9,668 matches
-
mai apoi a tuturor creștinilor. Se pare că ar fi fost cezarul Galerius cel care în anul 297 (după victoria împotriva perșilor), a readus la viață legea romană căzută în uitare, care obliga soldații să ia parte la sacrificiile în cinstea zeilor Romei și ai împăratului. Această impunere era de așa natură încât, creștinii, ori cădeau în apostazie ori erau radiați din rândurile armatei. Doi sau trei ani mai târziu, Dioclețian continua sau repeta aceiași epurare ca urmare a falimentului unor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
voastră nelegiuită, pe când noi îl venerăm și-l adorăm“. La auzul acestor cuvinte guvernatorul a spus: „Iată, voind să vin în întâmpinarea dorințelor voastre, vă trimit la moarte“. Atunci Marcianus a spus: „Te rugăm, trimite-ne cât mai degrabă, spre cinstea împăraților. Te implorăm să o faci nu din teama de a suferi, ci pentru ca să se realizeze îndată dorința noastră“. Atunci Maximus a spus: „Voi nu mă contraziceți, nici eu nu vă persecut, nu fac altceva decât să aplic dispozițiile împăraților
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și pe mine de moartea perpetuă“. Apoi călăul le-a legat ochii și, coborând sabia, i-a făcut martiri. Martirii lui Cristos, Nicandros și Marcianus, au murit pe 27 iunie, în timpul stăpânirii Domnului nostru Isus Cristos, căruia să-i fie cinstea și preamărire în vecii vecilor. Amin. 4.2.5. Martiriul soldatului Seleucus Aceasta a fost lupta pe care a dus-o Porphirus. Cel care l-a înștiințat despre acest sfârșit pe Pamphilus a fost Seleucus, un mărturisitor din rândul oastei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe cei săraci și nenorociți, pentru că acuza era cel mai bun mod de a servi și salva patria: Nu există o mai mare salvare a statului decât ca cei care acuză pe altcineva să se teamă nu mai puțin pentru cinstea, demnitatea și renumele lor, cât pentru viața și soarta celor care sunt acuzați. Astfel, cel mai aprig și cu cea mai mare râvnă i-a acuzat întotdeauna pe cei care au crezut că ajung ei înșiși în primejdia de a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost înlăturate și a înțeles că a sosit timpul să facă ce vrea, și-a dat pe față tainele credinței sale. Prin decrete clare și absolute a hotărât să se deschidă templele și să se aducă jertfe pe altare în cinstea zeilor. După ce a urcat pe tronul imperial și-a aruncat masca și a apărut cu adevărata sa înfățișare. Opera sa de reîntoarcere spre păgânism cu multă înflăcărare a eșuat. Nefiind vorba de recucerirea pozițiilor pierdute de către idolatrie, ci chiar de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sacrilege. Aceste fapte le-am deplâns în privat, dar acum le deplorăm și înaintea ta: sub domnia ta suportăm cu tulburare numai acest lucru. Împăratul aflând ceea ce căuta de multă vreme, sub pretextul că putea foarte bine să-i lipsească de cinstea martiriului, a poruncit ca, pentru a-și proteja drepturile imperiale în fața acelor expresii, să li se confiște bunurile celor doi soldați și să fie aruncați dezbrăcați, în închisoare. Fiind închiși, a trimis printre ei în aceiași carceră și niște soldați
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în propria mașina, vorbind pe telefonul celular cu negociatorii politiști, convorbire urmată de arestarea lui Saldovar pentru uciderea Selenei Quintanilla Perez. În aceeași seară, consemnează autorii, postul CNN și rețeaua spaniolă Univision au difuzat o varietate de emisiuni comemorative în cinstea Selenei pentru că, ironic, după aprecierea lui González și Willis-Rivera, Selena "a dobândit mult mai multă faimă după moarte, decât pe vremea când trăia"19, în ciuda carierei artistice, dar și a celei de designer cu propriul boutique. Lunile care au urmat
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Wander, "construit" în spațiul discursiv deliniat de inovația teoretico-metodologică a celui dintâi, "third persona", sunt, pesemne, mai cunoscute publicului academic de pretutindeni decât înseși numele criticilor retorici care le-au introdus pe scena cercetării. Efect care, cu siguranță, le face cinste fiecăruia dintre cei doi. Să încercăm, în cele ce urmează, o schiță a conceptului "second persona", așa cum o putem infera din textul articolului lui Edwin Black. Intenția teoretică a profesorului Black, în această piesă, intenție care îi facilitează acestuia posibilitatea
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
astfel de efort, iar modalitatea subtilă în care Hill reușește să modereze relația trecut-prezent-viitor în cercetarea critico-retorică, astfel încât nici un tip de orientare, inclusiv, sau mai ales, neo-aristotelianismul, să nu fie lăsate pe dinafară, amuțite sau excluse, îi face, cu siguranță, cinste. Revenind la categoriile de public pe care le putem infera, în baza discursului, ca fiind cele cărora Nixon (nu) se adresează, iată-l pe Hill identificând ca grup al celor pe care președintele alege să îi "izoleze și stigmatizeze"220
