KorAP: Find »[drukola/base=călca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...357 358 359 ...475 >

11,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

atât de agitat, încât nici măcar pe acelea nu mi le aduceam aminte. Dar dacă trebuie să mergem, viața este cea care ne duce, Angela. Strada lucind în lumina zorilor era acul metalic al unei busole care mă trăgea spre ea. Călcam pe accelerație și vorbeam cu Italia. — Fii liniștită, îi spuneam, suntem aproape, o să vezi, totul va fi bine. Fii liniștită. Italia era liniștită, nemișcată și fierbinte, poate chiar în comă. Marea începea să se simtă în aer, în vegetație pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
înspăimântată. Apoi am ajuns la mare, iar eu n-o așteptam. Îmi lipisem fruntea de geam. Marea a intrat pe neașteptate, între ochi și șaua nasului, o fâșie albastră, nemișcată. Trecu un tren atât de aproape am simțit că mă calcă și instinctiv m-am îndepărtat de geam. Strada mergea paralel cu calea ferată și nu-mi dădusem seama că șinele erau foarte aproape. Apoi trenul dispăru și reapăru marea. Grupuri de cuburi de ciment erau risipite în apa de lângă malul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
a fi priviți. Apoi se retrăgea, își lăsa privirea în iarba ce cânta în vânt, cu un fluierat care se îndepărta învârtindu-se. Își aprinse o țigară. Fumă în tăcere, iar când termină zvârli mucul pe drumul alb. Îl stinse călcându-l și urmărind mișcarea piciorului în pantoful negru. — Murim așa cum trăim. Soția mea a plecat fără să deranjeze pe nimeni, ca o frunză. Am plecat din nou la drum și în restul călătoriei am fost iarăși cei dinainte. El cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

căsătorit. — Bine-au făcut. — N-aș zice. Fapt e însă că pasul acela greșit n-a avut urmări, după cum n-au avut nici următorii noștri pași greșiți de după căsătorie. — Pași greșiți? — Da, în cazul nostru nu erau decât pași greșiți. Călcam greșit. Ți-am spus doar că ne jucam de-a bărbatul și nevasta. — Bătrâne! — Nu, nu fi prea răutăcios. Eram și încă suntem prea tineri ca să fim perverși. Dar lucrul la care ne gândeam cel mai puțin era să întemeiem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
și-o să mă văd din nou liber. Liber de ea, evident, pentru că nu garantez că nu mă va cuceri alta. Sunt atât de slab! Trebuia să mă fi născut femeie... — Bun, și cum o să se termine? — Pentru că..., deh..., pentru că am călcat în străchini! Am vrut să continuăm, adică să începem relațiile, mă-nțelegi?, fără obligații și consecințe... și, evident, mi se pare că o să-mi dea papucii. Femeia asta voia să mă absoarbă. — Și-o să te absoarbă! — Cine știe!... Sunt atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

ca niște bătrâne nebune, fluierul vaporului despica aerul sărat și oamenii strigau unul la altul într-un Babel al limbilor. Chiar dacă nu puteai înțelege cuvintele, puteai interpreta entuziasmul și teroarea. Eram sigur că o să fie împins cineva peste bord sau călcat în picioare în graba de a coborî pasarela și a pune piciorul pe pământ american. La pavilioanele vamale era și mai rău. Pereții subțiri răsunau de scrâșnetele roților, de bufniturile valizelor și de strigătele oamenilor. Bărbații se mișcau prin căldură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
ochii ei nu se fixară asupra vreunui imperativ moral îndepărtat, ci asupra mea. Eu nu vorbeam niciodată despre trecutul meu. Nu voia să piardă nici un cuvânt. — Era acolo un bărbat a cărui față era pe jumătate distrusă de schije. Probabil călcase pe o mină. Am văzut-o tresărind. Ar fi trebuit să mă opresc. —Cel puțin asta era povestea. Cine știe ce se găsea sub bandaje. Capul îi era înfășurat în ele. Mai rămăseseră doar două găuri pentru ochi. Ochii îi erau sănătoși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
chiuvetă, își înălță capul ca să bea din paharul de plastic cu model de margarete, și gâtul îi pulsă ca o bătaie de inimă. Se șterse la gură cu dosul palmei și ne întoarserăm pe hol. Piciorușele ei mici și roz călcară pe bancnotele de pe jos. Se uită la ele. Ce e asta? Am rămas uitându-mă la chipul ei ridicat spre mine. Era adormit, dar totuși curios. Era îndeajuns de mare ca să știe. Copii mai mici ca ea supraviețuiseră singuri. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
pâine, cel de tăiat carne și alte feluri de cuțite mari. Cuțitul de tăiat carne ar intra ușor, dar lama zimțată a cuțitului de pâine ar fi mai eficientă. În drum spre sufragerie, am fost din nou atent să nu calc pe locul care scârțâia. Acum stătea la capătul celor două trepte și se uita spre garaj. Lăsasem ușa deschisă cu o seară înainte. Putea vedea mașina. Știa că sunt înăuntru. Și eu, și David. Fir-ar să fie, nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

