9,813 matches
-
de peste 20 de ani al Doinei (născută în 1945). Cu guleraș alb, pantalonași trei sferturi, ciorapi și pantofi de culoare închisă, stă în picioare pe un fotoliu de lemn astfel încât e aproape la fel de „înalt” ca mama lui, pe care o îmbrățișează cu mâna stângă (invizibilă în fotografie). Emoția momentului o trădează degetele mâinii drepte, care atârnă pe lângă corp; degetul mare încearcă să se ascundă, „rușinat”, următoarele două sunt încovoiate: se mișcau probabil cuprinse de o explicabilă nervozitate când fotograful a „înghețat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
atât de nereprezentativ pentru noi? Simplu element accidental, necoordonat cu restul ființei noastre, în raport cu care poate provoca adesea mari surprize? * De ce prejudecățile sunt atât de redutabile? Pentru că ele nu constituie doar apanajul proștilor. Sunt universale. Nu o dată cei inteligenți le îmbrățișează cu aceeași fervoare. Nu sunt câtuși de puțin imuni - cum s-ar crede - față de ele. Ei doar le „argumentează” cu mai multă iscusință, făcându-le, în ultimă instanță, mai solide, mai rezistente. Nemuritoare. Prejudecățile au un singur dușman (intratabil): pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scrisoare disperată, scrisoare devenită document lingvistic, de care am luat cunoștință la cursul de Istorie a Limbii Literare al lui Al. Rosetti... Cursul l-am uitat demult, pe Cocrișel și situația existențială tragică în care s-a aflat - niciodată! Îl îmbrățișez înduioșat, ca pe un vechi tovarăș de suferință. — Acum ai scăpat! Dar atunci? Te-au tăiat ori ba? Cocrișel nu-mi răspunde. „Te pomenești că el doar scrie, dar de vorbit nu vorbește. E numai text.” * „ - Mamă, de ce îmi apăreai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vedea cu ochii trupești, dar cu ochii sufletului vezi mult mai multe. Când intri ești pământean iar când ieși ești altul, transformat, mai plin de Duh Dumnezeiesc, te sfințești din sfințenia Sfanțului Mormânt. Acolo Cerul și Pământul se unesc, se îmbrățișează și ne transformă și pe noi. E atat de sacru, de sfințitor și tainic. Ai dori să stai cu Domnul, parcă-ar fi în mod real acolo și-L vezi. Dar timpul nu ne lasă lângă Domnul, are el meșteșugul
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe toți. Nimeni nu are nimic de pierdut dacă ajunge acolo. Dimpotrivă, se îmbogățește. Nazaret Biserică ce adăpostește Casă Maicii Domnului - interior Cetatea Nazaret este un încântător oraș pe un munte. Este foarte frumos așezat, cu vai și dealuri ce îmbrățișează orașul cu legendele lui. Se află la o distanță de aproximativ 40 km de Ierusalim. Seamănă cu o floare minunată care și-a desfăcut petalele ce-au cuprins tot muntele, cu frumoasele coline ce-i aparțin. Aș putea spune că
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
dudul și Zaheu totdeauna mă rugăm să-l pot vedea real, că eu îl vedea doar în mintea mea, în închipuire. Doamne, Doamne, ce bucurie mare că mi s-a împlinit dorința. Cu lacrimi de bucurie sărutam pământul și-l îmbrățișam cu sufletul și inima știind că pe acolo a trecut și Domnul meu, al nostru, al tuturor. Doar urma pașilor a mai rămas, care ne cheamă și azi să venim și să vedem, fiecare cum poate, în închipuire sau realitate
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
demnitatea ei. Așa că el așteaptă, poate vor mai veni frați călugări. Între timp ne-a servit cu un lichior de fructe alese, cu suc, dulciuri, rahat, napolitane și biscuiți. Ne-a dat și câte două iconițe. La plecare ne-a îmbrățișat pe toți cu multă dragoste duhovniceasca și ne-a mulțumit de vizita urându-ne sănătate și mântuire la toți cei din România. Și așa, cu emoții de bucurie mai privim mănăstirea și ne oprim o clipă în fața dudului slăvind pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
stat cu picioarele Maica Domnului când privea pe Fiul ei înălțându-Se la Cer. Poți să te închini în acel loc. Să ne înalte și pe noi în credința și fapte bune. Când mi-am luat rămas bun m-au îmbrățișat și multe daruri mi-au dat. Biserică în formă lacrimii Domis-Flavit Lângă Muntele Eleon este și Biserica Domis-Flavit adică Domnul a plâns. De pe acest loc a privit Domnul Iisus cetatea Ierusalimului și i-a plâns soarta. De aceea este construită
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
