33,912 matches
-
conțineau (multe dintre aceste cursuri reprezintă traduceri din lucrările lui F. K. von Savigny, K. von Rotteck, R. von Ihering). Din opera lui W. T. Krug, System der theoretischen Philosophie, a tradus partea referitoare la estetică, predând după ea la Academia Mihăileană și apoi și la Facultatea de Drept din Iași. Astfel, el difuzează o sumă de idei estetice care au pregătit înțelegerea principiilor junimiste: delimitarea specificului artei, definirea frumosului ca obiect al artei și stabilirea deosebirilor dintre frumos, adevăr și
BARNUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
La Fontaine, Fabule (1954). Reapare cu versurile „copilărești” din Prisaca în 1954. Anul 1955 aduce semnele acceptării scriitorului de către oficialități. Publică Pagini din trecut și 1907 - Peizaje în 1955, Cântare omului în 1956, Din drum... în 1957. Devine membru al Academiei Republicii Populare Române, e decorat cu Ordinul Muncii clasa I (1955). Face parte din delegația care preia de la Moscova o parte din tezaurul țării (1956; Un vast univers, discursul său la Kremlin, neagă resentimente mai vechi și mai sincere). Laureat
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
1960), Tablete de cronicar (1960), Frunze (1961), Cu bastonul prin București (1961), Răzlețe (1965). Din 1962 începe editarea integrală a operei sale, proiectată în 61 de volume. Universitatea din Viena îi acordă Premiul Herder în 1965. Este ales membru al Academiei Sârbe de Științe și Litere. Colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Argeș”. Plachetele Poeme noi (1963), Cadențe (1964), Silabe (1965), Ritmuri (1966), Noaptea (1967) cuprind inedite, unele venind din alte etape de creație. La un an după moartea
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
BELIGAN, Radu (14.XII.1918, Galbeni, j. Bacău), eseist și traducător. Este fiul Eufrosinei și al lui Nicolae Beligan, șef de gară și actor la Naționalul ieșean. După absolvirea Liceului Internat din Iași, B. pleacă la București, înscriindu-se la Academia Regală de Muzică și Teatru, clasa profesoarei Lucia Sturdza-Bulandra. Debutează, cu poezie, în „Viața Românească” (1938), scrie la „Însemnări ieșene” (cronică teatrală), „Opinia”, „Front literar”, „Bis”, „Arta liberă” ș.a. Actor de mare prestigiu, interpret de roluri memorabile în spectacole cu
BELIGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
avea moșie la Preutești; pierzând-o, ajunge judecător la Tribunalul din Suceava. Mama descindea, de asemenea, dintr-o familie de mici boieri din Preutești. B. a copilărit în sat și a învățat la Fălticeni și Iași, unde a urmat cursurile Academiei Mihăilene. A ocupat funcții administrative: subprefect, comisar de poliție. Între 1870 și 1874 era profesor suplinitor de limba română și latină la Liceul „Alecu Donici” din Fălticeni. Transferat în Botoșani (preda istoria și geografia), apoi la Iași, a rămas până la
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
a rămas o lucrare despre Inscripțiile și notele adunate din mănăstirile Moldovei și Bucovinei. Îl interesau istoria pământului, evoluția speciilor, originea omului. Împreună cu Ed. Gruber a făcut experiențe psihologice în domeniul „audiției colorate”, adică al corespondenței sunet-culoare. Era membru al Academiei de Științe din Berlin. Ca poet, B. a debutat în 1863, în ziarul lui B. P. Hasdeu, „Lumina”. O perioadă mai lungă a publicat pasteluri în „Convorbiri literare” (1872-1881) și un timp a frecventat cenaclul junimist. Decisive în formația lui
BELDICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285682_a_287011]
-
timp, preocuparea sa pentru literatură, pictură și muzică a rămas constantă. Expresie a acestei existențe, într-un fel artistă, a fost și faptul că prin anii ’50 își ținea casa, din strada Jules Michelet, deschisă unui cenaclu (el îi spunea „academie”), la care participau V. Voiculescu, care a citit aici Sezon mort, Șerban Cioculescu, A. P. Bănuț, Tit Simedrea, profesorul și academicianul Nae Popescu, doctorul N. Vătămanu. Încă din copilărie, scrie singur și editează într-un număr limitat de exemplare revista „Luna
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și totdeauna fățarnici” - și Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte. Autorul unor asemenea sentințe care propovăduiau afirmarea impetuoasă era cunoscut până în anii ’50 doar prin aceste broșuri. N. Vătămanu, un participant la întâlnirile „academiei”, prețuind la B. harul și hazul cu care nara momente din viața vechiului București, l-a îndemnat stăruitor să le scrie. Astfel, cel care, autodefinindu-se, credea că fusese o viață întreagă marcat de un complex în care intrau deopotrivă
BELDIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
