9,974 matches
-
puținii prieteni care mi-au mai rămas, îl vor înțelege încă o dată pe acel „tinerel zvăpăiat, idealist” - idealist cu o conotație negativă! - dizgrațios adesea când își susținea o opinie sau o poziție, suspect de-a dreptul pentru cei care nu îndrăzneau să iasă din directivele nespuse, dar cu atât mai tiranice ale unui grup de influență, de opinie! Oamenii, azi, la sfârșitul și începutul unui secol de-o modernitate tot mai discutabilă și obositoare, împărțiți nu după opinii, ci după interese
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
comitetului central și am pășit în biroul enorm al lui Stoian (nota bene, el a fost printre ultimii secretari ai c.c., ai ceaușismului, după o perioadă de „retragere” parțială pe la Ștefan Gheorghiu și prin alte părțiă. - Cum de-ai îndrăznit, dumneata, tovarășe, mi-a spus el, graseind puternic, după ce m-am așezat în fața biroului său impozant, să ataci un membru al Biroului U. Scriitorilor, pe tovarășul Eugen Barbu? Am suportat vreo jumătate de oră astfel de întrebări acuzatorii și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Cluj, unde, în tinerețea mea studențească, nu reușisem să public măcar un rând, măcar o povestire, respins și de la Steaua, și de la Tribuna, Mircea Zaciu încercase, prin anii ’50, fără succes, să mă „introducă” la Tribuna, iar la Steaua nu îndrăzneam să trec măcar pragul cunoscând animozitatea „plictisită” cu care mă priveau grupul lui D.R. (Leonida Neamțu, Tomuș și alțiiă, fericit deci că se ivise o oportunitate, după aproape două decenii de când speram să apar în Ardealul meu natal, am ales
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o familie, de doi părinți, norocul unei sănătăți ireproșabile sau... mai știi, pe dos: „norocul” de a trebui să învingi bariere care altora li se par insuportabile, care îți călesc caracterul și îți deschid căi, posibilități pe care alții nu îndrăznesc a le visa?! Ce rol are norocul într-o carieră?! Dar... despre noroc, poate altă dată!... Și-apoi... pentru a spune „totul” despre carieră, trebuie să adaug că o carieră, chiar și atipică, ne-burgheză, chiar și „găsită” în sfârșit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
spuneam, pronia augustă a artei mele, ca și zeii mei tutelari m-au răsplătit însutit pentru pierderile și neînțelegerile „din jur” și, vrând-nevrând, a trebuit să „mă înham” la „eșafodaje, construcții și teme” la care nu visam și nici nu îndrăzneam să o fac când îi citeam înfometat, nopțile, pe Ionel Teodoreanu sau Kipling sau Michel Zevaco sau Cronin, Dessila, Pitigrilli și Stendhal! În acest amalgam, descoperindu-i, apoi, pe cei mari, pe cei „necesari”, pe cei ce „mi se potriveau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sfătuit „să nu mă bag”, după „ieșirea mea din sistem”, spectaculoasă și unică la acest nivel în țările europene satelite Moscovei, nimeni, absolut nimeni nu m-a aprobat, de admirație față de actul meu nici vorbă! Nu puțini colegi prestigioși care îndrăzneau să stea de vorbă cu mine după întoarcerea mea în țară, la fel de „scandaloasă”, de neașteptată, încercau să mă convingă că „Ceaușescu a dat înapoi, nu e dracul așa de negru cum pare!” și că eu, de fapt, văzusem greșit, „de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cam exaltat” de la Paris și că lucrurile s-ar putea „să se dreagă”. Ba, dragul de Matei, voind probabil să scuze perioada mea de „izolare, de oaie leproasă” - în care se găseau mai mult sau mai puțin toți cei ce îndrăzniseră, dincolo de granițele ermetice ale Republicii Populare, să-și exprime într-un fel sau altul dezacordul, chiar și numai prin nuanțe! -, m-a sfătuit insistent, în acea vară a lui ’72 să colaborez la Contemporanul (părăsit de curând de Ivașcu pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și ale puternicilor, uneori durilor prinți ai Bisericii! Sau Velasquez, trăitor decenii la curtea regelui Spaniei; Giordano Bruno însă, ars pe rug, deoarece nu a știut să-și ascundă sau să-și nege observațiile și convingerile științifice. Nimeni nu a îndrăznit însă să-i condamne pe unii și să-i „absolve” pe alții, omenirea a fost fericită de a „recolta” marile lor descoperiri și opere: unice și inimitabile! E adevărat că epoca însăși și oamenii ei nu aveau „la îndemână” principiile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scris ce, cum o spuneam, „fixează”, unește și legitimează o națiune. „Complice” cu propria-ți națiune aflată o jumătate de secol în barbarie civică înseamnă „a nu minți”! A nu minți în operă, când vă aflați împreună sub teroare, a îndrăzni a scrie texte în limitele nu numai ale verosimilității, dar și ale adevărului civic și apoi a avea forța și răbdarea, tenacitatea de a le publica, atunci, sub tirania comunistă, trecând de numeroasele cenzuri dure și perfide ale puterii, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și în cazuri în care ei ar fi putut foarte bine ocoli aceste „minciuni epice”. În romanele publicate sub Ceaușescu, aflându-mă într-un regim de restricție și de urmărire mult mai strict decât cei doi citați mai sus, deoarece îndrăznisem, în „presa capitalistă”, să atac o decizie a c.c.