90,777 matches
-
însoțită de prurit (mâncărime), pruritul este mult mai intens în cazul anofelilor. O dată cu înțepătură țânțarii, pot deveni vectorii unor boli infecțiose sau parazitare. Ronald Ross a studiat ciclul evolutiv a țânțarului anofel și a fost unul dintre primii care a observat că este vectorul malariei. </div>
Anopheles () [Corola-website/Science/329700_a_331029]
-
(n. 1965) este o astronoma amatoare franceză. De la domiciliul său din Ottmarsheim (Alsacia), ea observa cerul și astrele cu un telescop automatizat de 500 mm situat în Atlasul marocan. Ea a descoperit 3 comete, iar Minor Planet Center o creditează cu descoperirea a 56 de asteroizi numerotați (și alte câteva mii nenumerotați), efectuată între 2004
Claudine Rinner () [Corola-website/Science/329702_a_331031]
-
timp înainte de a fi capturată de orbita lui Jupiter, cometa a fost reperată în noaptea de 24 martie 1993, pe o fotografie luată cu telescopul Schmidt de 40 cm al Observatorului Astronomic de pe Muntele Palomar din California. Este prima cometă observată pe orbita din jurul unei planete și fusese probabil capturată de aceasta prin anii 1920. Calculele au arătat că forma fragmentară neobișnuită acestei comete este legată de o precedentă apropiere de Jupiter în 7 iulie 1992. În această perioadă, orbita cometei
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
de Jupiter în 7 iulie 1992. În această perioadă, orbita cometei "Shoemaker-Levy 9" a trecut limita lui Roche a lui Jupiter și forțele mareice ale lui Jupiter au condus la fragmentarea cometei în diferite bucăți. Ca urmare, cometa a fost observată ca 22 de fragmente mergând până la 2 km diametru. Aceste fragmente au intrat în coliziune cu emisfera sudică a lui Jupiter, între 16 și 22 iulie 1994, la o viteză de circa 60 km/s. În cursul acestui eveniment, importantele
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
importante ale Sistemului solar să intre în coliziune. Numeroase studii ale cometei au fost întreprinse, iar atunci când orbita a fost precizată, posibilitatea unei coliziuni a devenit o certitudine. Coliziunea trebuia să fie o ocazie unică pentru oamenii de știință să observe interiorul atmosferei lui Jupiter întrucât coliziunile, în principiu, provoacă erupții de materie începând de la straturile atmosferice care sunt de obicei ascunse de nori. Astronomii estimează că fragmentele vizibile ale cometei variază de la câteva sute de metri la câțiva kilometri diametru
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
0,3 la câteva sute de bari), dintre care unele preziceau că se va produce o pătrundere de către cometă a unui strat de apă și se va crea un văl albăstrui în acea regiune a lui Jupiter. Astronomii n-au observat mari cantități de apă după coliziuni, iar studiile de impact făcute mai târziu au scos la iveală faptul că fragmentarea și distrugerea fragmentelor cometare într-o «explozie aeriană» au avut loc probabil la altitudini mult mai înalte decât s-a
Cometa Shoemaker-Levy 9 () [Corola-website/Science/329711_a_331040]
-
călătorii pe mare. În secolul al XIX-lea medicii europeni îi sfătuiau pe cei suferinzi de boli nervoase să călătorească pe mări agitate. Cauzele răului de mare au fost elucidate în anul 1881 de către medicul american William Jones care a observat că surzii nu au rău de mare. El a concluzionat că sediul acestei maladii se află în urechea internă care are rol principal în păstrarea echilibrului corpului. Cercetările ulterioare au arătat că femeile suportă mai bine decât bărbații călătoria pe
Rău de mișcare () [Corola-website/Science/329723_a_331052]
-
că femeile suportă mai bine decât bărbații călătoria pe mare, nu se manifestă la copii sub 2 ani și survine destul de rar între vârsta de 8 ... 12 ani. Răul de mare sub formă de agitație și chiar vărsături a fost observat și în cazul unor animale de circ care călătoreau pe mare (elefanți, tigri, maimuțe, câini, pisici). La apariția răului de mare mai contribuie și alți factori cum ar fi condițiile de navigație (durată, tipul ambarcațiunii, mișcările combinate ale hulei de
Rău de mișcare () [Corola-website/Science/329723_a_331052]
-
jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul are plăci chitinoase atât pe fața dorsală cât și pe fața ventrală; pe fața dorsală este acoperit în întregime de o placă chitinoasă, iar pe fața ventrală se observă un număr de 7 plăci de dimensiuni diferite: o placa pregenitală, o placa mediană, 2 plăci marginale, 2 plăci adanală și o placa anală. Idiosoma este împărțită într-o regiune anterioară, numită podosoma și o regiune posterioară, opistosomă. Podosoma poartă
