râul Volga sub tirul aviației și artileriei germane. Numeroasele tancuri germane au fost total inutile în orașul transformat în ruine
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
ungară din 1956. Ocuparea sovietică a României a dus la o completă reorganizare a Armatei Române, sub supravegherea Armatei Roșii. Inițial toate elementele pro-germane au fost eliminate din cadrul forțelor armate românești. În perioada 1944-45, au fost formate două divizii din voluntari români, ex-prizonieri de război, antrenați și îndoctrinați în Uniunea Sovietică pe perioada războiului, dar și din activiști comuniști precum Valter Roman. Una dintre divizii era Prima Divizie de Voluntari, Tudor Vladimirescu, comandată de Colonelul Nicolae Cambrea, iar cea de-a
Ocupația sovietică a României () [Corola-website/Science/307760_a_309089]
-
armate românești. În perioada 1944-45, au fost formate două divizii din voluntari români, ex-prizonieri de război, antrenați și îndoctrinați în Uniunea Sovietică pe perioada războiului, dar și din activiști comuniști precum Valter Roman. Una dintre divizii era Prima Divizie de Voluntari, Tudor Vladimirescu, comandată de Colonelul Nicolae Cambrea, iar cea de-a doua era Divizia Horia, Cloșca și Crișan, sub comanda Generalului Mihail Lascăr (care va deveni ulterior Ministru al Apărării în perioada 1946 - 1947). Aceste două unități au format nucleul
Ocupația sovietică a României () [Corola-website/Science/307760_a_309089]
-
parte din lotul de comuniști români care a luptat în Spania în anul 1937 de partea trupelor republicane (alături de Petre Borilă, Mihai Burcă, Constantin Doncea, Valter Roman și Gheorghe Stoica). După înfrângerea trupelor republicane în războiul civil diin Spania, unii voluntari români au fost internați în sudul Franței, dintre care o parte, precum Mihail Florescu și Mihai Patriciu, au evadat și au luptat în rezistența franceză până în anul 1944, dată după care au reușit să se reîntoarcă în România. În 1946
Mihail Florescu () [Corola-website/Science/306525_a_307854]
-
bâlciul. După ce se ciocnește din greșeală cu o fată pe nume „Marle”, ei se împrietenesc repede și se duc să viziteze partea cea mai importantă a bâlciului, o mașinărie de teleportat inventată de prietena lui Crono, Lucca. Oferindu-se drept voluntar, Marle dispare când demonstrația devine incontrolabilă, teleportând-o într-un portal din cauza pandantivului ei, care rămâne pe jos. Determinat să își găsească noua prietenă, Crono recuperează pandantivul și Lucca activează mașina din nou, trimițând-ul pe Crono prin același portal. El
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
spre a-i număra și a opune și ea forța contra forței și tunul contra tunului, studenții în medicină, membri ai tinerei Societăți, n-au rămas indiferenți. Alături cu ceilalți studenți ai Universității, ei au format coloane, s-au înscris voluntari și au mers acolo unde glasul țării îi chema.”" Astfel, în ultima ședință, ținută la 14 aprilie 1877, s-a luat următoarea decizie: "„Având în vedere grelele evenimente prin care trece țara noastră, avâd în vedere că mai toți membrii
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
Înainte de invadarea la 22 iunie 1941 a [[URSS]], Himmler a dispus pregătirea SS-ului pentru lichidarea a ceea ce propaganda numea forțele „iudeo-bolșevice”. Himmler obișnuia să facă o analogie între Germania nazistă și [[Cruciadă|cruciadele]] [[creștinism|creștine]]. SS-ul a adunat voluntari din toată [[Europa]], între care [[Danemarca|danezi]], [[Norvegia|norvegieni]], [[Suedia|suedezi]], [[Țările de Jos|olandezi]], [[Belgia|belgieni]], [[Franța|francezi]], iar după izbucnirea războiului: [[Ucraina|ucraineni]], [[Letonia|letoni]], [[Lituania|lituanieni]], [[Estonia|estoni]], chiar și musulmani [[bosnia]]ci și [[tătari]]. Propaganda nazistă
Heinrich Himmler () [Corola-website/Science/306580_a_307909]
-
de țintași arabi care trag cu puștile de pe clădiri mai înalte de la marginea Tel Avivului, de pildă de pe minaretul moscheei Hassan Bek. Părți din străzile Herzl, Ha'aliya și Allenby din "primul oraș ebraic" devin obiective comode pentru franctirori arabi. Voluntari din Irak și Bosnia se alătură localnicilor pe turnurile moscheilor și ocupă unele case părăsite în puncte strategice la marginea dinspre Tel Aviv . Tirurile îndreptate din cartierul Manshiye spre strada Allenby din Tel Aviv atrag în cele din urmă represalii
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
reacții adverse, care constau în somnolenta și - uneori - ușoară senzație de vertij. Depășirea acestei doze produce însă efecte cum ar fi: senzații de amețeala, lipsa de concentrare și coordonare, dureri de cap etc. Un studiu făcut în Statele Unite pe 102 voluntari a arătat că administrată în doze mari, seara, valeriana poate da dimineață încetineala de reacție, de decizie, si poate slabi concentrarea. Contra acestor simptome se administrează sunătoare, care păstrează efectele calmante, dar are totodată și o acțiune înviorătoare. Că somnifer
