9,824 matches
-
acid lisergic... Aztecii nu trebuiau să caute prea mult condiția convorbirii cu zeii: acid lisergic se găsește și În semințele lui ololiuqui, Rivea carymbosa, iar de nu, găsesc ceva mescalină În cactusul peyotl. Dar să vă spun ce mi-au șoptit zeii. În primul rând, că ciuperca nu e plantă, implicit de post. Ea aparține unui regn aparte, mai apropiat de animal, chiar dacă e imobilă, iar Aristotel ar fi spus că dacă ceva stă e plantă, iar de umblă e animal
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cum aceasta e unitară și din punct de vedere religios, s’a găsit o minoritate, dar majoritară punctiform care, cu patrimoniul genetic amintit, a fost numai bună de Înarmat și aruncat Împotriva sârbilor. Manopera NATO a fost clară: s’a șoptit frățește, adică tâlhărește albanezului să semneze un „acord“ inacceptabil oricui, pentru a „pedepsi“ pe cel care n’a acceptat diktatul. Seamănă grozav cu bomba de la Sarajevo, care abia dupa ce sârbii au fost atacați masiv de același NATO s’a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Un flutur se înnalță, cu sete ea-l alungă,/ Cu mâna crengi îndoaie și glasu-i răsuna 154. Dar iată că, mai în joacă, mai în serios, ea îl așteaptă: Ca Margereta din Faust ea ia o floare în mână/ Și șoptea: mă iubește... nu mă iub... mă iubește 155. Sigur că se desprinde din ghicitul cu frunzele de salcâm un nevinovat joc de copii, copii care fac adesea acest exercițiu în legătură cu toate dorințele lor: vine nu vine; mă iubește nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
urechii: izvorul sare202, se bate-n pietricele 203; singuratice izvoare fac cu valurile larmă 204, plâng în vale205; apa sună somnoroasă 206, tremură pe prund 207; izvoare blânde cad208, murmură 209, suspină 210, cântă 211, fac larmă 212; izvoare albastre/ Șoptesc ele-n de ele213, sunt sdrumicate peste pietre licurind, suspină-n flori molatic, coboară-n ropot dulce, sar în bulgări fluizi 214, sunt vergine și sânte 215. Armonii cu rezonanțe auditive perfecte între cele două entități (a naturii, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-l pe creator să-și uite melancolia: Este Ea. Deșarta casă/ Dintr-odată-mi pare plină,/ În privazul negru-al vieți-mi/ E-o icoană de lumină.// Și mi-i ciudă cum de vremea/ Să mai treacă se îndură,/ Când eu stau șoptind cu draga/ Mână-n mână, gură-n gură111. Strofa are o lumină aparte; sărutarea nu este decât pură amintire, neavând obișnuitele trăsături ce țin de plumbul gravitațional al cuplului pământean. Imaginea iubitei nu este prea departe de cea a icoanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
frumoși albaștri Ca cerul de azur, Oh, ce nopți au trăit marinarii Numai cerul și mare-mprejur. Sub un tei rotat, mândra și-a lăsat Mai frumoasă ca ea alta nu-i, Către ea acum, valu-și face drum Și-i șoptește-ncet dorului. Ochi frumoși albaștri Ca cerul de azur, Oh, ce nopți au trăit marinarii Numai cerul și mare-mprejur. Zilele trec ca-n vis, fata nu i-a scris Toți s-au strâns în jurul lui Veste n-ai primit
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cărui autor nu îl cunosc: Căsuța mea Căsuța mea, cu geamurile plânse, E noapte-n jur, luminile sunt stinse. Sub candela cu mucul ei de tort Veghez trecutul, ultimul meu mort. Doar umbra mă-mpresoară când m-apropii. În preajma ta șoptesc în taină plopii. O văd pe mama, lunecând tăcută Cu mâna ostenită pe-alăută. Iar tata a plecat și el departe Într-o poveste, dincolo de moarte. S-au dus pe rând și n-au să vie iar Și lacrimi cad
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mare, care s-a ajuns și ca titlu, și ca rang social, în vreme ce alții, de-aceeași vârstă, trag încă mâța de coadă, sunt numai lectori și încă stau, ca și dânsul, într-o cameră de cămin studențesc... Astă dimineață îi șoptește Moscovici lui Ienceanu, stropindu-l cu scuipat și dându-se tot mai aproape de urechea lui, fiindcă n-ar vrea s-auzim și noi chiar toate acele ce-i destăinue soacră-mea m-a împroșcat cu un duș rece la plecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nostru liber. S-a scuzat cu o franchețe și delicatețe care ne-a impresionat foarte plăcut. Când i-am mărturisit luni acest fapt, Ea mi-a făcut semn să vorbesc în șoaptă și, ducând degetul arătător la buze, mi-a șoptit, dându-mi să înțeleg că ceea ce îmi spune, trebuie să rămână o taină între noi: Hm!... Miu e un om