aventurile sale din anul țapului, iar câțiva dintre ei Încă mai sperau că Într-o zi băiatul se va trezi, se va scutura și, Într-un fel sau altul, va mai uimi Ierusalimul. E-adevărat, spuneau, uneori exagerează și te calcă pe nervi, nu are simțul măsurii, dar alteori e de-a dreptul sclipitor. Vom mai auzi de el Într-o bună zi. Merită să investești În el. Vinerea trecută, de pildă, ziceau, la Începutul serii, Înainte să devină ridicol cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
amintea și el lui Fima de o vulpe Încolțită de hăitași. Dar sânii Îi erau plini și atrăgători, iar mâinile extrem de frumos modelate, ca ale unei tinere din Orientul Îndepărtat. Îi Întinse o legătură cu haine de-ale lui Uri, călcate de curând și mirosind a curat, și Îi ordonă: —Îmbracă-te. Și bea asta. Și vino să stai jos aici, lângă cămin. Încearcă să nu vorbești câteva minute. Irakul va Învinge probabil și fără ajutorul tău. O să-ți fac o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
pilote de puf și lichior dulceag. Când tatăl și fiul schimbară o Îmbrățișare rapidă, această aromă est-europeană trezi În Fima dezgust și rușine de dezgustul său, precum și dorința dintotdeauna de a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i călca În picioare vreunul din principiile sale sacrosancte, de-a da În vileag contradicții enervante În ideile sale, de a-l scoate puțin din sărite. —Ei, Începu tatăl, gâfâind și șuierând din cauza efortului de-a urca scările, deci ce mai povestește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
ta. Pe de-o parte erai o ființă enigmatică, pe de altă parte un mic bufon. Un copil de genul celor despre care poți fi sigur că dacă În toată valea s-ar găsi un singur ciob de sticlă, ar călca desculț În el. Dacă În toată Grecia ar exista o singură piatră liberă, În capul tău ar cădea. Dacă În tot ținutul Balcanilor ar fi o singură viespe, pe tine te-ar Înțepa. Când cântai la flaut lângă coliba țăranilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
pădure albă până ajunseră la o clădire ce semăna cu Mânăstirea Sfintei Cruci de la Ierusalim. Răniți și muribunzi, oameni cu membrele zdrobite le blocau drumul, se tăvăleau pe podele, pe coridoare, gemeau, sângerau. Uri spuse: Ăștia sunt cazaci, se poate călca pe ei. În cele din urmă, găsiră În spatele mânăstirii o grădină mică și plăcută, În care era o tavernă grecească, cu o terasă umbrită de frunze de viță și mese aranjate. Printre mese erau așezate lectici. Dând la o parte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Îmbrăcat uniforma Wehrmachtului! Și el și celălalt, Heinrich Böll. A purtat crucea Încârligată și cu siguranță În fiecare dimineață saluta cu brațul Întins și striga ca toți ceilalți „Heil Hitler!“. Și acum le zice „ei“. În timp ce eu, care n-am călcat niciodată În Liban, care n-am servit În Teritorii, spun și scriu „noi“. „Greșelile noastre.“„Sângele nevinovat pe care l-am vărsat.“ Ce Înseamnă acest „noi“? E un fel de reminiscență a Războiului de Independență? Suntem Întotdeauna gata la ordin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
erau străbătuți de o rețea deasă, nesănătoasă de vase de sânge albăstrui, roșcate și rozalii, aflate atât de aproape de suprafața pielii, Încât i se putea lua pulsul după zvâcniturile lor. Suplu și tăcut, cu pași catifelați ca ai unei pisici călcând pe o tablă fierbinte, sosi și doctorul Eitan. Mesteca gumă, mișcându-și alene fălcile, cu gura Închisă, cu buzele subțiri strânse. Wahrhaftig spuse: —A fost un Schnitz foarte bizar. Bine că l-ai cusut strâns. Gad Eitan răspunse: Am scos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
demodat, a Închis ochii. Într-o țară civilizată, reprezentantul lor ar fi fost trimis acasă Într-un sfert de oră, cu un șut zdravăn știți voi unde! Gad Eitan proroci: N-avea grijă, Alfred. N-o să-i lăsăm să ne calce În picioare. Într-una din nopțile astea o să parașutăm câteva trupe de comando În capul lor. Un raid fulgerător. Un Entebbe la Auschwitz. O să le aruncăm mânăstirea În aer cu dinamită și toate forțele noastre or să se Întoarcă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Împachetat. Ce părere avea? L-ar putea trimite la el pe Teddy sâmbătă dimineață, pentru două-trei ore, să-l ajute să dea jos... n-are importanță. Știa că toate astea erau ridicole și irelevante. Până se Întorcea ea putea să calce puțin? Sau să Împăturească rufele curate? Cândva, cu altă ocazie, va Încerca să-i clarifice o idee care Îl preocupase destul de mult În ultima vreme, o idee pe care el o denumise „A Treia Stare“. Nu, nu era o idee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
inimă la tot sexul slab. Dă-le un deget - vor toată mâna. Dă-le toată mâna - nu mai vor de la tine nici măcar un deget. Stai numai cuminte la o parte, bea cafea și nu deranja. Să nu te simtă. Gătește, calcă, fă sex și taci. Lasă-i În pace - În două săptămâni se răzgândesc și se Întorc la tine În patru labe. Ce-ai vrut tu de la mine de fapt astăzi, Efraim? O mică partidă de sex matinal, În amintirea vremurilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
zile, maximum o săpămână, că nu le va fi o povară, va dormi cu plăcere pe o saltea În spălătoria de lângă terasa bucătăriei. Și va Începe din prima zi să gătească pentru toți, să spele și să șteargă vasele, să calce, să aibă grijă de Dimi În lipsa lor, să-l ajute la lecții, să spele lenjeria Yaelei În chiuvetă și să curețe pipa lui Teddy, fiindcă ei lipseau de-acasă ore Întregi, iar el era un om liber. În câteva zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
afurisit, ai mai mult noroc decât minte. Fima cugetă și la asta, iar când ajunse pe celălalt trotuar era deja de acord cu șoferul. Și cu Yael, care hotărâse să nu-i nască un fiu. Și cu posibilitatea să fie călcat de o mașină aici, pe stradă, În ajunul sâmbetei, În loc să fugă la Roma. Ca și copilul arab care fusese ucis alaltăieri În Gaza. Să se stingă. Să devină o piatră. Să se reincarneze, poate Într-o șopârlă. Să elibereze Ierusalimul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
și șervete, sensibilitatea rusească a tatălui său, a lui Ben Gurion și a lui Lupatin, aura monahală pe care o arunca lampa de pe biroul erudiților care strângeau note de subsol pe drumul ce le va aduce faima mondială, și noi, călcând pe urmele lor cu o perplexitate neajutorată, lipsită de speranță, Țvika Împreună cu Columb și Biserica, Ted și Yael cu vehiculele lor cu propulsie cu jet, Nina orchestrând lichidarea unui sex-shop ultrapios, Wahrhaftig luptând să mențină o oază de civilizație În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

