89,480 matches
-
stabili relații diplomatice cu Statele Unite ale Americii, deși americanii au acceptat să permită vaselor ragusane să folosească liber porturile americane. Primii ani ai Războaielor Revoluției Franceze au fost unii din cei mai prosperi pentru Ragusa. Drapelul Sfântului Blasiu fiind neutru, Republica a devenit unul din principalii transportatori din Mediterana. Blocada continentală a fost pâinea Ragusei; și înainte de apariția Lissei, manufacturile engleze, excluse din porturile franceze, italiene, olandeze și germane, și-au găsit drumul spre centrul Europei prin Salonic și Ragusa. Dar
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
din porturile franceze, italiene, olandeze și germane, și-au găsit drumul spre centrul Europei prin Salonic și Ragusa. Dar acest stat, care negociase atât de abil înțelegeri avantajoase cu turcii, și care rezistase imperiilor grec și sârb și ținuse piept Republicii Veneția, nu a reușit să reziste și expansiunii napoleoniene. Bătălia de la Austerlitz și tratatul de pace care i-a urmat au obligat Austria să cedeze Dalmația Franței, ceea ce a pus Ragusa în fața unei dileme. era o frontieră venețiană cu Imperiul
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
presau pe senatorii ragusani să le permită să le ocupe orașul, întrucât era o importantă fortăreață. Cum nu se poate ajunge din Dalmația spre Kotor decât prin Ragusa, mareșalul Molitor făcea și el presiuni și promisiuni de a respecta integritatea Republicii dacă i se permite liberă trecere prin Ragusa. Ragusa nu mai avea puterea să-și apere neutralitatea și au urmat discuții lungi și grele. O mare majoritate a senatorilor era favorabilă deschiderii porților către Rusia, deși aceasta avea să-i
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Ragusa, amenințând să-i înconjoare pe rușii care ocupau vârful dealului dintre el și oraș; rușii s-au retras înapoi către golful Kotor, și orașul a fost despresurat. Armata muntenegreană urmase ordinele amiralului și se retrăsese la Cetinje. Pe la 1800, Republica avea o rețea bine organiaztă de consulate și oficii consulare în peste optzeci de orașe și porturi din toată lumea. În 1806, Republica și-a predat forțeleEImperiului Francez punând capăt unui asediu de câteva luni al flotei ruse și armatei muntenegrene
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Kotor, și orașul a fost despresurat. Armata muntenegreană urmase ordinele amiralului și se retrăsese la Cetinje. Pe la 1800, Republica avea o rețea bine organiaztă de consulate și oficii consulare în peste optzeci de orașe și porturi din toată lumea. În 1806, Republica și-a predat forțeleEImperiului Francez punând capăt unui asediu de câteva luni al flotei ruse și armatei muntenegrene (în timpul căruia au căzut asupra orășului 3000 de ghiulele). Francezii au ridicat asediul și au intrat în Ragusa, în frunte cu Napoleon
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
asediu de câteva luni al flotei ruse și armatei muntenegrene (în timpul căruia au căzut asupra orășului 3000 de ghiulele). Francezii au ridicat asediul și au intrat în Ragusa, în frunte cu Napoleon, în 1806. În 1808, mareșalul Marmont a abolit Republica Ragusa și i-a comasat teritoriul în Regatul Napoleonian al Italiei, el devenind „duce de Ragusa” ("Duc de Raguse"). În 1810, Ragusa, împreună cu toată Dalmația, a fost arondată nou-înființatelor . Ulterior, Marmont l-a abandonat pe Napoleon în din 1814, și
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
capitulării francezilor. Generalul Milutinović a promis că armatele austriacă, britanică și muntenegreană nu vor ocupa orașul înaintea evacuării ultimilor francezi pe corabie. Marele Sfat al nobilimii ragusane (adunarea de 44 de patricieni care fuseseră membri ai Marelui Sfat înainte de abolirea Republicii de către Franța) s-a mai întrunit pentru o ultimă dată la 18 ianuarie 1814 la Villa Giorgi din , încercând fără succes să revitalizeze Republica Ragusa. Ei l-au ales pe Miho Bona ca reprezentant ragusan la conferința de pace (Congresul
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
al nobilimii ragusane (adunarea de 44 de patricieni care fuseseră membri ai Marelui Sfat înainte de abolirea Republicii de către Franța) s-a mai întrunit pentru o ultimă dată la 18 ianuarie 1814 la Villa Giorgi din , încercând fără succes să revitalizeze Republica Ragusa. Ei l-au ales pe Miho Bona ca reprezentant ragusan la conferința de pace (Congresul de la Viena), dar lui nu i s-a permis să participe, întrucât Austria se opunea cu fermitate restaurării Republicii. La 27 ianuarie, capitularea franceză
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
încercând fără succes să revitalizeze Republica Ragusa. Ei l-au ales pe Miho Bona ca reprezentant ragusan la conferința de pace (Congresul de la Viena), dar lui nu i s-a permis să participe, întrucât Austria se opunea cu fermitate restaurării Republicii. La 27 ianuarie, capitularea franceză s-a semnat la și a fost ratificată în aceeași zi. Atunci, Vlaho Caboga s-a declarat deschis de partea austriecilor, oprind armata rebelă la Konavle. Între timp, Đivo Natali și oamenii săi așteptau încă
