9,153 matches
-
lumea întreagă... Cum ar fi fost ea dacă nu s-ar fi betegit și dacă nimeni n-ar fi betegit-o în vreun fel... — Ți-am zis eu, se întoarse Costică spre Fane Chioru, că ăsta micu’ e mintos ? Fane încuviință. Se mulțumi, ca de obicei, doar cu câteva vorbe, rostite rar, apăsat. — Când ești ca noi, nu e bine să ai minte multă. Nu-ți ajută la nimic să înțelegi. Ologu luă cârjele și se săltă pe picior. Țopăi până la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu te mai trimită la cerșit. Lasă, nu-i spune... O să mă obișnuiesc, se bătătorește. Îl întoarse de pe o parte pe alta și îl înfășă. Apoi îl trase din nou cu scaunul lângă masă. Îi arătă coperta cărții și el încuviință. I-o puse în față și o deschise. El făcu semn de câteva ori, până când Melania, întorcând paginile, se opri, apăsând pe cotorul cărții, ca să rămână deschisă în locul nimerit. Își văzu apoi de treburi, spălă farfuriile în ligheanul cu apă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pricepem. — Tu cine ești ? întrebă orbul, căutând să dibuie cu privirile lui uscate. — E Panselia, repetă Ologu. E tot ca și noi, pe străzi, da... altfel... Fane Chioru întinse mâna spre ea. Panselia se feri, privind întrebător spre Ologu. Acesta încuviință și atunci femeia se apropie până când degetele orbului o găsiră. Îl lăsă să și le treacă încet peste fruntea, obrajii și buzele ei. — Ești frumoasă, zise. Ea zâmbi, încurcată, și-și potrivi șuvițele negre pe după urechi. Apoi tăie mititeii în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe Melania fără cununie ? Că a dat, într-o noapte, buzna în casa lor, i-a pus fetei cuțitul la gât și i-a spus : ascunde-mă ? Ea îl știa, copilăriseră împreună, și, tocmai pentru că știa de ce e în stare, încuviințase pe mutește, trăsese perdelele, n-ar fi fost nevoie, oricum, casa lor era în fundul curții și gardul era mai înalt decât privirile trecătorilor. Se ascundea în magazie când venea poștașul cu pensia, poate că de-aia prinsese dușmănie pe bietul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cerul gurii. — Eu nu mă duc la biserică, zise flăcăul. Mergeam, când eram mai mic, dar lumea se uita urât la mine, credea că intru ca să cerșesc. Și atunci i-am zis soru-mii că mai bine nu... — Asta așa e, încuviință Ologu. Betegii se opresc în prag. În biserică au dreptul să cerșească doar oamenii cu două mâini și două picioare. Și ce mai cerșeală... ! — Eu nici nu trebuie să merg la biserică, adăugă orbul. Pentru mine peste tot e biserică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vechi și de la polițistul cel nou, amândoi deodată. — Lăsați, doamnă... Nici nu știți de ce sunt ăștia în stare... Bețivul clătină din cap, era tot ce putea face. — Ți-e sete ? îl întrebă Rada. Bețivul bătrân rămase nemișcat. Apoi întineri și încuviință. I-e sete, traduse Rada. Să-i dăm de băut... N-avem noi aicea ce vrea el să bea, rânji polițistul. Bețivul uitase deja ce dorește, își lăsă din nou fruntea să se sprijine de braț, închise ochii și reîncepu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asta, voia să-i oprească și să le explice, dar n-avea cum. Și nici ei nu așteptau vreo lămurire, de vreme ce loviturile lor făceau ca lucrurile să fie din cale-afară de limpezi, iar gemetele ei nu izbuteau decât să le încuviințeze. „Gata, c-o omori !“, mai auzise, înainte de a leșina. Probabil crezuseră că îndemnul de a opri loviturile venise prea târziu, căci, văzând-o astfel, o traseră de brațe până la fântâna arteziană din apropiere, în care doar o pojghiță băltită pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pâine, farfuria, mestecând apoi pe îndelete, ca și cum ar fi vrut să adune toate celelalte gusturi. La sfârșit făcu semnul crucii și rămase cu mâinile în poală, așteptând ce va urma. — Și cu drogurile cum a fost ? Ați găsit multe ? — Multe, încuviință Pavel Avădanei, fără să înțeleagă tonul adevărat al întrebării. Am găsit în sticle peste tot, și la Universitate, și acolo pe unde trece lumea pe dedesubt, ascunse în niște camere. — Bine, măi, omule, dar drogurile sunt prafuri, nu se țin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rămăsese cu gura