-ului și a șefului statului, aflându-mă eu însumi într-un post înalt politic, m-am ferit să fac astfel de „confuzii” între persoane și situații istorice, plătind de obicei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Nici unul dintre noi, atunci, când partidul, după ’64 mai ales, lăsa ceva mai libere „barierele” cenzurii și ale poliției, nu credea că e posibilă o „re-stalinizare”, ca să nu mai vorbim și de o dictatură personală și de familie, cum a îndrăznit-o și a și instalat-o Ceaușescu, spre nenorocirea țării și a sa proprie!... Aveam în această „certitudine” nu numai o anume „legitimitate” pe care, vrând-nevrând, i-o confereau dictatorului tratatele și întâlnirile numeroase cu șefii politicii occidentale, contractele comerciale
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
realitate, iată, în altă „realitate”, un „cerc care se închide în alt cerc”, creând „relieful” real al lumii... atât cât putem noi s-o „pipăim” și s-o visăm, atât cât „ni s-a dat” de a fi! Atât cât „îndrăznim a fi ceea ce suntem deja”, cum o spune Nietzsche, încă o dată. CAPITOLUL V (Piramida întoarsăă Am intitulat primul capitol al acestei cărți „cariera”, și, de fapt, întregul volum stă sub această denominație, în dorința mea de a reabilita acest cuvânt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
are loc în toate sistemele, sub toate regimurile (se pare chiar și în cele mai aspre detenții!Ă, ca „Breban să facă o carieră politică”, dar a devenit de-a dreptul scandalos, dacă nu chiar „suspect”, ca același Breban să îndrăznească nu numai să „rupă cu regimul”, dar, culmea, să renunțe la „atâtea privilegii și avantaje” pe care le aveau „cei de sus”! Regretatul Ulici mi-a spus-o, ca și prietenul Țepeneag: - Gestul tău de demisie la acel nivel înalt
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sensul pe care îl dă Nietzsche acestui cuvânt: „să ai până la capăt curajul ideii pe care o ai!”. Curajoși tocmai și în sensul metaforei pe care am așezat-o drept capitel acestui ultim paragraf al prezentelor memorii, acela de a îndrăzni mult, plecând de la date „puține și mizere” și, mai ales, neînfricați de acea veche și chinuitoare problemă a identității, netimorați de târzia constituire într-un stat puternic și centralizat și de relativ târzia deșteptare a artei noastre literare lucide, majore
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
numai în măsura în care „celălalt”, insul etern și universal, se va putea recunoaște în ele. Și, în acest fel, propria mea existență, în esențialitatea ei, este nu numai certificată, mărturisită, dar și dovedită, născută a doua oară, deci - născută! Sunt pentru că am îndrăznit să strig, în forme pe cât posibil armonice și inteligibile, fără să-mi pese prea mult de vremuri și de durerile sau confuziile trecătoare în care m-au aruncat ele, de fatalismul colcăitor și seducător din jur, ascunzând pe cât mi-a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tu? Pentru că nu am nici talentul, nici răbdarea și nici scrupulele tale, i-am raspuns, și e într-adevăr păcat. Ideea e tentantă. Mai gândește-te totuși. Cred că n-ar fi în afara preocupărilor tale. Isus, un itinerar... N-aș îndrăzni niciodată." Atâta doar că-mi ardeau deja călcâiele; fie ca acest neastâmpăr să-mi servească de circumstanță atenuantă, dacă nu chiar de alibi. El nu mă va scăpa de rigorile legii, dar aș minți dacă n-aș mărturisi că am
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să le deposedeze. Bineînțeles, nu pot să resimt ca o rană încă sângerândă exterminarea pieilor roșii și să reacționez invers atunci când sunt în cauză arabii palestinieni." Acestea fiind zise, și fără a nega răsturnările de situație istorice și abrahamice, aș îndrăzni să aduc o obiecție acestui mod de a pune pe același plan două challenge and response ireductibile și una și cealaltă. Că o minoritate în balotaj încă de la origini se consideră poporul ales, bravo! Această frumoasă nebunie îți permite să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