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
steagului”. Drapelul Sfântului Blasiu a fost arborat alături de culorile austriece și britanice, dar numai pentru două zile întrucât, la 30 ianuarie, generalul Milutinović a ordonat maiorului Sabo Giorgi (Đorđi) să-l dea jos. Cuprins de mândrie patriotică, Giorgi, ultimul al Republicii și francofil credincios, a refuzat, spunând "„jer da ga je pripeo puk”" („că poporul l-a ridicat”). Evenimentele ulterioare au demonstrat că Austria a profitat de orice ocazie posibilă pentru a invada întreaga coastă a Adriaticii de Est, de la Veneția
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
acordul final. În cartea sa din 1908 "Căderea Dubrovnikului" ("Pad Dubrovnika"), , fratele mai mic al lui , face eforturi de a justifica acțiunile populare și de a demonstra solidaritatea tuturor grupurilor sociale de a-și atinge țelul comun de restaurare a Republicii. Dovezile istorice par însă să demonstreze o altă situație. Nu prea exista înțelegere între nobilime, burghezie și țărănime, și șansele ca aceste grupuri să aibă o bază comună pentru activități viitoare erau reduse. Aceste grupuri aveau fiecare motivele lor de
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Aceste grupuri aveau fiecare motivele lor de a fi nemulțumite de dominația franceză și la început s-au bucurat împreună de victorie, dar nu au avut și forța de a uni toate segmentele societății ragusane pentru a lupta pentru restaurarea Republicii. După ce Ragusa a suferit o disoluție politică, a fost adusă în pragul ruinei economice și a fost abandonată de comunitatea internațională. La Congresul de la Viena din 1815, Ragusa și teritoriile fostei Republici au fost anexate , teritoriu al Coroanei Habsburgice, devenit
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
segmentele societății ragusane pentru a lupta pentru restaurarea Republicii. După ce Ragusa a suferit o disoluție politică, a fost adusă în pragul ruinei economice și a fost abandonată de comunitatea internațională. La Congresul de la Viena din 1815, Ragusa și teritoriile fostei Republici au fost anexate , teritoriu al Coroanei Habsburgice, devenit în 1867 Austro-Ungaria, din care a făcut parte până la 1918. După căderea Republicii, mare parte a familiilor aristocrate au dispărut sau au emigrat; doar circa o cincime din familiile nobiliare au fost
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
ruinei economice și a fost abandonată de comunitatea internațională. La Congresul de la Viena din 1815, Ragusa și teritoriile fostei Republici au fost anexate , teritoriu al Coroanei Habsburgice, devenit în 1867 Austro-Ungaria, din care a făcut parte până la 1918. După căderea Republicii, mare parte a familiilor aristocrate au dispărut sau au emigrat; doar circa o cincime din familiile nobiliare au fost recunoscute de monarhia habsburgică: Ghetaldi-Gundula, Gozze, Kaboga, Sorgo, Zlatarić, Zamagna, Pozza, Gradi și Bona. Constituția Republicană a Ragusei era una strict
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
dei Pregadi"), care avea 45 de membri de peste 40 de ani, aleși pentru un an, și ei tot de către Sfatul Mare. La început, el avea doar rol consultativ, mai târziu (în secolul al XVI-lea), el devenind adevăratul guvern al Republicii. În secolul al XVIII-lea, Senatul a fost", de facto," cea mai importantă instituție a Republicii și senatorii au devenit "nobili între nobili". În timp ce Republica a fost sub dominație venețiană (1204 - 1358), ea era condusă de un duce ("comes", "conte
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
ei tot de către Sfatul Mare. La început, el avea doar rol consultativ, mai târziu (în secolul al XVI-lea), el devenind adevăratul guvern al Republicii. În secolul al XVIII-lea, Senatul a fost", de facto," cea mai importantă instituție a Republicii și senatorii au devenit "nobili între nobili". În timp ce Republica a fost sub dominație venețiană (1204 - 1358), ea era condusă de un duce ("comes", "conte") venețian; dar după 1358, rectorul a fost întotdeauna ales din rândul ragusanilor de către Sfatul Mare. Durata
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
doar rol consultativ, mai târziu (în secolul al XVI-lea), el devenind adevăratul guvern al Republicii. În secolul al XVIII-lea, Senatul a fost", de facto," cea mai importantă instituție a Republicii și senatorii au devenit "nobili între nobili". În timp ce Republica a fost sub dominație venețiană (1204 - 1358), ea era condusă de un duce ("comes", "conte") venețian; dar după 1358, rectorul a fost întotdeauna ales din rândul ragusanilor de către Sfatul Mare. Durata mandatului rectorului era doar de o lună, o persoană