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
integrantă din toate observatoarele astronomice din lume. Analiza unui spectru ne aduce o mare cantitate de informații despre sursa care a emis lumina, dar și despre materia care se află între acea sursă și noi. Din toate timpurile, oamenii au observat curcubeele. A trebuit, totuși, să se aștepte anul 1665 pentru ca Isaac Newton să se intereseze de problema descompunerii luminii albe cu ajutorul unei prisme (și de recompunerea ei cu ajutorul discului care îi poartă numele). 150 de ani mai târziu, în 1814
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
a descoperit liniile care îi poartă numele, din spectrul solar. Fraunhofer a utilizat o rețea de difracție inventată în 1785 de David Rittenhouse. În 1865, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff (generalizând lucrările lui Foucault din 1845) au zărit și linii observând spectrele flăcării și, stupefacție, și-au dat seama că aceste linii se găsesc exact în aceleași locuri ca și cele descrise de Fraunhofer, cu 50 de ani mai devreme, făcând astfel legătura dintre spectre și compoziția chimică a obiectelor observate
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
despre care se credea că face parte din Calea Lactee. Cercetările Ms. Henrietta Leavitt, Shapley, Slipher, Hubble ș.a. constau în punerea în evidență că aceste îndepărtate nebuloase erau în realitate „universuri-insule”. În 1929, Edwin Hubble, analizând spectrele câtorva „nebuloase” îndepărtate, a observat că spectrul lor (de hidrogen sau al altor elemente chimice) prezintă o deplasare spre roșu, prin comparație cu spectrul unei surse de referință; iar acest decalaj era cu atât mai mare cu cât obiectul vizat era mai departe, echivalent cu
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
o aduce pe Zoey ca martor. Acesta le oferă un pact împotriva lui Neferet și Zoey acceptă. În acest timp, Erik simte compulsia de Vânător pentru prima dată și Însemnă o tânără fată oarbă, Shaylin. Când aceasta își revine, Erik observă că are un semn roșu. O dată cu Semnul, aceasta își primește văzul și primul dar de la zeiță, "True Sight". Erik o duce la Stevie Rae. Thanatos vine la Casa Nopții sub pretextul de a considera consecințele de a-i acorda lui
Predestinare (roman) () [Corola-website/Science/329732_a_331061]
-
Krios îi arată un alt pasaj ceresc lui Kastor, pe unde tebuie să plece să distrugă un mare templu din Sikyos, dar Kastor află că pasajul ducea defapt pe Muntele Olimp. Totuși, își îndeplinește misiunea și distruge templul, după care observă ca are loc un cutremur oribil si apare o lumină stranie pe cer. Cu toate acestea, Kastor intră din nou în pasaj și ajunge în Sikyos, unde observă că orașul este atacat de un monstru uriaș. În fața lui Kastor apare
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
pe Muntele Olimp. Totuși, își îndeplinește misiunea și distruge templul, după care observă ca are loc un cutremur oribil si apare o lumină stranie pe cer. Cu toate acestea, Kastor intră din nou în pasaj și ajunge în Sikyos, unde observă că orașul este atacat de un monstru uriaș. În fața lui Kastor apare Krios, pe care îl întreabă ce este creatura aceea. Krios îi răspunde că după ce el a fost pe Muntele Olimp și a distrus templul suprem, zeii greci și-
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
iar atlanții îl atacă pe Kastor. Între timp, Amanra ajunge cu armata egipteană în Sikyos, unde se întâlnește cu vechiul ei amic Ajax, care vroia să-l aresteze pe Kastor, dar Amanra îi spune că Kastor a fost păcălit și observă că atlanții s-au întors împotriva sa și are nevoie de ajutor. Cu greu, făcânduse neobservați de titan, eroii îl salvează pe Kastor, care recunoaște că a greșit și regretă tot ce a făcut. În scurt timp, apare Arkanto, ce
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
destul de puternic pentru a înfrânge titanul, dar dragonul se află departe și va dura până va ajunge. În final, eroii îl înfrâng pe titan cu ajutorul lui Folstag și a lui Nidhogg și se întorc în Grecia. Ajunși în Grecia, ei observă cum întreg locul fusese distrus de titanul din Sikyos, și se gândesc cum îl pot distruge. Ajutorul lor vine din partea lui Gaia, titanida pământului, care se pare că nu era de acord cu eliberarea titanilor din Tartar. Cu ajutorul puterilor ei
Age of Mythology: The Titans () [Corola-website/Science/329735_a_331064]
-
