90,618 matches
-
Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Ghicitor în pietre” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema acestei nuvele o constituie, potrivit lui Sorin Alexandrescu, „revelația destinului în întâmplări aparent anodine”. Profesorul Ioan Petru Culianu, unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Eliade, a afirmat într-un text publicat în numărul special
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
1989; traducere de Mónica Mansour), engleză („The Man Who Could Read Stone”, în "Changing Religious Worlds: The Meaning and End of Mircea Eliade", ed. Bryan Rennie, Albany, NY, 2000; traducere de Mac Linscott Ricketts), cehă (în vol. "Hádání z kamenù", Editura Argo, Praga, 2000; traducere de Jiří Našinec), rusă („Гадальщик на камешках”, în vol. "Гадальщик на камешках", Editura Azbuka, St. Petersburg, 2000; traducere de Tatiana Sveșnikova), ucraineană („Гадальщик на камнях”, în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev, 2000; traducere de Stanislav
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Meaning and End of Mircea Eliade", ed. Bryan Rennie, Albany, NY, 2000; traducere de Mac Linscott Ricketts), cehă (în vol. "Hádání z kamenù", Editura Argo, Praga, 2000; traducere de Jiří Našinec), rusă („Гадальщик на камешках”, în vol. "Гадальщик на камешках", Editura Azbuka, St. Petersburg, 2000; traducere de Tatiana Sveșnikova), ucraineană („Гадальщик на камнях”, în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev, 2000; traducere de Stanislav Semcinskii), bulgară („Гадателят”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
cehă (în vol. "Hádání z kamenù", Editura Argo, Praga, 2000; traducere de Jiří Našinec), rusă („Гадальщик на камешках”, în vol. "Гадальщик на камешках", Editura Azbuka, St. Petersburg, 2000; traducere de Tatiana Sveșnikova), ucraineană („Гадальщик на камнях”, în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev, 2000; traducere de Stanislav Semcinskii), bulgară („Гадателят”, în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002; traducere de Ognean Stamboliev), portugheză („O adivinho nas pedras”, în vol. "Nas ciganas. Novelas Completas", Edições Cavalo de Ferro, Lisabona
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
Petrescu, directorul Casei de Cultură Mihai Eminescu, scriitoarea Viorica Nania, col. Ion Mailat, mr. Paul Cohimban, col. Ion Frățilă, etc. În acea perioadă, s-au editat peste 20 de Antologii de Cenaclu. În anul 1990 Generalul Titus Popescu a fondat editură Vasile Cârlova, care a tipărit lucrările de memorialistica de război a A.N.V.R., 3 volume din „Veteranii de pe drumul onoarei și jertfei 1941-1945”. După revoluția din 1989, a fost avansat că general de brigadă și apoi general-maior. La împlinirea vârstei
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
de 90 de ani a lui Titus Popescu, Generalul Vasile Bărboi scrie: Din salutul adresat de General Maior Titus Popescu, militarilor artileriști cu ocazia Zilei Armei 15 august 2005: S-a stins din viață la 24 iulie 2011. Antinomii telurice, Editura Vasile Cârlova, 2001 Cărți de: Popescu, Titus - bjiasi.ebibliophil.ro
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
sale prin mările din estul Africii și sudul Asiei, el are diverse aventuri fantastice prin locuri magice, întâlniri cu monștri, și se confruntă cu fenomene supranaturale. În traducerea în limba română a lui Haralambie Grămescu și Dumitru Murărașu apărută la Editura Minerva în colecția "Biblioteca pentru toți", Șeherezada spune " Povestea lui " între nopțile 290 și 316, cuprinse în volumul cinci, apărut în 1970. Poveștile despre Sinbad sunt o adăugare relativ târzie la colecția celor "O mie și una de nopți" - ele
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
zona euro, volumul 12 nr 3, Comisia Europeană întreprinderile de stat" FMI- raport de țară nr 12/291 Research Working Paper nr. 5927 internaționale în timpul crizei mondiale", Simpozionul Internațional "Necesitatea reformelor economice și sociale în România, în contextul crizei globale”, Editura Artiflex, 978-973-7631-71 -8 ,; 6/2010, ISSN 1018-046x, CNCSIS categoria B +; categoria B+; 1018-046x, CNCSIS categoria B +;
Anca Paliu Dragu () [Corola-website/Science/335186_a_336515]
-
de școală auto, la care a renunțat pentru a fi din nou pe teren cu elevii. La începutul anilor ’80 a câștigat premii la Raliul Femeii și la Campionatele de Îndemânare Auto. În colaborare cu Constantin Măgeanu, a publicat la editura Humanitas în anul 2008 cartea „Legislația rutieră pe înțelesul tuturor”.