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Sfatul Mare dintre patricienii de peste 50 de ani. Statutul ("Liber statutorum civitatis Ragusii" din 1272 cu modificări în 1358), "Liber omnium reformationum" (1335 - 1410), "Liber viridis" (1358 - 1460) și "Liber croceus" (1460 - 1808) au fost principalele coduri de legi ale Republicii ("fontes iuris Ragusii" - Republicii "constituție"). Între alte legi importante se numărau "Liber statutorum doane Ragusii" (vechea lege vamală; 1277), "Capitolare della doana grande" (noua lege vamală; 1413), "Ordo super assecuratoribus" (asigurările maritime; 1568), "Regolamenti della Repubblica di Ragusa pe la navigazione
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
de peste 50 de ani. Statutul ("Liber statutorum civitatis Ragusii" din 1272 cu modificări în 1358), "Liber omnium reformationum" (1335 - 1410), "Liber viridis" (1358 - 1460) și "Liber croceus" (1460 - 1808) au fost principalele coduri de legi ale Republicii ("fontes iuris Ragusii" - Republicii "constituție"). Între alte legi importante se numărau "Liber statutorum doane Ragusii" (vechea lege vamală; 1277), "Capitolare della doana grande" (noua lege vamală; 1413), "Ordo super assecuratoribus" (asigurările maritime; 1568), "Regolamenti della Repubblica di Ragusa pe la navigazione nazionale" (reglementările naționale maritime
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
legi importante se numărau "Liber statutorum doane Ragusii" (vechea lege vamală; 1277), "Capitolare della doana grande" (noua lege vamală; 1413), "Ordo super assecuratoribus" (asigurările maritime; 1568), "Regolamenti della Repubblica di Ragusa pe la navigazione nazionale" (reglementările naționale maritime; 1745) etc. Guvernul Republicii avea un caracter liberal și a dat de timpuriu dovadă de angajament pentru principiile dreptății și umanitarismului, dar a fost și conservator cu structura sa și în raport cu ordinea socială. Drapelul Republicii avea pe el cuvântul "Libertas" (libertate), iar intrarea în
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
pe la navigazione nazionale" (reglementările naționale maritime; 1745) etc. Guvernul Republicii avea un caracter liberal și a dat de timpuriu dovadă de angajament pentru principiile dreptății și umanitarismului, dar a fost și conservator cu structura sa și în raport cu ordinea socială. Drapelul Republicii avea pe el cuvântul "Libertas" (libertate), iar intrarea în cetatea Sfântul Laurențiu (Lovrijenac) din imediata apropiere a zidurilor Ragusei purta inscripția "Non bene pro toto libertas venditur auro" (Libertatea nu poate fi vândută pentru tot aurul din lume). Comerțul cu
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
iar intrarea în cetatea Sfântul Laurențiu (Lovrijenac) din imediata apropiere a zidurilor Ragusei purta inscripția "Non bene pro toto libertas venditur auro" (Libertatea nu poate fi vândută pentru tot aurul din lume). Comerțul cu sclavi a fost interzis în 1416. Republica a fost un adversar înverșunat al Bisericii Ortodoxe, numai romano-catolicii putând dobândi cetățenie ragusană. La sediul Sfatului exista o inscripție care spunea: "Obliti privatorum publica curate" (Mânuiește treburile publice ca și cum nu ai avea treburile tale); în secolul al XIX-lea
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
aerul său de republicanism, un memento al statalității care trebuia extirpat în cursul procesului de integrare a Ragusei în noul cadru Habsburgic. Un document din arhivele ragusane, "Specul Maioris Consilii Rectores", listează toate persoanele care au fost implicate în guvernarea Republicii în perioada septembrie 1440 - ianuarie 1808. Au fost 4397 de rectori aleși; 2764 (63%) au fost din „vechile familii patriciene”: Gozze, Bona, Caboga, Cerva, Ghetaldi, Giorgi, Gradi, Pozza, Saraca, Sorgo, și Zamanya. O mare problemă a familiilor ragusane era aceea
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
sociale. Această diviziune socială se reflecta și în straturile inferioare: plebeii erau și ei împărțiți în frățiile de Sfântul Antonie și Sfântul Lazăr, care erau la fel de ostile între ele ca și «salamanquinos» și «sorboneses». Dar nobilimea a fost întotdeauna esența Republicii, care întotdeauna trebuia apărată de imperiile vecine - în primul rând Ungaria, în curând Veneția și mai târziu, Turcia - și care era structurată pentru un număr redus de oameni, în jurul celor 33 de familii originale din secolul al XV-lea. Vekaric
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
mai târziu, Turcia - și care era structurată pentru un număr redus de oameni, în jurul celor 33 de familii originale din secolul al XV-lea. Vekaric (1998) a examinat registrele fiscale de pe litoralul Dubrovnikului și un recensământ și a aflat că Republica Ragusa avea o populație de aproape nouăzeci de mii de locuitori în 1500. Ulterior, până la 1700, populația a scăzut: în prima jumătate a secolului al XVI-lea, avea peste 50.000 de locuitori; în a doua jumătate a secolului al
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]