90,618 matches
-
Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Maria-Ana Tupan (publicată sub titlul „Hans Pfaall” în antologia "Regele visurilor (Povestiri americane din secolul al XIX-lea)", editată în 1980 de Editura Albatros din București, Colecția „Fantastic Club”), de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Nemaipomenita aventură a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
din secolul al XIX-lea)", editată în 1980 de Editura Albatros din București, Colecția „Fantastic Club”), de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Nemaipomenita aventură a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Neasemuita aventură a unuia zis Hans Pfaall” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Neasemuita aventură a unuia zis Hans Pfaall” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Aventura fără egal a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). „Hans Pfaall” este considerată a fi una dintre primele
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Aventura fără egal a unui oarecare Hans Pfaall” în volumul "Gândacul de aur", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). „Hans Pfaall” este considerată a fi una dintre primele scrieri științifico-fantastice, ea având ca subiect zborul dincolo de limitele gravitației terestre, cu 30 de înainte de apariția romanului " De la Pământ la Lună" (1865) al lui Jules Verne. În subsolul
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
revistei "Godey's Lady's Book" Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „A o mie doua poveste a Șeherazadei” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, unii editori au optat pentru titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei”. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Cea de-a o mie doua
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei”. Alte traduceri au fost realizate de Florența Drăghicescu (publicată sub titlul „Cea de-a o mie doua poveste a Șeherezadei” în volumul "Scurtă discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
discuție cu o mumie", editat în 2005 de Editura Minerva din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „A o mie și doua poveste a Șeherezadei” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori).
A o mie și doua poveste a Șeherezadei () [Corola-website/Science/334364_a_335693]
-
colecția Poe a Departamentului de Manuscrise și Arhive din cadrul New York Public Library. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Tu ești ucigașul!” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Tu ești ucigașul” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
Library. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Tu ești ucigașul!” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Tu ești ucigașul” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Tu ești omul
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Tu ești ucigașul” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Tu ești omul acela!” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori). Ca și „Crimele
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București) și de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Tu ești omul acela!” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori). Ca și „Crimele din Rue Morgue”, „Tu ești ucigașul!” este un experiment în genul ficțiunii detectivistice pe care Poe l-a inventat și l-a numit „povești de raționament”. Această povestire
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
Messenger" și apoi în volumul "Tales of the Grotesque and Arabesque" (1840). Prima traducere în limba română a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată sub titlul „Regele Ciumă” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
română a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas și publicată sub titlul „Regele Ciumă” în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, pp. 92-101; ea a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Povestirea începe cu un
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
a fost reeditată ulterior și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Regele Pestă. O povestire conținând o alegorie” în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Povestirea începe cu un citat din "Tragedia lui Ferrex și Porrex" de Thomas Sackville, Baron Buckhurst: „Zeii rabdă și îngăduie regilor ceea ce detestă în viața gloatei”. Potrivit lui Charles Baudelaire, trei teme majore sunt tratate în această povestire
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
a tipărit prima versiune, iar în 1934 a livrat-o agentului său, Leonard Moore, pentru ca Victor Gollancz să o publice, acesta din urmă fiind cel care îi publicase și ultima carte. Gollancz, din motive legale, a refuzat să publice manuscrisul. Editura Harper & Brothers a publicat romanul în Statele Unite în octombrie 1934. În primăvara anului 1935, Gollancz, după ce Orwell a putut să demonstreze că romanul nu are la bază oameni adevărați, a declarat că este pregătit să publice "Zile birmaneze". S-au
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