indică și îmbogățirea registrului său poetic. Îndeosebi culegerea din urmă poate fi considerată drept atestatul unei adevărate resurecții lirice. Volumele secvente antologiei de autor din 1970 - Corabia de fum (1971), Auster (1973), Grăunțele timpului (1976), Sandala lui Empedocle (1980; Premiul Academiei), Poligonul de tir (1984), Monotonia metronomului (1985) - sunt dezvoltarea poetică firească a obsesiilor majore enunțate în ciclurile inițiale și adaugă ipostaze noi sub aspectul tematic și al discursului liric. B. este un tradiționalist care a știut să asimileze sugestiile celor
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
vânătorești, plănuind și un roman satiric, Isprăvile părintelui Tărăboi; materia unor povestiri sadoveniene din Crâșma lui Moș Precu se trage din acest proiect. Constrâns să-și găsească o slujbă, B. vine în București, unde locuia mama sa. Începe să frecventeze Academia liberă de muzică și artă dramatică a poetului Th. M. Stoenescu. În 1900, publică în „Revista literară” (debutul, sub pseudonimul N.B. Rădășeanu, este o traducere din É. Zola). Colaborează la „Revista modernă”, „Pagini alese”, „Zeflemeaua”. În „Sămănătorul”, proza și versurile
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
devine redactor-șef al revistei „Luceafărul” (1962-1968), iar din 1970 până în 1989 conduce revista „Săptămâna culturală a Capitalei”; după 1989 este director-fondator al publicației „România Mare”. A fost membru supleant al Comitetului Central al PCR din 1969, membru corespondent al Academiei RSR din 1974 și deputat din 1975. A fost distins cu mai multe premii naționale și cu Premiul Herder (1978). Publică sub pseudonim (Eugen Rabé și Eugen Baraba) la „Epigrama”, „Gluma”, „Păcală”, „Veselia” și, din 1946, colaborează la „Fapta” (unde
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
1920, Vrăniuț, j. Caraș-Severin - 9.I.1988, Cluj-Napoca), poet, prozator și eseist. Este fiul Rujei (n. Peia) și al lui Pavel Bellu, țărani. A urmat Liceul „General Dragalina” din Oravița, luându-și bacalaureatul la Timișoara (1939). S-a înscris la Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, pe care a întrerupt-o din cauza războiului, trecând în 1940 la Școala militară de ofițeri, terminată în 1943. În 1945, s-a stabilit la Cluj, unde a urmat Facultatea de Filosofie și
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
, Ștefan (13.VII.1928, București - 13.I.2000, București), prozator și dramaturg. Absolvent al Liceului comercial „Krețulescu” din București, în 1951 își ia licența la Facultatea de Finanțe și Credit a Academiei de Științe Economice. Timp de două decenii (1947-1967) a activat în Miliția Judiciară. În proză, B. debutează cu o culegere de nuvele, Cutia cu scrisori (1959). Genul în care se va specializa este acela al romanului polițist, lucrat cu meșteșug
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
Beneș, ceramist ceh stabilit la Târgu Jiu în 1900 și căsătorit cu Emma Hubner, de origine germană, B. urmează cursurile școlii primare și primii ani de liceu în orașul natal, își face studiile secundare la Craiova, se înscrie apoi la Academia Comercială din București și, în fine, frecventează cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cluj. Debutează aici ca artist plastic într-o expoziție de pictură în alb-negru și este totodată profesor de desen, critic de artă și gazetar. Revine apoi la
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
și căsătorit cu Emma Hubner, de origine germană, B. urmează cursurile școlii primare și primii ani de liceu în orașul natal, își face studiile secundare la Craiova, se înscrie apoi la Academia Comercială din București și, în fine, frecventează cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cluj. Debutează aici ca artist plastic într-o expoziție de pictură în alb-negru și este totodată profesor de desen, critic de artă și gazetar. Revine apoi la București, cooptat fiind în conducerea Casei Școalelor. În 1942
BENES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
Iorga”, Institutul de Studii Sud-Est Europene), redactor-șef la „Revue des études sud-est européennes”, membru al comitetului de redacție la „Revue roumaine d’histoire”, „Studii și cercetări de istoria artelor” ș.a. A fost membru corespondent al Academiei Române, membru titular al Academiei Sârbe de Științe și Arte. În Studiu introductiv la volumul Pentru o istorie a vechii culturi românești (1985), Andrei Pippidi reproduce proiectele de sumare stabilite de însuși B. pentru nu mai puțin de cinci tomuri: A. Miscellanea de istorie românească
BERZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285711_a_287040]
-