căscată. Îi era greu s-o urmărească, dar nici nu cuteza să întrebe. Și nici nu îndrăznea s-o întrerupă, pentru a o ruga să aprindă lumina, ca să-i vadă buzele și să poată citi pe ele. Încuviința, din când în când, înțelegând că, de fapt, nu cu el vorbea. — Berti a avut dreptate, continuă Rada. Nu te poți lecui de ceva ce n-are chip și nume. De-asta te-am chemat, ca să mă conving că m-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul pe care i-l sădiseră profețiile în frunte. Isaia încuviință, copleșit de îngăduința coapselor ei. Da’ și ăștia, continuă Marchiza, sunt de două feluri. Bețivi veseli și bețivi triști. ăia veseli fac numai dandanale, nu stau o clipă locului, se-mpleticesc și cad, sparg toate-n jur, îi apucă dorul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu privirea. Bunelu rămase pironit locului, ridicându-și mâinile în căutarea unui perete imaginar, timp în care Magdalena trecu prin fața celorlalți cu castronul de tablă. Fiecare aruncă în el te miri ce, pietricele, bucățele culese de pe jos la întâmplare, orbul încuviința când pietricelele pocneau ori Magdalena își zornăia farfuria. Iadeș nu știu cum să facă, în dreptul lui castronul nu zornăi. Orbul îl privi cu găvanele goale, albul lor îl săgetă. Întinse arătătorul și-l împunse în piept, apoi îl ciocăni pe chelie cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vi le mănâncă străinii sub ochii voștri ! De veți da bani pentru biserica Domnului, bunătățile pământului veți dobândi ! Magdalena se apropie cu pași nesiguri, scoase un bănuț din sân și i-l întinse. Isaia luă banul, îl încercă între dinți, încuviință, apoi scrise în catastif. O mângâie pe păr, privind-o cu înduioșare : — Boul cunoaște pe stăpânul său și asinul ieslea, dar nenorociții ăștia nu m-au cunoscut, ci numai tu... Gata ! strigă Calu. Io ziceam să ne veselim, da’ răspopitul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-o cu înduioșare : — Boul cunoaște pe stăpânul său și asinul ieslea, dar nenorociții ăștia nu m-au cunoscut, ci numai tu... Gata ! strigă Calu. Io ziceam să ne veselim, da’ răspopitul ăsta e lovit cu leuca. Zi-i, ciorane ! Faraon încuviință numaidecât și plecă să caute în cabină. Calu se întoarse către Pârnaie : — Voi nu ieșiți cu nimic pe interval ? — Noi nu suntem cerșetori ! i-o întoarse acesta. — Da’ cine zice că cerșim ? necheză Calu. La teatru te duci și plătești
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e ! hotărî Isaia. De aicea plecăm, de la altar. Ne trebuie prapuri. Puțică se înființară, obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare potrivită, de frunză veștedă și de mortăciune. Isaia încuviință cu un semn ; legară cârpele cu noduri nu prea strânse, să nu se destrame țesăturile rărite. Puțică ridicară prăjinile spre cer și se așezară unul lângă altul. — Acuma vine masa, se strădui Isaia să-și amintească. Adică un fel de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lumea de dincolo... Depinde cum o iei, explică Bunelu. Adică de unde te uiți. De-o pildă, pentru noi, orașul e lumea de dincolo. S-ar zice atunci că noi suntem ăia viii, câtă vreme vedem și lucruri care nu sunt. Încuviințară. Pentru Isaia, care mai trase o dușcă, lucrurile care nu sunt păreau să se înmulțească. La fel și pentru Puțică, care înțeleseră că, dacă priveau lumea cu patru ochi, vor trebui să se ducă tot ei după lumânări. Din ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și o nevastă... Că, de însurat, nu era însurat... — Da’ tu de unde știi, pechinezule ? Păi, dacă n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că nu poți să comanzi, ca la ospătărie. Întâi visezi și după aceea vedem ce înseamnă, nu invers. Nu poți visa la comandă, ca atunci când te duci la cinema să vezi un anumit film. Nu putem umbla cu șmecherii... Femeia încuviință, învinsă. Se depărtă de ghișeu. Jenică, văzând-o așa împuținată, cu privirile căzute și umerii strânși, ieși de după grilaj și o conduse până la ușă. Ești un om cumsecade, îi zâmbi ea. Am avut noroc cu dumneata... Ca și cum ar fi sfâșiat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la tine un creion, îi spuse lui Tili, îmi trebuie ca să pun bara la A. — Ești obsedat de numele tău, râse Tili. L-ai scrie și pe cer. — Te pomenești că o s-o fac și pe-asta într-o zi, încuviință Maca. Dar uite că pescarul ăla și-a adus aminte. Mereu se auzeau împușcături pe clisură. Și pe urmă lătrături de câini. Putea să fie oricine. Putea să nu fie nimeni. Dar s-a întâmplat să aibă același nume cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