vreo 12 metri. El este construit din lespezi mari de piatră. Acolo vin mulți oameni din toate colțurile lumii, vin să se roage. Se roaga lui Dumnezeu în fața zidului, să-i vezi cum pun capul pe zid, îl săruta, îl îmbrățișează, se roaga în taină; fiecare în legea lui se descătușează tot și-și spune tot ce-l doare și-l apasă pe suflet. Bărbații aparte și femeile aparte. Între bărbați și femei este un gard care-i desparte. Când pleci
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
o împărtășești și altora. Acolo viețuiau măicuțe, că am întâlnit două care ne explicau despre acea mănăstire. Atât de multă dragoste aveau în vorbă lor către noi și foarte mult s-au bucurat că leam vizitat. La plecare ne-au îmbrățișat și ne-au binecuvântat călătoria noastră. Fântână lui Moise și Mănăstirea Sf. Ecaterina Acolo, în Egipt, în calea noastră am trecut și pe lângă Fântână lui Moise. A oprit mașina și am coborât să bem apă. Fântână arată că un
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
am luat rămas bun de la părintele Samuil de la mănăstire care ne-a condus peste tot, ne-a fost ca un ghid nouă. Apoi ne-a binecuvântat și ne-a dat câte o vedere cu Mănăstirea Sf. Ecaterina. Ne-a îmbrățișat pe toți, ne-a mulțumit pentru vizita și ne-a urât sănătate și mântuire la toți. La ora 830 a venit egipteanul cu microbuzul să ne ia pentru că așa a rămas stabilit când ne-a adus. Așa că privim cu mult
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
sacru. În acel Loc, când eram în genunchi, mă gândeam printre altele, că stau pe Urma Pașilor Părintelui meu Prea Bun. Nu-mi venea să mă ridic, priveam locul unde stăteam cu mult nesaț și cu inima și sufletul îl îmbrățișam. E minunat. E odihnitor. Doamne, ce momente plăcute au fost în viața mea cât am fost în acest pelerinaj. Am trăit și încă mai trăiesc fiecare moment pe care îl povestesc sau la care mă gândesc. Parcă îl văd acum
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Mormânt. Aici, cu multă durere și respect, cu smerenie am privit-o pentru ultima dată și-am plecat. Apoi am fost un tur prin Grădină Ghetsimani. Am îngenuncheat pe alee, am sărutat pământul, piatra, urma Pașilor Domnului Iisus, i-am îmbrățișat cu sufletul și inima gândind și cugetând că pe acel Loc unde sunt îngenuncheata a fost cândva Domnul și a sfințit pământul pe unde a trecut El. Și cugetam la rugăciunile Lui tainice pe care le făcea când se retrăgea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
poti urca pe stâncă la El. Și eu, nevrednica, m-am urcat, măcar am atins buzele de Călcâiul Lui și L-am mângâiat puțin cu mâna și cu inima sufletului. Merg pe alee privind Grădină, mă opresc o clipă, o îmbrățișez cu sufletul și cu ochii plini de lacrimi îmi iau rămas bun. Greu mă despart de grădină , dar n-am ce face. O voi vedea în memoria mea așa cum am văzut-o și-s foarte fericită că am ajuns să
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
întristare ce poți vedea. Este totul din aur. Am îngenuncheat rugându-ne tainic, am privit stâncă, am atins-o prin acea rozeta de aur special făcută. Am privit cu duioșie și smerenie pe Domnul și Sfântă Mama, parcă i-am îmbrățișat cu inima, cu sufletul. Ei mi-au dat ceva tainic: întărire și sfințenie. Nimeni nu-mi poate lua ce mi-au dat mie personal, este al meu și simt ceva bun. Eu mă bucur, dar bucurați-vă cu mine și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
slujba pentru cei adormiți. Apoi m-am odihnit puțin și mi-am făcut bagajul. În acea noapte, la ora 1 decola avionul cu destinația România. Una cate una, colegele mele de cameră plecau pe la mănăstiri. Ne-am luat rămas bun îmbrățișându-ne și iubindu-ne cu dragostea duhovniceasca ce s-a stabilit între noi atunci. Cu părere de rău șosea clipă despărțirii. Eu nu le voi uita niciodată. Au fost ca niște îngeri buni cu mine. Și milostive erau, si ce
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
răspuns în frică lui Dumnezeu. Ei, uite așa, s-a făcut oră de plecare din Ierusalim. Toți eram în curtea bisericii. Părintele Ieronim ne-a dat binecuvântarea pentru călătorie și mai multe daruri de cult religios. Și toți ne-au îmbrățișat și ne-au dat câte ceva, o amintire frumoasă. Și toți au transmis tuturor românilor multă sănătate și să caute să vină în pelerinaj. A venit în țară și părintele Argatu din Suceava. Se spune că el va sluji la biserică