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
de suferințele soldaților răniți și de lipsa personalului medical calificat și a medicamentelor pentru îngrijirea acestora, precum și a instrumentelor de acordare a îngrijirii medicale primare. Duant abandonează complet scopul inițial al călătoriei sale și pentru mai multe zile lucrează ca voluntar pentru a ajuta la îngrijirea celor răniți. Reușește să organizeze un grup de ajutor format din localnici, pe care îi convinge să-i ajute pe cei aflați în nevoie, fără discriminare. Până atunci, la încetarea luptelor se strecurau printre morți
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
multe țări aderă la Convenția de la Geneva și încep să-i respecte prevederile pe timp de război. La scurt timp, Crucea Roșie devine o organizație foarte respectată la nivel internațional, iar societățile naționale cresc în popularitate și ca număr de voluntari. Acordarea primului Premiu Nobel pentru Pace în 1901 de către Comitetul Norvegian al Premiului Nobel îi are ca laureați pe Henry Dunant și Frédéric Passy, un pacifist cunoscut la nivel internațional. Mult mai importantă decât premiul în sine, recunoașterea oficială din partea
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
Japonia, au venit în sprijinul medicilor forțelor armate ale statelor europene implicate în război. La data de 15 octombrie 1914, imediat după declanșarea războiului, CICR a creat Agenția Pentru Prizonierii de Război (APR), care a avut aproximativ 1.200 de voluntari la sfârșitul lui 1914. La sfârșitul războiului, Agenția a transferat aproximativ 20 de milioane de scrisori și mesaje, 1,9 milioane de pachete și aproape 18 milioane de franci elvețieni, reprezentând donații către agențiile APR din toate statele afectate. Mai
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
a definit responsabilitățile ambelor organizații în cadrul mișcării. În 2004, Federația și-a început cea mai mare misiune după dezastrul din Asia de Sud provocat de un tsunami în același an. Peste 40 de societăți naționale au lucrat cu peste 22.000 de voluntari pentru a ajutora persoanele rămase fără adăpost și hrană. Din noiembrie 2009, președintele Federației este Tadateru Konoe (Japonia). Vicepreședinții sunt Paul Bierch (Kenya), Jaslin Uriah Salmon (Jamaica), Mohamed El Maadid (Qatar) and Bengt Westerberg (Suedia). Foști președinți: Există aproximativ 97
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
45 de stânjeni și două picioare), iar înălțimea 104 m (55 de stânjeni și două picioare). Sarea din această ocnă era curată și doar rareori conținea un ușor amestec cu pământ, era săpată de 87 tăietori (fossores), ajutați de 18 voluntari (volontes). Diametrul "ocnei Inferior" avea 68 m (36 de stânjeni și șase picioare), iar înălțimea 100 m (53 de stânjeni). În ce privește calitatea sării, ocna Inferior nu se deosebea cu nimic de ocna Superior, lucrările fiind executate de 75 de tăietori
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
ocnei Inferior" avea 68 m (36 de stânjeni și șase picioare), iar înălțimea 100 m (53 de stânjeni). În ce privește calitatea sării, ocna Inferior nu se deosebea cu nimic de ocna Superior, lucrările fiind executate de 75 de tăietori și 18 voluntari. "Ocna Colosiensis" avea un diametru de 76 m (40 de stânjeni) și înălțimea de 111 m (59 de stânjeni). În această ocnă lucrau 63 de tăietori împreună cu 12 voluntari. "Ocna S. Theresiae" număra 30 de tăietori și 15 voluntari, avea
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
ocna Superior, lucrările fiind executate de 75 de tăietori și 18 voluntari. "Ocna Colosiensis" avea un diametru de 76 m (40 de stânjeni) și înălțimea de 111 m (59 de stânjeni). În această ocnă lucrau 63 de tăietori împreună cu 12 voluntari. "Ocna S. Theresiae" număra 30 de tăietori și 15 voluntari, avea diametrul bazal de 50 m (26 de stânjeni) iar înălțimea de 66 m (35 de stânjeni). Cea mai nouă "ocnă S. Antonii" avea dimensiuni pe măsura celorlalte. Mineralogul Fridvaldszky
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]
-
18 voluntari. "Ocna Colosiensis" avea un diametru de 76 m (40 de stânjeni) și înălțimea de 111 m (59 de stânjeni). În această ocnă lucrau 63 de tăietori împreună cu 12 voluntari. "Ocna S. Theresiae" număra 30 de tăietori și 15 voluntari, avea diametrul bazal de 50 m (26 de stânjeni) iar înălțimea de 66 m (35 de stânjeni). Cea mai nouă "ocnă S. Antonii" avea dimensiuni pe măsura celorlalte. Mineralogul Fridvaldszky a amintit existența unei ocne mai mari și mai vechi
Salina Turda () [Corola-website/Science/306932_a_308261]