de asemenea, generalizarea la sistemele de două ecuații și constată că metoda lui Newton poate fi folosit pentru rezolvarea problemelor de optimizare prin setarea gradient de la zero. Arthur Cayley în 1879, în" Problema imaginar Newton-Fourier" a fost primul care a observat dificultăți în generalizarea metodei lui Newton la rădăcinile complexe de polinoame cu un grad mai mare de 2 și valorile inițiale complexe. Acest lucru a deschis calea pentru studiul teoriei iterațiilor funcțiilor raționale. Să presupunem că "ƒ" : ["a", "b"] → R
Metoda tangentei () [Corola-website/Science/329756_a_331085]
-
a spart în mai multe fragmente. În 1888, Heinrich Kreutz a calculat că mai multe comete, dar nu toate, puteau fi explicate prin dislocarea unei mari comete razante, cu mai multe revoluții înainte. Alte comete de același tip au fost observate în continuare: 1945, 1963, 1965. Cometele de acest tip sunt clasificate în Grupul lui Kreutz. Studiul cometelor razante a suferit o stimulare la sfârșitul anilor 1970, odată cu lansarea primilor "sateliți de observație a Soarelui". Instrumentul SOLWIND, aflat pe satelitul P78-1
Cometă razantă () [Corola-website/Science/329775_a_331104]
-
SMM), lansată în 1980, reparat pe orbită în 1984 a descoperit alte 10 comete razante între 1987 și 1989. Dar mai cu seamă SoHO, lansat în 1995, care a permis descoperirea mai multor sute de comete, adesea de către amatori care observă imaginile difuzate în timp real pe Internet. Studiul statistic al datelor recoltate permite astăzi clasarea cometelor razante în diferite grupe, și nu numai în grupul lui Kreutz. În situația în care cometele razante sunt comete obișnuite, originare din Norul lui
Cometă razantă () [Corola-website/Science/329775_a_331104]
-
dintr-un nucleu cometar, fragmentat în mai multe rânduri, în urmă cu mai multe secole. Unele comete din acest grup au devenit « Mari Comete » vizibile, în apropiere de Soare, în plină zi. Cea mai recentă dintre acestea este cometa Ikeya-Seki, observată în 1965, poate una din cele mai strălucitoare comete din ultimul mileniu. Mai multe sute de membre ale acestei familii au fost descoperite după lansarea satelitului de observații solare și heliosferice SoHO în 1995. Unele nu depășesc câțiva metri diametru
Cometă razantă din grupul Kreutz () [Corola-website/Science/329759_a_331088]
-
familii au fost descoperite după lansarea satelitului de observații solare și heliosferice SoHO în 1995. Unele nu depășesc câțiva metri diametru, iar cea mai mare parte dintre ele sfârșesc prăbușindu-se pe Soare. Prima cometă a cărei orbită a fost observată foarte aproape de Soare a fost Marea Cometă din 1680. A trecut la doar 200.000 km (0,0013 ua) de suprafața Soarelui, adică la jumătatea distanței Pământ-Lună. Periheliul său se situa la 1,3 raze solare. Pentru un observator situat
Cometă razantă din grupul Kreutz () [Corola-website/Science/329759_a_331088]
-
ar forma un unghi de 80° pe cer, de 27 000 de ori mai luminos decât de pe Pământ, încălzind suprafața cometei cu o putere de 37 de MW pe metru pătrat. Astronomii din epocă, inclusiv Edmond Halley, au presupus că observau reîntoarcerea unei comete foarte strălucitoare care apăruse aproape de Soare în 1106. În 1843, după 163 de ani, Marea Cometă din 1843 a apărut și a trecut tot așa de aproape de Soare. În ciuda calculelor care preziceau o perioadă de mai multe
Cometă razantă din grupul Kreutz () [Corola-website/Science/329759_a_331088]
-
163 de ani, Marea Cometă din 1843 a apărut și a trecut tot așa de aproape de Soare. În ciuda calculelor care preziceau o perioadă de mai multe secole, unii astronomi s-au întrebat dacă era cometa din 1680. O cometă strălucitoare observată în 1880 urma o orbită aproape la fel cu aceea a cometei din 1843; aceeași constatare a fost făcută privitor la Marea Cometă din 1882. Unii sugerau că era vorba, în realitate, de o singură cometă, a cărei perioadă se
Cometă razantă din grupul Kreutz () [Corola-website/Science/329759_a_331088]
-
ieșiseră, după toate aparențele, dintr-o cometă uriașă care se fragmentase în cursul revoluțiilor sale. S-a arătat că marea cometă din 1680 nu era legată de această familie de comete. O altă cometă din grupul lui Kreutz a fost observată în 1887, iar următoarea nu a apărut înainte de 1945. Două comete suplimentare au fost descoperite în 1963: cometa Pereyra, și în 1965: cometa Ikeya-Seki, care a devenit foarte strălucitoare înainte de a se sparge după ce a trecut de periheliu. Această succesiune
Cometă razantă din grupul Kreutz () [Corola-website/Science/329759_a_331088]