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
În cartea lui Paul Evdokimov, La sacrement de l’amour (Desclée de Brouwer, Paris), se află reprodusă imediat după pagina de gardă o icoană novgorodiană din secolul XV, minunată, reprezentând întâlnirea Sfinților Ioachim și Ana, părinții Fecioarei, în fața templului. Sunt îmbrățișați, de profil, față în față, ea cu mâinile pe umerii lui, cu față ridicată spre el, privindu-l cu supunere și dăruire ; el, de asemeni, o ține îmbrățișată, privind-o protector și tandru. Dragoste profană, între bărbat și femeie, sau
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dar, după cum spunea Gide, cu sentimente bune nu se face decât o literatură proastă. De aceea te las, pentru o clipă și pentru ca această scrisoare să-ți parvină, pentru a redeveni într-un fel mai conștient, înțelept și senin. Te îmbrățișez cu dulceața cunoscută: pentru toate viețile! À toi, entièrement, René. După cititul scrisorii îmi cercetez chipul în oglinda de la baie. Scrutez adevărul din apa întunecată a ochilor mei. Încerc să găsesc un răspuns la întrebarea esențială: cine sunt? Știu atâtea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
înainte, îți voi scrie de mână, ca în timpurile vechi, chiar dacă vei avea dificultăți să-mi descifrezi hieroglifele. Și apoi e un alt pericol care mă pândește, dar pe care mi-l asum: grafologia! Scrie-mi mult și des! Te îmbrățișez cu tandrețea amoroasă pe care o cunoști. Al tău, pentru toate viețile, René. Luni, 13 mai 1974 Gabriela, ma bien-aimée, sunt foarte îngrijorat pentru tine, pentru că nu am primit nici o veste. Ce se întâmplă cu tine? M-ai uitat, m-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mai bune! Sper că tot ce ți-am scris nu te va împiedica să te manifești în cuvinte, fraze, gânduri, care sunt în același timp inadecvate și indispensabile! Scrie-mi și dă-mi puțin din curajul și înțelepciunea ta. Te îmbrățișez foarte, foarte tare - cu aceeași douceur și disperare! Al tău, pentru toate viețile, René. 1 februarie Nu știu cum trece timpul. A trăi într-un apartament din care s-au scos țevile și dărâmat pereții, asta îmi trezește amintiri precognitive, dintr-un
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
poate chiar el a fost primul „mutant” pe planul sangvin. În orice caz, această grupă rară este grupa sfinților, a persoanelor spirituale cu darul vindecării (healing), dezvoltându-se din grupa A (a vânătorilor) și B (a nomazilor), care vor să îmbrățișeze toate laturile vieții, afirmând-o fără să se gândească prea bine la urmările acestei atitudini. Farmecul acestor persoane e inefabil, adevărați „zdrobitori de inimi”, dându-se ca exemple: președintele Kennedy și Marilyn Monroe, a căror existență tragică e înconjurată de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vreau să mă retrag înarmat cu un dicționar român-francez, vreau să înțeleg în întregime scrisoarea ta. Ah, e un program foarte ambițios, dar trebuie țintită luna pentru a atinge vârful arborelui. Mă gândesc la tine avec douceur și curaj. Te îmbrățișez din toată inima, René. Luni, 20 mai 1974 Gabriela, mon amour. Ți-am scris deja patru scrisori în această după-amiază când nimic nu merge. Telefonul mă hărțuiește și îmi e greu să-mi concentrez gândurile care sunt la tine și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
plumb și nici compte-boule pentru a-mi obosi capul, dar voi fi obligat să-mi procur toate astea. Voi avea aerul unui Tartarin din Tarascon, înarmat până în dinți pentru a trage în sperietori de ciori luate drept animale sălbatice! Te îmbrățișez cu disperare. Al tău, René. Marți, 21 mai 1974 Mon amour, sunt fericit că ți-a plăcut istoria povestită de marele Geronimo. Iată urmarea: „Printre cele câteva ființe umane care mai erau încă în viață se găsea și o femeie
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
des. Mă doare tot corpul, ca să nu mai vorbesc de „sufletul” meu care se găsește într-o stare lamentabilă. Mai bine să nu mai continuu cu scrisoarea asta, căci ea va sfârși prin a semăna cu lamentațiile lui Iov. Te îmbrățișez avec douceur et tandresse, René. Miercuri, 22 mai 1974 Ma bien-aimée. L-am ascultat mai mult de două ore pe traducătorul lui John Cowper Powys, care mi-a făcut o vizită. El l-a cunoscut pe scriitor personal, povestindu-mi- cu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]