palestinian" și de "nerealismul profetic al biblistului". Lucru pe care el îl tăgăduiește, bineînțeles, dar suferința rămâne. Nu mai face parte din familie. E singur. Ce se spune la Paris, mă întreabă, despre mărturia lui, despre bilanțul vieții lui? Nu îndrăznesc să-i răspund: nu cine știe ce. Privirea lui insistentă, anxioasă și ușor umezită, cea a unui rebel care a aruncat o piatră în mlaștină și așteaptă pe mal o veste bună care nu va mai veni niciodată, o recenzie elogioasă, un
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe altul în fața vreunui areopag de spirite strălucite, întrebarea "Cine-s ăștia?" nu întârzie niciodată. Au oare la noi locul pe care-l merită prietenii tăi Adonis, Ghassan Tueni, Mahmoud Darwich, Elias Khoury? Care Aragon din zilele noastre ar mai îndrăzni să scrie un Nebunul Elsei? Cei care fac jocurile, la Paris, se uită înspre Atlantic și nu spre Mediterana. Degeaba avem excelenți islamiști și geopoliticieni, they don't make the weather. Egoismul bunăstării e incurabil, cred, ca și ospitalitatea voastră
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-a reușit și care vine smiorcăindu-se la emirul X ca să-i vorbească de necazurile sale și să-l ușureze de un cec... Cine va ști să aprecieze sacrificiul individului în lupta dusă pentru izbânda Poporului?" Tu unul ai îndrăznit, dar ai plătit cu viața. Devenise stânjenitor democratul care nu rata nicio manifestație în favoarea palestinienilor și pregătea în același timp, cu studenții săi de la universitatea Saint-Joseph, primăvara de la Beirut. Considerai că lupta pentru drepturile individului e prioritară, dar acest lucru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
demult cartea ta. De-acum înainte, voi fi atent la mărturiile prietenilor tăi care ți-au supraviețuit (ei nu știu pentru câtă vreme). Tu puteai juca între și cu două culturi, de unde și clarviziunea ta, tu bilingvul, franco-libanezul care a îndrăznit să scrie un Itinerar de la Ierusalim la Paris. Cei care, ca mine, nu vorbesc decât o singură limbă, care nu-și schimbă ochelarii, sunt mai ușor de orbit. Era în firea ta să îmbini latura activistă și cea intelectuală, patriotul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ai colinei Sionului care amintesc irezistibil de autorul Colinei inspirate, adăugând totuși modelului inspirator și o notă de comic cazon. "Frumoasă ca soția altuia", grotescă vai! ca o Alsacie-Lorenă a unui alt popor. Că un publicist de extremă dreaptă a îndrăznit să-l califice ca antifrancez sau ca masochist pentru că a denunțat cutare sau cutare crimă de război sau la adresa statului îl îngrețoșează. Dar că semnatarul unui manifest contra colonizării Iudeii și Samariei revelează adevărata fire de antisemit, sau de self-hating
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rezistenței naționale care era Templul. El a preferat în mod deliberat pe "încă nu" lui "deja acolo". Ca să poată stăpâni sufletele, el a lăsat la o parte trupurile. Acest joc de-a "cine pierde, câștigă" i-a reușit, dacă putem îndrăzni să zicem așa, după moarte. Dar, pe termen lung, nu cumva creștinismul ar fi degenerat într-o etică facultativă și intelectuală ca atâtea altele, nu cumva despre el s-ar vorbi ca despre epicurism, dacă el nu s-ar fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
regatul său lui Isus în ajunul Vinerei Mari. El este primul. Toma venea de la Edessa. El era trimisul lui Tadeu Dirianul. El a fost martirizat și nu regele dumneavoastră. Cad de acord cu el asupra acestui punct. Fără a mai îndrăzni să-i aduc aminte ce credea Claudel, poetul nostru național, despre țara lui: "India e țara în care diavolul și-a întins dominația în modul cel mai nerușinat cu putință" (Sic.) Sfântul Toma, reia spiscopul, a debarcat la Cranganore, unde
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
înălțării la cer, o ilustrare a destinului lui Iacob, cine știe... Liniștiți-vă. Armenii tocmai spălau geamurile când a ajuns aici hotărârea privitoare la statu-quo. Au lăsat deci lucrurile așa cum erau și, de un secol și jumătate încoace nimeni nu îndrăznește să se atingă de nimic. Căci la un drept odată dobândit nu se renunță cu una cu două. Pur și simplu, atunci când lemnul scăriței va putrezi de tot, prietenii noștri armeni vor pune alta nouă în loc. E bine, câteodată, să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]