lui Bertoldino, iar scriitorul Camillo Scaligeri della Fratta compune un text despre Cacaseno, nepotul lui Bertoldo. Acest ciclu de povestiri, bogat în snoave, farse, proverbe și enigme cu răspunsuri epigramatice, a fost transformat într-un lung poem de poeți ai Academiei „della Crusca”. Prelucrarea lui Croce s-a răspândit în multe literaturi: neogreacă, portugheză, spaniolă sau franceză. După versiunea franceză, bazată pe textul lui Croce și pe poemul Academiei, s-a făcut o traducere germană (1751), prescurtată într-o ediție populară
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
răspunsuri epigramatice, a fost transformat într-un lung poem de poeți ai Academiei „della Crusca”. Prelucrarea lui Croce s-a răspândit în multe literaturi: neogreacă, portugheză, spaniolă sau franceză. După versiunea franceză, bazată pe textul lui Croce și pe poemul Academiei, s-a făcut o traducere germană (1751), prescurtată într-o ediție populară. În literatura română există două redacții ale romanului: după intermediare neogrecești aduse de fanarioți s-au tălmăcit, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Istoriile lui
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
Oprișeni, azi Dubovka, Ucraina), critic și istoric literar. Este fiul Elenei (n. Haisuc) și al lui Vasile Bilețchi, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie (secția germano-romanică) la Universitatea din Cernăuți (1959). Doctorand la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” al Academiei de Științe din URSS, între 1964 și 1967, și-a luat doctoratul în filologie în 1987. Este cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
Cernăuți (1959). Doctorand la Institutul de Literatură Universală „Maxim Gorki” al Academiei de Științe din URSS, între 1964 și 1967, și-a luat doctoratul în filologie în 1987. Este cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii [Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească] (1972). În
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
Academiei de Științe din URSS, între 1964 și 1967, și-a luat doctoratul în filologie în 1987. Este cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii [Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească] (1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare (1983), B.
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
ca translator la o societate de asigurări. După război, își reia activitatea în cadrul lectoratului de limbă română de la Universitatea Jagellonă din Cracovia (din februarie 1945), funcționând neîntrerupt până la pensionare, în 1965. A fost membru al Comisiei de istorie literară a Academiei Polone de Științe de la Cracovia. Încă din perioada interbelică, B. s-a remarcat ca unul dintre principalii promotori ai acțiunilor de cunoaștere a culturii și literaturii române în mediul polonez, prin numeroase studii și traduceri: Literatura rumunska [Literatura română], o
BIEDRZYCKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285734_a_287063]
-
VII.1931, Mălăiești - Transnistria), prozator și eseist. Este fiul Eugeniei (n. Ciocârlan) și al lui Vasile Beșleagă, contabil. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1955), își pregătește doctoratul la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din R.S.S. Moldovenească, având ca temă de cercetare creația lui Liviu Rebreanu. Secretar al Uniunii Scriitorilor (1971-1976), redactor-șef adjunct la revista „Nistru” (1977-1982), în 1988 devine director al Muzeului Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir” din Chișinău. Este
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
1943-1946), devenind apoi consilier cultural la Ambasada Română din Moscova (1946-1948), secretar, prim-secretar și președinte al Uniunii Scriitorilor (1949-1965), deputat în Marea Adunare Națională, profesor universitar de psihologie la Facultatea de Filosofie din București (1965-1974). A fost membru al Academiei RPR (din 1955). A primit Premiul de Stat pentru poezie (1954) și Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor (1981). A dominat ideologic și administrativ viața scriitoricească (și culturală în general) în perioada 1948-1965, a trăit o lentă îndepărtare din câmpul cultural
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
în Ortografia limbei române. Numele său este legat și de elaborarea Dicționarului limbii române, ca secretar, vreme de o jumătate de secol, al comisiei răspunzătoare de această operă. Între 1902 și 1934, alcătuiește numeroase rapoarte asupra scrierilor prezentate pentru premiile Academiei, susținând, cu competență și gust, adevăratele valori. A colaborat la „Analele Academiei Române”, „Columna lui Traian”, „Familia”, „Revista nouă”, „Convorbiri literare” și multe altele. Apropiat al lui D. A. Sturdza, B. a făcut politică liberală, fiind după 1895, în câteva rânduri, deputat
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]