10,800 matches
-
la mănăstire a locuit un călugăr pe nume Gherasim, care a lucrat diferite veșminte bisericești și poale de icoane, pentru unele mănăstiri din Țara Românească. În secolul al XVII-lea, Mănăstirea Galata a fost vizitată de mai mulți pelerini străini. Călugărul rus Vasile Iacovlev Gagara descria astfel mănăstirea în 1637: ""La vreo verstă de oraș este mănăstirea patriarhului Ierusalimului, clădire foarte frumoasă, iar lăcașul milosârdiei dumnezeiești e clădit minunat; când patriarhul sosește în Țara Volohă, se așază în acea mănăstire"". Câțiva
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
clădirea turnului clopotniță, care este delimitat clar de celelalte două etaje printr-un brâu de piatră. În decembrie 1863, prin Legea secularizării averilor mănăstirești a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Mănăstirea Galata a fost scoasă de sub tutela Patriarhiei Ierusalimului, iar călugării greci au plecat. Mult timp, Biserica Mănăstirii Galata a fost biserică parohială, aici slujind un preot o dată pe lună. În anul 1865, în incinta mănăstirii a funcționat o școală de sericicultură, condusă de M. Viltimescu. În apropierea mănăstirii a funcționat
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
în lupta pentru păstrarea credinței ortodoxe și ferirea acesteia de încercările altor confesiuni de a-i slăbi activitatea socială, culturală și filantropică. Biserica Mănăstirii „Sf. Sava” are ca dată de naștere ziua de 4 august 1583, când Petru Șchiopul dăruiește călugărilor „niște case făcute de domnia noastră în târgul Ieșilor și cu locul acestor case ca să locuiască acolo rugătorii noștri și să-și facă biserica”. A fost o danie conferită cu acordul Mitropolitului Sucevei, Teofan, al Episcopului de Rădăuți, Gheorghe, „și
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
faptul că încă de la început aceasta a fost închinată Sfântului Mormânt, au transformat Mănăstirea „Sf. Sava” în reședința principală din Moldova a procuratorilor Sfintelor Locuri pâna în anul 1864, dar și în lăcaș de găzduire al celor mai înalți clerici călugări, mitropoliți greci și patriarhi răsăriteni. Astfel, în camerele din Turnul Clopotniță și-a găsit adăpost, între anii 1670-1673, Sf. Mitropolit Dosoftei și au fost găzduiți Patriarhul Ierusalimului Teofan în anul 1617 și 1618, Macarie în anul 1653 și Nectarie în
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
a bogăției vieții culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică a fost adusă de la Kiev datorată ajutorului mitropolitului mitropolitul Petru Movilă, a fost condusă de starețul mănăstirii și director al școlii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova și, anul următor, celebra Cazanie a mitropolitului Varlaam. Sinodul interortodox de la Iași din 1642 (ale cărui lucrări s-au desfășurat în fosta trapeză a Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi“, cunoscută
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
este o mănăstire ortodoxă de călugări, ctitorită în secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683). Așezată pe un deal înalt și râpos din partea de sud a Iașului, de unde se poate vedea o frumoasa panoramă a orașului, Mănăstirea Cetățuia domină peisajul prin
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
de Alexandru Amiras, se poate deduce că zidul de vest nu se prăbușise încă. În 1682, la sfatul patriarhului Dosithei Notaras, Duca Vodă a instalat în clădirile complexului mănăstiresc o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția. Aici au lucrat călugări români cunoscători ai limbii grecești, în frunte cu ieromonahul Mitrofan, ajuns apoi episcop de Huși. Tiparnița a funcționat aici o scurtă perioadă, ultima lucrare tipărită aici datând din anul 1698, când tiparnița a fost mutată la Mănăstirea Sfântul Sava din
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
movilă și o cruce mare cu cerdac, ca să fie de pomenire acolo, la Parasca.”" Domnitorul a pus să se scrie întreaga întâmplare pe acestă cruce, numită de popor Crucea lui Ferencz. După acest eveniment, domnitorul Mihai Racoviță le-a dat călugărilor Mănăstirii Cetățuia mai multe scutiri de dări, în special cu privire la via de pe coasta dealului. După căderea zidului vestic la începutul secolului al XVIII-lea, domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741, 1747-1748) a încercat să-l refacă în
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
de scriitorul Alecu Russo, acesta din urmă o descria astfel: "„o ruină care odinioară a fost palat domnesc, de pe o înălțime unde odinioară vegheau cete de ostași viteji, ținând ochii în calea tătarilor, și unde astăzi se îngrașă, dormind, câțiva călugări în compania buhnelor”". Scrisoarea respectivă a fost publicată de Alecsandri în 1874 în publicația "Columna lui Traian", nr. 1, în semn de protest față de nepăsarea contemporanilor cu privire la monumentele istorice ale țării. În decembrie 1863, prin Legea secularizării averilor mănăstirești a