micii fanfare. L-a măsurat din priviri pe flăcăul devenit bărbat în toată firea. «Ai fost ?», l-a întrebat. Cadetul a privit la toba cea mare pe care răspunsul lui ar fi putut-o face să tacă pentru totdeauna. A încuviințat. «Povestește !», i-a cerut tamburul-major. Atunci i-a descris trenul fermecat, sclipitor ca argintul. Compartimentele largi, canapelele plușate și pernele împodobite cu dantelă. Tăvile cu răcoritoare și dulciuri pe care, între două stații, controlorii le plimbau pentru femei și copii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Avu totuși inspirația să nu spună nimic, căci în fiecare zi mâncarea preferată era alta. — Hai, spuse ea, bătându-l ușor pe obraz. Mergi la băiță și spală-te pe mâini și pe față, să lași necazurile de afară. Jenică încuviință iarăși și porni, cu fruntea plecată, spre baie. Primele minute ale conversației cu maică-sa îl sleiau de puteri. După aceea, lucrurile deveneau mai simple. Rămase pironit cu privirile în oglindă, încercând să se familiarizeze cu propriul chip. Își întoarse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adu-mi, te rog, ghemele de lână, să împletesc cât ține publicitatea. Jenică se ridică fără chef. — Sunt în hol, spuse maică-sa. Vezi să nu deschizi ușa de la biroul lui taică- tu. Știi că n-ai voie acolo... Jenică încuviință fără o vorbă. Simți, pe dedesubt, hainele tricotate de maică-sa, ciorapii, flanelul, furnicându-l de la câlcâie până la șira spinării și strângându-l la subsuori. Pipăi pereții acestei cuști nezăbrelite și, tocmai de aceea, mai rea decât o cușcă adevărată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate de peste tot, spuse Tili, și nu i-am văzut noi atâta vreme. — Hei, exclamă Maca, dar tu de unde ai apărut ? — Am venit printre copaci... spuse Tili, curățindu-și noroiul de pe tălpi. — Oamenii cumsecade vin pe alee... observă Maca. — Tocmai... încuviință Tili, dar ceilalți nu înțeleseră ce anume aprobase. După ce ai fost într-un loc ca ăla, îți vin tot felul de idei. — Mai ales ție, spuse Jenică, fără să glumească. — Or să vă vină și vouă numaidecât, adăugă Tili, scoțând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
putea, le-aș strânge și le-aș citi pe toate. Se așezară, strângându-se unii într-alții. — Sectoristul l-a turnat, șopti Tili. Sectoristul din mahalaua noastră. — Care ? întrebă Jenică. ăla care stătea în casa de lângă fabrica de pâine ? — ăla, încuviință Tili. Cu șapcă rusească și cămașa încheiată mereu până-n gât. Și cu fața ascuțită ca de viezure. Mai toate notele sunt scrise de mâna lui. — Și ce putea să scrie ? dădu Jenică din umeri. Despre biroul mecano-energetic de la FUPSIC ? Despre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moale, dar nu căzu, căci Moartea, care venise când fusese chemată, îl primi în brațele ei.“ Fetița așteptă, fără să mai adauge vreun cuvânt, cu cartea deschisă în mâini. Apoi ridică ochii către bătrânul Coropciuc, care își netezi mustățile și încuviință. Atunci fetița închise cartea și i-o întinse. — Te întrebi dacă așa ceva s-ar fi putut întâmpla vreodată, spuse Maca. De afară se auzea larma mușteriilor. Cârciumarul îi găzduise pe cei trei într-o cămăruță din spate. „ăsta e separeul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca. Namila râse din nou, semn că nu înțelesese nimic. Îl bătu pe umeri cu prietenie, zguduindu-l : — Om bun, hârâi. Privi cu satisfacție masa cu farfuriile grămadă și mușamaua umedă și le făcu semn spre halbele de bere. Tili încuviință și namila râse din nou. Erau cu toții oameni buni. Înainte de a ieși, se opri o clipă pentru a domoli clătinarea becului pe care îl lovise cu fruntea. — Azi avem mezelicuri, constată Maca. Ridică o bucată în lumină : Ne iese mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]