Barbara Panco () [Corola-website/Science/335229_a_336558]
-
champignons qui croissent naturellement en France" că "Boletus aurantiacus" (1783) care a fost confirmat ca specie sub acest nume de botanistul suedez Elias Magnus Fries în 1821. Tot în anul 1821, în lucrarea să "A natural arrangement of British plant" (Editură Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821), botanistul, farmacistul și micologul englez Samuel Frederick Gray (1766-1828) a creat numele generic "Leccinum" nou, adăugând această specie sub denumirea "Leccinum scabrum". În memoria marelui medic, botanist și micolog austriac Julius Vincenz von Krombholz (1782-1843
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
locul unei afaceri criminale (cincizeci de morți, numeroase violuri și perversiuni) cu un puternic ecou mediatic și care poartă, de asemenea, numele de "L’Auberge rouge". Nuvela lui Balzac nu are nici o legătură cu acest incident. Întreținând voit această confuzie, editura Gallimard din Paris a realizat în 2007 o retipărire a nuvelei publicate anterior în colecția „Folio 2€” în 2004, folosind pe coperta noii ediții ce păstra ISBN-ul ediției din 2004 o reproducere a afișului filmului "L'Auberge rouge", lansat
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
stabili cauzele. Ca atare, opera literară este importantă. Prima traducere în limba română a fost realizată de către Al. Popovici și tipărită parțial în perioada interbelică (prin anii 1926-1927) în broșura nr. 87 a colecției „Lectura - floarea literaturilor străine” publicată de Editura Adeverul S.A. București. Nuvela a fost tradusă apoi de Gavril Marcuson și publicată în volumul "O dramă la marginea mării", editat în 1974 de Editura Dacia din Cluj. Nuvela balzaciană a fost adaptată cinematografic în două filme franceze omonime ("L
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
prin anii 1926-1927) în broșura nr. 87 a colecției „Lectura - floarea literaturilor străine” publicată de Editura Adeverul S.A. București. Nuvela a fost tradusă apoi de Gavril Marcuson și publicată în volumul "O dramă la marginea mării", editat în 1974 de Editura Dacia din Cluj. Nuvela balzaciană a fost adaptată cinematografic în două filme franceze omonime ("L'Auberge rouge"), realizate în alb-negru și fără sonor. Primul film a fost regizat de Camille de Morlhon și lansat în 1910, iar cel de-al
Hanul roșu (nuvelă) () [Corola-website/Science/335216_a_336545]
-
des champignons de la France, ou Traité élémentaire renfermant dans un ordre méthodique leș descriptions et leș figures des champignons qui croissent naturellement en France" că "Boletus aurantiacus" (1791). În anul 1821, în lucrarea să "A natural arrangement of British plant" (Editură Baldwin, Cradock & Joy, Londra 1821), botanistul, farmacistul și micologul englez Samuel Frederick Gray (1766-1828) a creat numele generic "Leccinum" nou, adăugând această specie sub denumirea "Leccinum aurantiacum". Mai departe, micologul francez Édouard-Jean Gilbert a denumit specia "Krombholzia aurantiaca" în onoarea
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
nenumerotate: Cronologia publicării romanului este greu de trasat deoarece Balzac a modificat în mod constant textul, împărțindu-l în fragmente publicate dispersat și adăugând capitole înainte de a aduna tot materialul într-un roman ce a fost publicat în 1842 de editura Furne din Paris. Cele șase capitole au fost publicate astfel: primul în 1831, al doilea în 1834, al treilea în 1832, al patrulea în 1831 și 1834, al cincilea în 1831 și al șaselea în 1832. Primele fragmente ale romanului
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
ce va deveni ulterior cea de-a șasea parte a romanului), le-a reunit fără a le da un titlu în cea de-a doua ediție a volumului "Scènes de la vie privée", care a fost publicat în mai 1832 de către editura Mame-Delaunay. Sunt operate unele modificări de nume pentru a lega între ele fragmentele disparate: copilul mort în „Le Doigt de Dieu” este numit Charles (în loc de Georges), în timp ce persoana vinovată de moartea sa nu mai este fratele său Francisque, ci sora