exemplu de caracter care trece printr-o criză de identitate, dorind să-și satisfacă atât pasiunea pentru cultura birmaneză, cât și cea pentru imperiul britanic. Din păcate, la finalul nuvelei, Flory își găsește sfârșitul, odată ce amândouă lumi se prăbușesc simultan. Editura Harpers a adus "Zile birmaneze" în Statele Unite pe 25 octombrie 1934, într-o ediție cu 2.000 de copii; - în februarie 1935, la doar patru luni după publicare, doar 976 de copii au fost vândute. Singura recenzie americană pe care
Zile birmaneze () [Corola-website/Science/334385_a_335714]
-
Lecturile copilăriei”, „Copiii și cartea”, cât și a unor simpozioane științifice, de exemplu „Cartea pentru copii: cultură, tradiție, unitate națională”, „Biblioteca pentru copii și cititorii ei”. În 1997, lansează Salonul Național de Carte pentru Copii și Tineret, implicând 27 de edituri. În 2013, acesta colabora cu 155 de edituri. A publicat monografia "Biblioteca pentru Copii Ion Creangă a Republicii Moldova la 50 de ani" în anul 1994, cât și o serie de articole în presa periodică și de specialitate. Este președinte a
Claudia Balaban () [Corola-website/Science/334412_a_335741]
-
unor simpozioane științifice, de exemplu „Cartea pentru copii: cultură, tradiție, unitate națională”, „Biblioteca pentru copii și cititorii ei”. În 1997, lansează Salonul Național de Carte pentru Copii și Tineret, implicând 27 de edituri. În 2013, acesta colabora cu 155 de edituri. A publicat monografia "Biblioteca pentru Copii Ion Creangă a Republicii Moldova la 50 de ani" în anul 1994, cât și o serie de articole în presa periodică și de specialitate. Este președinte a Asociației Bibliotecarilor din RM din 1991, iar din
Claudia Balaban () [Corola-website/Science/334412_a_335741]
-
săi cititori, reproducând un capitol în numărul 4 din 1915. Cartea a stârnit un viu interes în rândul cititorilor, așa cum reiese din ziarele vremii. Din acest motiv, romanul a fost publicat într-o a doua ediție în anul 1925 de către Editura „Cugetarea” din București, având 232 de pagini și titlul scris greșit pe copertă: "Un Român în lună". Cenzura comunistă care i-a atins pe urmașii lui Stahl nu a afectat romanul "Un român în lună" care a fost republicat în
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Concert din muzică de Bach este un roman scris de Hortensia Papadat-Bengescu și publicat pentru prima oară în anul 1927 de către Editura „Ancora”, S. Benvenisti & Co. din București. Romanul urmărește destinul principalelor personaje din "Fecioarele despletite" (1925), fiind cel de-al doilea volum din "Ciclul Hallipilor", numit astfel după familia ai cărei reprezentanți se află în centrul acțiunii. Următoarele romane ale ciclului
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
cenaclului, după cum precizează autoarea la începutul cărții („acest roman s-a citit pe măsură ce a fost scris și a fost lucrat, pe măsură ce s-a citit în ședințele literare ale cercului „Sburătorul” din anul 1925”). Cartea a fost publicată în 1927 de Editura „Ancora”, S. Benvenisti & Co. din București, cea care publicase anterior și primul roman al ciclului. Ciclul romanesc al Hallipilor este o frescă socială privită din perspectiva unei familii, cu ramificațiile ei. El se situează în descendența ciclului "Les Rougon-Macquart" (1871-1893
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
Bach" a fost tradus în mai multe limbi străine: maghiară ("Kamarazene * Rejtett út", Európa, Budapesta, 1964; traducere de Éva Lendvay; volumul conține și traducerea romanului " Drumul ascuns"), germană ("Das Bachkonzert", Verlag Volk und Welt, Berlin, 1967, 1968, 1975; reeditat de Editura Kriterion, București, 1975; traducere de Valentin Lupescu), slovacă ("Bachov koncert", Slovensky spisovatel, Bratislava, 1977; traducere de Ján Kerdo), bulgară ("Koncert ot tvorbi na Bach", Narodna kultura, Sofia, 1978; traducere de Ghergana Stratieva), poloneză ("Koncert muzyki Bacha", Czytelnik, Varșovia, 1981; traducere
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
este un roman scris de Hortensia Papadat-Bengescu și publicat pentru prima oară în anul 1932 de către Editura Naționala S. Ciornei din București. Romanul urmărește destinul principalelor personaje din "Fecioarele despletite" (1925) și "Concert din muzică de Bach" (1927), fiind cel de-al treilea volum din "Ciclul Hallipilor", numit astfel după familia ai cărei reprezentanți se află în
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
Doru Hallipa) de a se impune în înalta societate a Bucureștilor. Personajele principale ale acestui roman fuseseră abia amintite în romanul anterior, unde avuseseră o pondere nesemnificativă. Romanul " Drumul ascuns" a fost publicat pentru prima oară în anul 1932 de către Editura Naționala S. Ciornei din București. Volumele ciclului Hallipilor au o oarecare independență între ele, acțiunea fiind mutată de la un grup la altul. Menținerea obiectivității auctoriale se realizează în primele două volume prin folosirea unor personaje-reflector, martori ai evenimentelor relatate precum
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
fost scrisă în martie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă revelarea destinului unui diplomat român aflat în concediu la mare și imposibilitatea sa de a putea valorifica adevărul aflat. Ea pune accent pe factorul divinație și pe realitatea morală provocată de
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]