bun, înțelegător, altruist, cu multe calități. Dar, cum e de-o viață întreagă activist, nu admite să-l contrazici, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de mama... Din Telenești nu primeam nici o știre... Plecând, imediat după absolvire, în armată toată lumea bănuia ori chiar auzea vorbind că va fi război fratele Constantin era mai mare cu trei ani decât el când s-a despărțit, i-a șoptit: Eugen, să ai grijă de mama! Ne-a dat viață! Ne-a crescut!... Trebuie ocrotită...! Rămâi capul familiei...!" Aceste cuvinte vizionare "parcă erau dispoziții testamentare", nota Eugen. N-avea să-l mai vadă niciodată pe Constantin. A aflat mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
te-ai săturat și ți s-a acrit de viață, se satură și viața de tine. Bolile fundamentale, moartea pe care o ducem cu noi peste tot În viață, se dezvoltă din aceste două extreme. — El a studiat medicina, Îi șoptesc trăgându-mă prin iarbă mai aproape de ea, În timp ce Andrei Își articulează neabătut rahatul de teorie. — Bolile fundamentale și mortale vin din extazul sufletului și din prea marea lui suferință, pe care omul și le preocupă cu ușurință din mediul ambiant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe buricele degetelor În timp ce-o răsucea, pentru a asigura etanșeitatea. Strânse apoi dopurile pe rând cu cheia, păi Ortansa... — Mai dă o dracu’, făcu Viorel. Hai mai repede că ne-apucă noaptea. Să-l vadă tata odată gata, șopti. Tac-su se uita cumva derutat, când la el, când la motor. Probabil că se căia, Își pierduse cumpătul, fusese prea aspru, făcuse prea mare tevatură pentru nimic, pentru grămada asta de fiare vechi În contul căreia cheltuise de se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei. Dacă el tot insistă ca idiotu’, n-are decât. Să-mi dea zece mii și să rămână aici cu moșu' să-i organizeze funeraliile, să și-l Îngroape, să și-l ascundă, până luni are tot timpul... Lasă-l, bă, șoptesc. S-aud câinii. N-auzi? Vine cineva, părințele... — S-o fi Întors Laur... Să-l lăsăm pe moșu' aici, să stingem lumina și să Închidem ușa. — S-o fi Întors Viorel cu mă-sa, fac. Doar ăștia mai lipsesc. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i așteptăm pe toți ca tâmpiții! Să fugim! Se auzeau câinii schelălăind, gudurându-se parcă pe lângă cineva de-al casei. Andrei arăta Însă calm și foarte stăpân pe sine. — Stai aici În dormitor cu lumina aprinsă. Ies eu să văd, șopti, și o luă spre poartă prin Întuneric, cu țeava-n mână. Îl simțeam În stare de orice. Frica mea mai dură până am pus și eu mâna pe o țeavă de sub patul lui, acolo-și ținea părințelul armamentul paznicului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un semn și-un răspuns pe fețele lor, În timp ce vameșul ne măsoară pe câteștrei răbdător și circumspect. Suntem și noi, rup Într-un târziu, dintr-un loc de verdeață... — Aha. Am și io neamuri pe-acolo. Sunteți ca și morți, șopti pe un ton blajin și aproape Încurajator. Da’ vă reveniți voi cât de repede. Să n-aveți nici o grijă, că se rezolvă. Fără Îndoială că știa și mi se părea că i-ar da mâna să ne ajute. După ce și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
între dinți, și îl înăbușii în piept cu pumnii. Apoi, mă pomenii murmurând, doar pentru mine...” Dacă s-ar întoarce timpul !.. dacă, s-ar putea întoarce, să ne facă din nou copii... măcar pentru o clipă...!” „ - Hm ?!... Ce idee !”, îmi șopti rar, un alt gând... „Ce înseamnă a retrăi timpul trecut, a-l avea... a-i da viață ?!.. hm !”... „...Nu, nu !... continuă, tot el, viața ni s-a scurs, la toți, ca o adiere de vânt... Am uitat cum e să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
așteptau să-i strivească... Tăcerea era atât de deasă, încât își auzeau gândurile umblându-le prin minte. În seara aceea de 20 august, în jurul focului, seminariștii au fost mai triști și mai tăcuți ca niciodată.. „Vin rușii !..vin rușii!”, se șoptea pretutindeni. Trecuseră șase luni, de când au fugit din calea lor. „Vin rușii...vin rușii!”, erau cei din cauza cărora fugiseră. Dar, dușmanul nu venea încă...zvonurile și spaima veneau înaintea lor... Au dat foc satelor, au împușcat bărbați, au ucis femei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