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
lui Traian", nr. 1, în semn de protest față de nepăsarea contemporanilor cu privire la monumentele istorice ale țării. În decembrie 1863, prin Legea secularizării averilor mănăstirești a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Mănăstirea Cetățuia a fost scoasă de sub tutela Patriarhiei Ierusalimului, iar călugării greci au plecat. Mult timp, Biserica Mănăstirii Cetățuia a fost filială a Parohiei Galata, aici slujind un preot o dată pe lună. În curtea bisericii, Ministerul Agriculturii și Domeniilor a înființat acolo o pepinieră de arbori și viță de vie americană
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
piatra de temelie la chiliile călugărești de la Mănăstirea Cetățuia, în prezența familiei regale (Regele Carol I, Prințul Moștenitor Ferdinand ș.a.), a mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei, a unor membri ai guvernului și ai autorităților locale. Mitropolitul Pimen a adus aici călugări de la alte mănăstiri din Moldova și astfel mănăstirea s-a redeschis. În timpul primului război mondial, clădirile din incinta mănăstirii au servit ca spital militar, aici fiind îngrijiți ostașii răniți. În anul 1930, la inițiativa lui Nicolae Iorga, președintele Comisiunii Monumentelor
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
zidire de formă rotundă, a cărei boltă este o adevărată minune de eleganță și de măiestrie. Lumina o primește pe deasupra ca domul Panteonului. Ce păcat că acel mic cap-d'operă de arhitectură servea, precum se spune, de bucătărie!”" Părăsită de călugări după secularizarea averilor mănăstirești în decembrie 1863, Mănăstirea Cetățuia a rămas mult timp pustie. După alegerea sa ca mitropolit al Moldovei, Pimen Georgescu (1909-1934) a dorit să revigoreze viața monahală de aici. La 30 septembrie 1911, pe latura de nord
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
codurile numerice lăsate de bunicul lui Sophie și intră în posesia unui criptex ce conține hartă care ar duce la Sfanțul Graal. Împreună cu istoricul milionar Leigh Teabing, ei fug din Paris la Londra, fiind urmăriți de poliție și de un călugăr, reprezentantul organizației catolice Opus Dei. Acest călugăr, care nu se oprește de la nimic pentru a proteja secretul Sfanțului Graal este de fapt ucigașul lui Jacques Sauniere. Toată cartea se desfasoara într-o singură noapte, punând în fața cititorului o mulțime de
Codul lui Da Vinci () [Corola-website/Science/302445_a_303774]
-
și intră în posesia unui criptex ce conține hartă care ar duce la Sfanțul Graal. Împreună cu istoricul milionar Leigh Teabing, ei fug din Paris la Londra, fiind urmăriți de poliție și de un călugăr, reprezentantul organizației catolice Opus Dei. Acest călugăr, care nu se oprește de la nimic pentru a proteja secretul Sfanțului Graal este de fapt ucigașul lui Jacques Sauniere. Toată cartea se desfasoara într-o singură noapte, punând în fața cititorului o mulțime de coduri, mistere și conspirații. Interesul lui Dan
Codul lui Da Vinci () [Corola-website/Science/302445_a_303774]
-
erau de dimensiuni curioase, adevărate jucării de copil. Noaptea următoare, Ivor l-a văzut pe Sfântul Mihail în vis, iar acesta i-a poruncit ca aceste relicve să fie duse la sanctuarul său preferat, fără nici o altă precizare. Cei doi călugări, însărcinați să ducă armele sfinte, au luat drumul Italiei, crezând că la Gargano, cunoscut sub numele de Monte Sant’Angelo, este sanctuarul preferat al Arhanghelului Mihail. Dar în fiecare zi, orice drum ar fi luat, ei ajungeau spre soare-apune. Disperați
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
a apărut și i-a informat că locul său preferat pe pământ este acum muntele "Tombe". Tradiția fixează la 16 octombrie 708 sfințirea locului noului sanctuar în vârful muntelui Tombe. Episcopul Aubert organizează viața religioasă în Munte, instalează acolo doisprezece călugări "care trebuie să persevereze, cu reguli precise, în serviciul preafericitului Arhanghel". Trimiși de episcop, acești călugări au format prima comunitate instalată și organizată vreodată în Munte. Prin revelație, Aubert a fost înștiințat de Arhanghel de existența unei surse de apă
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
Tradiția fixează la 16 octombrie 708 sfințirea locului noului sanctuar în vârful muntelui Tombe. Episcopul Aubert organizează viața religioasă în Munte, instalează acolo doisprezece călugări "care trebuie să persevereze, cu reguli precise, în serviciul preafericitului Arhanghel". Trimiși de episcop, acești călugări au format prima comunitate instalată și organizată vreodată în Munte. Prin revelație, Aubert a fost înștiințat de Arhanghel de existența unei surse de apă potabilă, apoi a ridicat o capelă dedicată Sfântului Petru, unde, mai târziu, va fi înhumat, conform
