9,371 matches
-
Răului ce trebuie exorcizat, a mîntuirii ce trebuie asigurată". Mitul "vîrstei de aur", al "revoluției salvatoare", ori al "complotului malefic", intens utilizate de toate societățile comuniste, fac parte din "inventarul clasic" al imaginarului politic. "De la teroarea iacobina la teroarea stalinistă, acuzația de complot nu a încetat să fie folosită de putere pentru a se debarasa de suspecți sau de oponenți" (Raoul Girardet). Dintre societățile de tip totalitar, cele comuniste (fără îndoială și pentru că extinderea, mult mai mare, în timp și spatiu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unor confruntări majore trăite în ultimele două secole de societățile Occidentului? Și cum, pe de altă parte, s-ar putea ignora funcția cu totul strategică ce i-a fost adesea atribuită? O știm cu toții, de la teroarea iacobină la teroarea stalinistă, acuzația de complot nu a încetat să fie folosită de putere pentru a se debarasa de cei suspecți sau de oponenți, pentru a-și legitima epurările, ca și pentru a-și ascunde propriile erori sau propriile decepții. Dar într-un mod
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de o claritate fără echivoc: e vorba de instaurarea unei societăți unite, solidare, coerente, în care nu-și mai află locul singurătatea indivizilor, dezvoltarea liberă a manifestărilor și individualismului. Fără îndoială, importanța acordată "puterii suverane" poate în mod legitim justifica acuzația de totalitarism. Ostilitatea declarată față de divizarea corpului politic, e vorba de partide, de comunități "parțiale", prezența insistentă a noțiunii de "eu comun", definirea fiecărui membru al colectivității ca "parte indivizibilă a întregului" sînt tot atîtea teme ce relevă o amenințare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acest personaj pe tânărul Nicolae Ceaușescu și, de atunci, l-au repudiat pe P. Suspiciunea nu se susține. Personajul are un nume și, în roman, el este deja mort. Cum l-ar fi putut flata pe Nicolae Ceaușescu această ipostază? Acuzație fără noimă, în stilul războiului rece. Iritat, hărțuit din toate părțile, P. se gândește la altă carte. Scrie într-un timp record Viața ca o pradă (1977), roman autobiografic, și începe altul, Cel mai iubit dintre pământeni, la care lucrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în vizorul procurorilor morali, al revizioniștilor de tot felul. A fost și este încă demonizat, contestat, marginalizat, socotit „o dejecție a lumii rurale”, cum zice un scriitor (Alexandru George) despre el, și trecut în categoria scriitorilor „nomenclaturiști”. Portret completamente fals, acuzații nedrepte. P. este un scriitor moral și, trăind și scriind într-o dictatură, a căutat să nu spună neadevărul și să-și salveze, astfel, opera. Era convins că este posibilă o rezistență prin cultură: „Trebuie să facem în așa fel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
facultățile de filosofie. Din 1978 pînă în 1990 în România nu s-au mai pregătit specialiști în pedagogie, nici în psihologie ori în sociologie. În aceeași perioadă se desființează și Institutul de Perfecționare a Personalului Didactic. În 1981, în urma unor acuzații politice aduse Institutului de Științe Pedagogice și Psihologice (între timp institutele de pedagogie și psihologie fuseseră contopite), de a fi colaborat cu propagatori ai "meditației transcendentale" ("colaborare" cerută, de altfel, de "foruri superioare"), se hotărăște de către cea mai înaltă autoritate
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un gând mai înțelept, mai cumpănit, mai folositor. Legând învățământul de nevoile vieții, Haret s-a interesat în detaliu de problema rurală, la fel de presantă atunci ca și acum, și a propus soluții ameliorative pentru care i s-a adus chiar acuzația că agită spiritele, că instigă la revoltă. Răspunzând, el invita parlamentul să aibă în vedere mai curând mizeria sătenilor, lipsa de cultură, justiție, milă. "Iată la ce ar trebui să ne gândim cu toții..." În adevăr, pentru cine cunoaște cât de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o avem despre politică. În toate scandalurile și afacerile în care există îndoieli presa începe prin a folosi un ton interogativ pentru a nu da motive să fie dați în judecată sau acuzați de defăimare. Însă asta nu împiedică ca acuzațiile, fie și sub o formă interogativă, să-și facă loc în mintea oamenilor. De altfel, cei acuzați știu bine asta și nu rareori putem auzi un om politic care atenționează un jurnalist: „Vă rog să încetați cu insinuările dumneavoastră”, la
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
Psihologii Valerie Lefloch și Isabelle Regnier au distribuit unui număr de 411 voluntari chestionare în care prima parte consta în rememorarea afacerii Elf în care ministrul Afacerilor Externe Roland Dumas a fost anchetat în 1998 pentru abuz în bunurile sociale, acuzații la care s-a renunțat în 2003. În acest timp, presa a tratat pe larg și durabil acest scandal în paginile sale. A doua parte consta în culegerea opiniilor participanților asupra clasei politice în general, iar a treia parte era