care lăsau un fel de desene adânc întipărite. Urmele de pași ale tatei erau negre. Ele nu colorau zăpada și băltițele făcute pe podea cu resturi de pământ sau cu noroiul străzilor neasfaltate, ci cu funingine. Și W. se întoarse călcând apăsat înapoi pe esplanadă, cu privirea ațintită de-a lungul drumului murdar și plin de băltoace. Când s-a îndreptat spre scara ce ducea sus la birouri, lângă mașina lui zări, lat și puternic, Chevroletul de culoarea mușchiului, Chevroletul tatălui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
cădea la prânz umbra pinilor, era alb - și după vizita la carierele de piatră din Carrara îmi dădeam seama că era format din bucăți de marmură fărâmată, colțuroasă și cu unele crăpături sclipitoare. Pietrișul nu păstra nici o umbră dacă cineva călca pe el, doar adâncituri plate, „călcături“ - și, datorită vizitei la carierele de marmură, datorită mamei care percepea Roma ca pe un oraș înrudit și datorită figurii aceleia gigantice, romanii se apropiaseră de mine supărător de mult. XIVtc "XIV" Mărgica de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
producea Onkel Rodolph din mătase erau acum din fibre sintetice. Ciorapii de damă se făceau din perlon și nu demult apăruseră și cămăși bărbătești de nailon, pe care nu mai trebuia nici să le pui la fiert, nici să le calci. Acești înlocuitori în curând nu mai aveam să-i percepem ca atare, pentru că, după cum arătau lucrurile, bumbacul, mătasea, dar și sticla, porțelanul și pielea păreau a nu mai avea viață lungă și puteau fi ușor înlocuite cu altceva. Și atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]