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
se știe precis ce îi motiva pe copii să le facă. La 14 iulie 1789, are loc căderea Bastiliei. În 1790, revoluționarii ocupă "Bastilia mărilor", transferă la Avranches, unde se află și în prezent, prețioasele manuscrise cu miniaturi, create de călugării de altădată și transformă Muntele în închisoare destinată preoților refractari la exigențele noului regim ateu. A urmat Imperiul, care a făcut din Munte o închisoare permanentă, începând cu 1811, apoi Restaurația, care se joacă aici de-a continuitatea, i-a
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
în China, oamenii acelor meleaguri au îndoit hârtia în diferite forme și scopuri. Chinezii au realizat câteva modele simple de pliere a hârtiei, unele dintre ele păstrându-se până azi. Tradiția atribuie importarea hârtiei, pentru prima dată în Japonia, unui călugăr coreean, în anul 609, dar este posibil ca hârtia să fi fost produsă în Japonia dinainte. Fiecare regiune și-a dezvoltat tehnica sa proprie de prelucrare a hârtiei, de unde și multele întrebuințări pe care le avea hârtia în Japonia: din
Origami () [Corola-website/Science/302493_a_303822]
-
de boi, nu de cai. În cadrul curții imperiale, pentru femei era prevăzută o scară de ranguri, titluri și funcții, similară cu cea a bărbatului. În mare cinste era ținută muzica la curțile împăraților, unde muzicanții și cântăreții erau de obicei călugări, nobili sau samurai. De la restaurația Meiji din anul 1868 și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, împăratul va fi conducătorul guvernului și armatei.
Împăratul Japoniei () [Corola-website/Science/302866_a_304195]
-
sutre budiste, poeme japoneze și fragmente întinse din clasicii chinezi. Adesea înalta aristocrație își trimitea copiii să fie educați și instruiți în mănăstiri. Aici rămâneau până la vârsta majoratului, își rădeau sprâncenele, se machiau ca femeile și serveau ca paji pe lângă călugări. În Japonia medievală homosexualitatea era admisă și frecventă.) Programul de învățământ mai cuprindea și studiul caligrafiei, al poeziei chineze, al muzicii, al picturii, al etichetei și felului de a recunoaște diferitele varietăți de ceai, de parfumuri sau de bulbi de
Daimyo () [Corola-website/Science/302865_a_304194]
-
civilizați sunt de patru tipuri : Unitățile pot fi recrutate din bărăci,grajduri, poligoane de tras cu arcul și castele.Unitatile sunt variate: infanteriști,arcași,călăreți,arme de asediu și unități navale-corabiile.De asemenea,daca construiești mănăstiri și biserici,poti recrută călugări sau preoți care vor putea converti inamicii în tabăra voastra.Civilizatiile pot procura și unități unice-de exemplu,englezii pot înrola arcași pricepuți,iar arabii au călăreți experimentați. Jocul funcționează pe sistemul piatra-hartie-foarfeca. Jocul suporta modul multiplayer ce se poate juca
Age of Empires II: The Age of Kings () [Corola-website/Science/302886_a_304215]
-
Kempō Karate sau numai Kempō, cunoscut de asemenea sub varianta de sau Kento (Kanji 拳法 ), este numele câtorva arte marțiale Japoneze, care s-a dezvoltat pe la mijlocul secolului XX printre altele din artă de luptă a călugărilor chinezi Shaolin ("Quan-Fa" sau Kung-Fu) și descendentul acestei arte marțiale pe insula Okinawa, Karate-Do. Natură generica a termenului, combinată cu adoptarea să la scară largă, interculturală în comunitatea de arte marțiale a dus la multe definiții divergențe. Kempō originează din
Kempo () [Corola-website/Science/302900_a_304229]
-
alte arte marțiale sunt folosite centuri de diferite culori pentru a se diferenția vechimea dar și priceperea celor ce practică stilul. Ierarhia centurilor: numit și stilul "Bătrânului Pin" de la locul unde a fost fondat acest stil de Kenpo japonez de călugări în urmă cu aprox 750 de ani. Școală are ca emblemă un octogon, semnificând cele 8 direcții de deplasare, cele 3 poziții ale mâinii din salutul ezoteric al școlii precum și pinul, bambusul și floarea de cireș; fiecare având semnificații multiple
Kempo () [Corola-website/Science/302900_a_304229]
-
articulare, atacuri pe puncte vitale, medicina tradițională, masaje și caligrafie. În România se poate practică de asemenea școală Kosho Shorei Ryu Kenpo. un stil de sine stătător dezvoltat pe insulele Hawaii de către maestrul William Chow (1914 - 1987), fiu al unui călugăr chinez Shaolin și a unei femei din Hawaii. Kara-Ho înseamnă "unitate de corp, suflet și rațiune). un stil dezvoltat de Edmund Kealoha Parker, care e o mixtura de tehnici vechi și noi din diferite culturi (chineză, okinawiană, hawaiiana, americană) și
Kempo () [Corola-website/Science/302900_a_304229]