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
care pretind a-l deține cei aflați în poziție de putere și de autoritate. Ele sugerează că, în loc să ne mulțumim cu explicațiile oficiale [...], ar trebui să descoperim prin noi înșine adevărul despre fenomene [...]. Analizele interacționiste adoptă o poziție relativistă față de acuzațiile și definițiile devianței, construite de oamenii respectabili și de puterile stabilite, și o tratează nu ca pe expresia unor adevăruri morale incontestabile, ci ca pe materialul brut de analiză în științele sociale." Howard Becker, 1985, p. 232. Teoria acțiunii • Care
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
persecuții, stigmat social, oprobriu public, moarte violentă. Aceeași reprezentare duală și contradictorie o regăsim în multe lucrări de specialitate. Dintre acestea, Malleus Maleficarum, cel mai cunoscut și uzitat manual de demonologie, atestă clar faptul că femeile sunt mai vulnerabile la acuzația de magie și vrăjitorie. Ele sunt suspectate, din diverse motive, de a colabora cu diavolul. Martin le Franc, în Le Champion des Dames, prezintă femeile care practicau vrăjitoria și care se închinau diavolului. O anumită parte a literaturii de specialitate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fie că aceste invenții sînt realizate banal sau ascunse cu ipocrizie, refulate cu ajutorul moralismului fariseilor. Ceea ce scoate la iveală mitul creștin este sancționarea imanentă a vinii comune: fiecare sentiment de culpabilitate este proiectat prin falsa autojustificare vanitoasă sub forma unei acuzații împotriva altuia, care, ce-i drept, fiind la rîndul lui un fals motivator, este inclus în culpa vitală comună tuturor. Dar la acuzarea altora apelează fiecare ca scuză, sub pretextul că el ar fi perfect și fără greșeală dacă ceilalți
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
evolutivă. Spaima aceasta permanent subiacentă este pedeapsa pentru viața culpabilă și vanitoasă, este spaima obosită, degenerată, care crede că viața este lipsită de sens, fără ieșire, spaima tendențioasă, sentimentală, încătușată de mila față de sine și plină pînă la refuz de acuzații la adresa vieții: spaima intelectualizată devenită doctrină a vieții, de unde rezultă datorită incapacității de a stabili sensul vieții și scara valorilor tendința spre disperare foarte răspîndită în zilele noastre. Or, starea aceasta de pervertire constituie o temă frecventă a preștiinței mizurilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este o forță motivantă cu o intensitate extraordinară, dar forța motivantă a vanității nu este deloc mai puțin intensă. Victoriile succesive și treptate ale elanului se manifestă zilnic prin indici minimi; învingerea micilor vanități vexate sau triumfante, a ranchiunelor, a acuzațiilor și nemulțumirilor sentimentale, niște nimicuri toate, dar care au tendința să se amplifice în nesfirșite meditații, invadînd întreaga viață psihică prin exaltare imaginativă și sfîrșind prin "a se încarna", adică prin a se manifesta chiar și în activitățile somatice, și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
secrete ale indivizilor. Nedreptățile sociale sînt în mod esențial consecința inter-reacțiilor indivizilor în măsura în care aceștia sînt falși motivanți. Omul este liber să facă ce vrea; el este liber chiar să se justifice în mod fals. Să se excludă prin plîngerile și acuzațiile sale din vina esențială comună tuturor. Cine nu face acest lucru? Dar dacă vrea să trăiască în satisfacția esențială, în bucurie și cine nu ar vrea aceasta? el nu mai poate face ce are el chef să facă, trebuind să
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vanitatea superiorității sau a arivismului, se va desfășura tot cortegiul resentimentelor: triumfuri și vexări, ranchiune și plîngeri excesive împotriva nedreptății oamenilor, ale vieții și chiar împotriva nedreptății lui Dumnezeu. Deoarece în adîncul vanităților se ascunde plîngerea împotriva nedreptății grației divine: acuzația și vexarea de a nu fi primul dintre toți oamenii. Datorită cărui fapt ar avea alții meritul de a fi gratificați cu daruri și cu talente superioare și mai ales să fie animați de un elan mai intens? Este vorba
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu intenții armonizante (care nu este altceva decît dorința esențială) care acoperă cele mai mici detalii ale vieții cotidiene și mai ales cortegiul resentimemelor dizarmoni-zante. Grație eliminării succesive a egoismului pervers de către resentimente și ambivalenței lor restrictive (vanitatea culpabilă și acuzația tînguioasă) a fost restabilită căldura sufletească, unirea armonioasă a dragostei ego-ului și a alter-ego-ului, dragostea obiectivă diametral opusă sentimentalismului altruist (contrapolul pervers al egocentrismului vanitos). Obiectivarea dragostei implică dragostea față de adevărul în privința sinelui și a celuilalt: luciditatea și spiritul valorificator
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