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Flesselles devine domnul de Ronquerolles și doamna Vitagliano dispare, fiind înlocuită de doamna Firmiani. Ediția reeditată de Charpentier în octombrie 1839 păstrează forma textului din 1834. Romanul a primit titlul definitiv " La Femme de trente ans" odată cu publicarea sa de către editura Furne în 1842, toate fragmentele fiind legate între ele. Titlurile a trei capitole au fost schimbate, iar personajele principale feminine au fuzionat într-un singur personaj, Julie d'Aiglemont. Cartea a fost dedicată pictorului Louis Boulanger (1806-1867). Ca urmare a
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
roman balzacian. Alte traduceri au fost realizate de Aureliu Gheorghiu (publicată în opt broșuri tipărite în 1913 de Inst. de Arte Grafice N. V. Ștefaniu & Co. din Iași sub titlul " Femeia de treizeci ani"), de Aurel Alexandrescu-Dorna (publicată în 1914 de Editura Librăriei Leon Alcalay din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1916) și de Catrinel Mugur (publicată în perioada interbelică de Editura Cultura Poporului din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Iași sub titlul " Femeia de treizeci ani"), de Aurel Alexandrescu-Dorna (publicată în 1914 de Editura Librăriei Leon Alcalay din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1916) și de Catrinel Mugur (publicată în perioada interbelică de Editura Cultura Poporului din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1992 de Editura Excelsior din Timișoara sub titlul " Femeia de treizeci de ani"). Cea mai răspândită traducere a fost realizată de Haralambie Grămescu și publicată în
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
Alcalay din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1916) și de Catrinel Mugur (publicată în perioada interbelică de Editura Cultura Poporului din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1992 de Editura Excelsior din Timișoara sub titlul " Femeia de treizeci de ani"). Cea mai răspândită traducere a fost realizată de Haralambie Grămescu și publicată în 1971 de Editura Minerva din București sub titlul " Femeia de treizeci de ani", în colecția Biblioteca pentru
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani" și reeditată în 1992 de Editura Excelsior din Timișoara sub titlul " Femeia de treizeci de ani"). Cea mai răspândită traducere a fost realizată de Haralambie Grămescu și publicată în 1971 de Editura Minerva din București sub titlul " Femeia de treizeci de ani", în colecția Biblioteca pentru toți, cu un cuvânt înainte scris de Alexandru Paleologu. Traducerea lui Haralambie Grămescu a fost reeditată de mai multe ori de diferite edituri din București, Chișinău
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
în 1971 de Editura Minerva din București sub titlul " Femeia de treizeci de ani", în colecția Biblioteca pentru toți, cu un cuvânt înainte scris de Alexandru Paleologu. Traducerea lui Haralambie Grămescu a fost reeditată de mai multe ori de diferite edituri din București, Chișinău și Iași, fiind intitulată alternativ " Femeia de treizeci de ani" sau " Femeia la treizeci de ani". O traducere mai nouă a fost realizată de Mihaela-Anna Mihailide și publicată în 2011 de Editura Adevărul Holding din București sub
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
mai multe ori de diferite edituri din București, Chișinău și Iași, fiind intitulată alternativ " Femeia de treizeci de ani" sau " Femeia la treizeci de ani". O traducere mai nouă a fost realizată de Mihaela-Anna Mihailide și publicată în 2011 de Editura Adevărul Holding din București sub titlul " Femeia la treizeci de ani".
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
iulie 1936-5 nov. 1937: Decan al Facultății de Litere și Filosofie, Universitatea Iași Locul și data morții: Iași, 5 noiembrie 1937, ora 10 Odihnește întru vecie, la Cimitirul „Eternitatea”, Parcela 14/I, rând 3 Detalii: Livia Ciupercă - . Uitare-n neuitare (Editura StudIS, 2015, 425 pagini)
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
după care a urmat Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română - limba și literatura engleză (1977). După terminarea studiilor a lucrat ca traducătoare la Chimimportexport București (1977-1978), apoi că redactor și că redactor-șef la Editură Univers. Din anul 2007 este directorul editorial al Editurii Humanitas Fiction. Este membră a Consiliului Uniunii Scriitorilor și a fost secretar general al Centrului PEN Român (1990-2004). Din 2002 este membră a board-ului Fundației Culturale Irlandezo-Română iar din 2006
Denisa Comănescu () [Corola-website/Science/335282_a_336611]