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
întregul proces de formare a conștiinței morale, adică de însușire a valorilor pozitive (binele) și de respingere a celor negative (răul). Noțiunile morale precizate mai sus dobândesc un plus de încărcătură valorică dacă sunt dublate de sentimente morale. De exemplu, cinstea nu e suficient să o cunoască după toate rigorile logicii, ci trebuie să o și iubească, să-i placă. Mai importante decât noțiunile și sentimentele morale, în formarea conștiinței morale, sunt convingerile morale. Acestea determină atitudinile și comportamentele morale presupunând
Arta de a fi părinte by Geraldina Juncă, Ciprian Juncă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1392]
-
psihologie umană surprinse În proverbe (Tiberiu Rudică, Daniela Costea) 13 Adevăr, sinceritate - minciună, falsitate 15 Altruism, generozitate - egoism, egolatrie, meschinărie 17 Aroganță, obrăznicie, batjocură - bunsimț, bună creștere, bună-cuviință 20 Bine - rău; bunătate - răutate 21 Bucurie, plăcere - durere, suferință 23 Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție 25 Cauză, efect - Întâmplare, neprevăzut 27 Cumpătare, moderație, măsură - exces, lăcomie, avariție, beție 29 Curaj, Îndrăzneală, risc - frică, spaimă, abandon 31 Demnitate, eroism - slugărnicie, lașitate 33 Dreptate, justiție - nedreptate, injustiție 35 Educație, educatori, educați 36 Experiență
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
franțuzești etc. - Întâlnim, ca trăsături comune, următoarele trei aspecte, care asigură proverbelor caracterul de valori spirituale universale: puterea deosebită de discernământ a judecății omului din popor; simțul dezvoltat al umorului popular; excepționalul spirit justițiar al comunităților populare, pentru care „adevărul”, „cinstea”, „dreptatea” reprezintă valori etice superioare. Caracterul captivant al proverbelor este dat Însă nu numai de aspectele de conținut, care stimulează judecata și simțul moral al ascultătorului (sau al cititorului), dar și de limba În care au fost ele create. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
incită mai mult observația psihologului și a educatorului. Am selectat, prin urmare, Îndeosebi acele proverbe care-l Înfățișează pe om În complexitatea sa psihologică, evidențiindu-i calitățile și defectele de fiecare zi: de exemplu, generozitatea, ospitalitatea, respectul pentru prietenie, demnitatea, cinstea, spiritul de solidaritate, cumpătarea, discreția, sinceritatea, spiritul tolerant, modestia, străduința de autoperfecționare etc., dar și manifestări negative, de genul: lăcomia, lenea, lăudăroșenia neacoperită de fapte, hoția, prostia, mânia (ca dovadă a neputinței), aroganța, invidia, minciuna etc. Am recurs la această
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unde să te ascunzi, pentru că: „Adevărul iese la suprafață ca untdelemnul”.) „Nu există decât o singură putere: conștiința În slujba dreptății.” (V. Hugo) Făgăduiala dată e datorie curată. (Pentru un om cinstit, promisiunea făcută este legământ: „Omenia omenie cere, și cinstea - cinste”.) „Făgăduiala” trebuie să fie și În raport cu tine Însuți: „A fi Îndrăzneț când ai un trecut pe care Îl poți compromite este cel mai mare semn de forță.” (A. Delacroix) Cu propria gură se dă mincinosul de gol. Pentru că, vrând
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să te ascunzi, pentru că: „Adevărul iese la suprafață ca untdelemnul”.) „Nu există decât o singură putere: conștiința În slujba dreptății.” (V. Hugo) Făgăduiala dată e datorie curată. (Pentru un om cinstit, promisiunea făcută este legământ: „Omenia omenie cere, și cinstea - cinste”.) „Făgăduiala” trebuie să fie și În raport cu tine Însuți: „A fi Îndrăzneț când ai un trecut pe care Îl poți compromite este cel mai mare semn de forță.” (A. Delacroix) Cu propria gură se dă mincinosul de gol. Pentru că, vrând cu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mult decât aceea a uitării”; „Nu-i frumos cine se ține,/ Ci-i frumos cui Îi stă bine”; „Nu natura face femeia frumoasă, ci dragostea”.) „Frumusețea corpului are ceva de animal dacă nu se adaugă și podoabele inteligenței și ale cinstei.” (Democrit) „Frumusețea fizică e trecătoare. Dar frumusețea minții, bogăția spiritului și căldura inimii nu se pierd, ci cresc cu anii.” (Tennessee Williams) Decât să Întingi cu urâtu-n unt și să te uiți la pământ, mai bine să-ntingi În sare
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