le stăpînească decît într-o mai mică măsură. Existența justiției iminente vieții este dovedită, căci s-a demonstrat că cea mai mare nedreptate posibilă nu poate distruge armonia sentimentelor atunci cînd omul nu se lasă antrenat în cercul vicios al acuzației dușmănoase și al milei de sine. A te înduioșa sentimental de soarta eroului înseamnă să fii insensibil la semnificația mesajului. A-ți fi milă de el nu poate fi dacă reacția nu este o atitudine cu totul convențională decît efectul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
față de profunzimea excepțională a propriei compasiuni, prin care punînd accentul nu pe măreția victoriei pline de bucurie, ci pe cea a suferinței crezi că simți amploarea nedreptății mai mult decît ceilalți, considerați ca fiind judecători insensibili. Ar însemna să adăugăm acuzația sentimentalismului, ceea ce nu ar fi decît vanitate. Am sfîrși prin a ne crede mai buni decît ceilalți, niște aleși, și a condamna vanitos lumea nedreaptă și insensibilă. Tocmai absența acestei reacții false este cea care face ca exemplul să fie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
care îl iubesc, pe care îl ador mai mult decît pe oricine și decît orice. Este limpede că sarcina devenită tot mai vanitos exaltată, tot mai irealizabilă, începe să dea naștere unor culpabilități exaltate, unor vanități triumfante sau vexate, unor acuzații tînguitoare față de o lume cae nu apreciază înălțimea intențiilor și care se opune realizării acestora prin multudinea tentațiilor pe care le oferă ea. Eșecurile pe plan social sînt inevitabile, ceea ce duce la intensificarea sarcinii exaltate consolalare și în același timp
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
i se cuvine. Ea este forțată să trăiască în forul interior al fiecărui om, în contextul consecințelor situațiilor inter-reactive. Odată proiectată asupra lumii, angoasa culpabilă subconștient legată de vanități devine cupiditate colectivă. În măsura în care poartă în el vanitatea culpabilă, proiectînd-o în acuzații și plîngeri revendicative, fiecare om devine vinovat de starea actuală a lumii, deoarece el poartă în el principiul vanității ("Prințul lumii"), greșeală esențială care nu poate fi atribuită pe jumătate unuia și pe jumătate celorlalți. Falsa motivație și falsa ei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sub două forme: IMAGlNAȚIA EVAZIONISTĂ, care se referă la dorințele materiale, sexuale și pseudo-spirituale, si IMAGINAȚIA AUTOJUSTIFICA-TOARE a acestei erori vitale care este evaziunea imaginativă. Această falsă justificare cu nenumărate nuanțe operează conform celor patru categorii tipice: vanitate, culpabilitate refulată, acuzație dușmănoasă și sentimentalism tîngui-tor. Cu alte cuvinte autodisculparea vanitoasă a sinelui prin tendința de a refula orice greșeală, agravată de inculparea vanitoasă a celorlalți, a lumii, a vieții. Ambivalenta dintre disculpare și inculpare constituie legea funcționării dizarmo-nizante a subconștientului. Imaginația
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
existență esențială în afara legalității prin carei rămîne încorporat în armonie. Orice revendicare împotriva misterului legalității este irațională. Sensul vieții este capacitatea de a trăi misterul prin accidentele vieții temporale. Ca să nu inspire un sentimentalism care se transformă prea ușor în acuzație, o vanitate care devine prea ușor culpabilitate exaltată, ca să nu interpună falsa motivație în raportul dintre om și mister, simbolul "dragostei" trebuie să-și păstreze unica semnificație veridică: justiția. Așa cum "dragostea lui Dumnezeu față de om" nu este decît un simbol
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spiritului și forța sublimantă a acceptării, a cărei sublimitate constă tocmai în rezistența lucidă în fața tentațiilor perverse, atît a celor de resemnare, cît și a celor de agresiune cu orice preț. Indignarea este trăsătura comună tuturor vanităților culpabile și tuturor acuzațiilor tînguitoare și agresive. Ca și înțelepciunea mitică, prudența lingvistică condamnă fuga de răspundere reprezentată de indignare și în principiu resentimentul. Dar ea este și un proces dinamic, cauza și totodată efectul oricăror deliberări morbide: indig-nîndu-ne, devenim treptat nedemni. Omul nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cele perverse, cît și la cele sublime. Fiind un motiv sublim, bunătatea este o formă de acceptare, acceptarea adevărului obiectiv față de sine: un motivator fals printre motivatorii falși. Ea este cea mai reconciliantă valorificare, opusă egocentrismului vanităților culpabile și al acuzațiilor tînguitoare și agresive, contrară tuturor resentimentelor condensate în indignare. Bunătatea, indice al motivațiilor juste, constituie legătura ideală dintre oameni. Bunătatea perfectă este la fel de irealizabilă ca și dragostea perfectă și bucuria desăvîrșită, dar rămîne totuși idealul director. Bunătatea este exteriorizarea bucuriei
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]