tot el continuă cu o tristețe care-i sfâșie sufletul. Cocoarele, în toamna asta, oare, nu s-au mai călătorit ?!.. întreaga-i ființă prefacându-i-se ca într-un strigăt de durere.. Sărmanele păsări, ale cerului, unde s-or fi adăpostit..?!”, abia șopti.. Pe cer, deasupra, găgăitul ascuțit se apropia tot mai mult. Toți căutau, cu ochii mijiți pe cer, stolul. Țipătul gâștelor se apropia tot mai mult până ce li se păru că-i chiar deasupra lor. Apoi, trecu prin dreptul lunii un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
sovietic, Vâșinski, cu o singură lovitură de pumn în masă, a sfărâmat totul... Totuși, tânărul rege Mihai rămase calm... nu se lăsă intimidat de grosolănia reprezentantului unui regim grosolan... Vâșinski a ieșit trântind ușa, că a căzut tencuiala din jur, șoptind aghiotantului său: „Tânărul ăsta e o nucă tare !” Și, totuși, Regele, prin șantaje a fost silit să abdice. Dacă nu abdică, l-a somat Petru Groza, primul ministru, cei 1000 de studenți care manifestau pentru monarhie, în fața Palatului... vor fi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
avea pieptul zdrobit, străpuns din spate cu o baionetă... Era uimitor, că după lovitura mortală primită, mai supraviețuise. Căpitanul Baltă, îi luă capul în brațe, și, o mână într-a lui. „Filologul” cu o voință ieșită din comun, abia mai șopti, cu icniri grele din piept... „ - Căpitane... m-a atacat prin spate, abia am tras focul de alarmă, apoi,.. apoi, mi-a sfârtecat pieptul... atunci am descărcat automatul, tot.. dar nu l-am nimerit.. Cu obrajii scăldați în lacrimi „Filologul” povestea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
luptele cu securitatea comunistă , murmurând cu glasul sugrumat... „Sărman prieten.. dormi în pace !”. Ceva murise și în el, murise odată cu camaradul și prietenul său. La fiecare adiere de vânt, brazii, în toată măreția și înălțimea lor... vâjâind, parcă ar fi șoptit povestea „Filologului”... povestea lor... Începu retragerea spre creasta Hășmașului Mare.. ... Luna cobora după creastă.. versantul estic se întunecă. Prin întunecimea pădurii, ca orbeții, partizanii urcau tot mai greu, urcușul era tot mai anevoios. La fiecare trosnet al crengilor sub pașii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
scapă..!” Continua să se pună problema salvării averilor, în fața amenințării tot mai agresive a comunismului. După experiența rusească, sub puterea comunistă, nu se mai pute salva nimic. Lichidarea și emigrarea era singura soluție. „ - Dar e sinistru, domnule, ce se aude..!”, șopteau unii îngroziți. „ - Da, nu-i altă soluție decât expatrierea !.. Nu mai cred în nimic, totul e pierdut, trebuie să te aștepți la orice !”, șopteau alții resemnați. Iarnă !.. Ce iarnă grea a trecut !.. Iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole, iarnă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pute salva nimic. Lichidarea și emigrarea era singura soluție. „ - Dar e sinistru, domnule, ce se aude..!”, șopteau unii îngroziți. „ - Da, nu-i altă soluție decât expatrierea !.. Nu mai cred în nimic, totul e pierdut, trebuie să te aștepți la orice !”, șopteau alții resemnați. Iarnă !.. Ce iarnă grea a trecut !.. Iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole, iarnă rece, argintie.. strălucitoare... Se auzea numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în ferestrele oarbe, ca niște aripi grele de pasăre de pradă. După o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
o stare ciudată. „ Să mă grăbesc.. să mă grăbesc... să nu întârzii la întâlnire..!”, murmurai eu îngrijorat. „ Ei nu, nu... cu tramvaiul, până în Piața Unirii , doar la câțiva pași intri în Lozonschi.. ! apoi, la câteva case pe partea stângă..!”, îmi șopti rar un gând. „.. Ei.. așa era atunci.. dar, după atâta prăpastie de vreme, de la desființare.. cred că s au schimbat multe...Eu nu știu, n-am mai avut drum pe acolo niciodată...” Și, alt gând îmi năvăli în minte.. „.. Oare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Cloptul bătu rar, cadențat, de două ori, la rând, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o bucată de piatră în oglinda apei liniștite. Am tresărit. „Oare n-am întârziat..!”, repetai ca o mașinărie stricată. „ - Nu, nu... mai este până la zece..!” îmi șopti rar, un gând. De-a lungul gardului înalt, de fier forjat, atingându-l în trecere, ca o mângâiere, cu vârful degetelor ca în copilărie, inima incepu să-mi ticăie repede în piept. Dincolo de gard se ridica monumentala clădire a fostului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]