obținută prin compromis, oricât de tentant ar fi acesta. Din păcate, aspectul inestetic al ființei umane nu este ignorat, rezultând uneori chiar situația dramatică a sacrificării frumosului interior: „Vai de omul cel urât, nici la moară n-are rând”.) Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoțietc " Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție" Femeia curată se cunoaște după hainele bărbatului. (Adevăratul caracter se probează după disponibilitatea pe care o avem de a face, și pentru aproapele, ceea ce vrem să facem cât mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ar fi acesta. Din păcate, aspectul inestetic al ființei umane nu este ignorat, rezultând uneori chiar situația dramatică a sacrificării frumosului interior: „Vai de omul cel urât, nici la moară n-are rând”.) Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoțietc " Caracter, cinste, corectitudine - ipocrizie, desfrânare, hoție" Femeia curată se cunoaște după hainele bărbatului. (Adevăratul caracter se probează după disponibilitatea pe care o avem de a face, și pentru aproapele, ceea ce vrem să facem cât mai bine pentru noi Înșine.) Apa trece, pietrele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
struguri, zice să sunt acri. Când nu-ți face plăcere să recunoști că vina unei nereușite de moment Îți aparține, cauți să minimalizezi valoarea lucrului pe care ai fi dorit să-l obții.) „De regulă, este mai bine să meriți cinstea fără să o capeți, decât să te bucuri de ea fără să o meriți.” (M. Twain) Cine fură azi un ou mâine fură și un bou. (Obiceiul o dată format, ca și pofta o dată stârnită, nu mai poate fi ținut În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de alții atunci când trebuie să-și asume curajul sau responsabilitatea unei acțiuni foarte importante, dar periculoasă prin ea Însăși.) „șiretenia și perfidia sunt resursele oamenilor care nu au destulă minte pentru a fi cinstiți.” (B. Franklin) Cel care-și pierde cinstea nu mai are nimic de pierdut. (Aceasta deoarece sentimentul onoarei ne asigură Însăși identitatea noastră morală, adică măsura În care știm să ne respectăm și În care ne arătăm demni de a ne bucura de stima celorlalți. De aceea se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
tot parcă nu o crezi. (Pe omul știut ca viclean Îl Întâmpinăm de fiecare dată cu neîncredere.) „Trădarea s-a sprijinit Întotdeauna pe ruda sa umilă, fățărnicia.” (St. Zweig) Sumanul alb se poate negri, cel negru nu se poate albi. (Cinstea se poate pierde, transformându-se chiar În necinste, dar minciuna În adevăr, nu.) „Nu importă ce face natura din om, ci ceea ce el Însuși face din sine.” (I. Kant) Înșelătoria dezonorează, greșeala niciodată. (Pentru că Înșelătoria izvorăște, de regulă, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
păcate, destui oameni care cred că este suficient să fie descendenții unei familii renumite pentru a fi Îndreptățiți să li se acorde aceeași faimă sau onoare. Gloria nu este Însă transmisibilă; nu se moștenește, așa cum, de exemplu, judecătorul nu moștenește cinstea de la părinți, ci doar un Îndemn sau un exemplu din partea acestora. Când gloria strămoșilor noștri nu o vom resimți ca pe o Îndatorire, care să ne facă să ne ridicăm prin faptele noastre la Înălțimea realizărilor lor din trecut, atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
trecut - cu fapte de curaj pe care le-ar fi putut Înfăptui dacă nu i-ar fi Împiedicat cauze obiective, chipurie, să ia parte la confruntare: „La plăcinte Înainte, la război Înapoi”.) Unde te-ai dezbrăcat, acolo să te Îmbraci. (Cinstea sau buna-cuviință ne cere să nu dezicem prin faptă ceea ce am gândit sau am simțit ca fiind normal și firesc, la un moment dat.) „Împrejurările neprielnice nu ne fac ceea ce suntem, dar ne arată cine suntem.” (La Rochefoucauld) Dacă ai
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sau slăbiciunile altuia, dar nu și pe ale sale, deși acestea sunt, adesea, mai mari decât ale celor din jur.) „Oamenii sunt obișnuiți să observe mereu slăbiciunile și imperfecțiunile celorlalți, dar niciodată pe cele proprii. Ei pretind celorlalți inteligență, bunătate, cinste, fără să-și pună Întrebarea cum sunt ei. Dacă sunt atât de puțini oameni perfecți În lume, aceasta se datorează faptului că toți gândesc la fel: toți așteaptă eforturi din partea celorlalți, ei Înșiși putând foarte bine să rămână așa cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Dacă l-ai sărutat pe obraji, nu-i mai săruta și mâinile. Există o limită, o decență În manifestarea afecțiunii, În absența căreia lăsăm impresia de lingușire sau chiar de slugărnicie. Un alt proverb este deosebit de plastic În acest sens: „Cinstea feței ca zăpada: dacă o dată se topește, albeața nu se mai vede”. Îndeosebi romanii cultivau acest simț al măsurii, care cere moderație, cumpătare, nedepășirea limitelor bunului-simț: „Este o măsură În toate și limite bine trasate” - Horațiu.) Poți sparge vaza, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]