10,052 matches
-
numele North American Air Defense Command (Comandamentul Nord-American de Apărare Aeriană). Începând din 1963, baza principală a se află în Cheyenne Mountain (Muntele Cheyenne), Colorado. Deși termenii "NORAD" și "Cheyenne Mountain" sunt adesea utilizați cu același înțeles, NORAD este numele Comandamentului, în timp ce Cheyenne Mountain este numele bazei. Baza este găzduită de Forțele Aeriene SUA și se află sub comanda Grupului 721 de Sprijin Misiuni , parte integrantă a Aripii Aeriene 21 , din cadrul Bazei Aeriene Peterson. NORAD are două componente principale ce corespund
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
pentru First Air Force, pentru Regiunea Continentală NORAD (CONR) și pentru Sectorul Sudestic de Apărare Aeriană (SEADS)), intră în subordinea Comandantului și controlează operațiunile în zonele aferente. Comandantul actual al NORAD este Amiralul Timothy J. Keating, USN, de asemenea Comandant al Comandamentului Nordic al Statelor Unite (USNORTHCOM). Comandantul adjunct al NORAD este Lt. Gen. Rick "Eric" Findley, din cadrul Comandamentului Forțelor Aeriene Canadiene. În mod tradițional, comandantul NORAD este american iar comandantul adjunct este canadian. Atât forțele <canadiene cât și cele ale Statelor Unite au
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
intră în subordinea Comandantului și controlează operațiunile în zonele aferente. Comandantul actual al NORAD este Amiralul Timothy J. Keating, USN, de asemenea Comandant al Comandamentului Nordic al Statelor Unite (USNORTHCOM). Comandantul adjunct al NORAD este Lt. Gen. Rick "Eric" Findley, din cadrul Comandamentului Forțelor Aeriene Canadiene. În mod tradițional, comandantul NORAD este american iar comandantul adjunct este canadian. Atât forțele <canadiene cât și cele ale Statelor Unite au comandanți pentru contingentele proprii de la Cheyenne Mountain. NORAD și USNORTHCOM nu au legături directe de comandă
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
de platformele radar maritime. Astfel, comanda și controlul masivului sistem a devenit o provocare semnificativă. Discuțiile și studiile privind sistemele în parteneriat erau în curs încă de la începutul anilor '50 și au culminat la 1 august 1957 cu anunțarea unui comandament integrat al SUA și Canada - North American Air Defense Command (Comandamentul Nord-American de Apărare Aeriană). La data de 12 septembrie, operațiunile NORAD au demarat în Ent, Colorado, iar la 12 mai, 1958 a fost semnată o convenție formală NORAD între
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
devenit o provocare semnificativă. Discuțiile și studiile privind sistemele în parteneriat erau în curs încă de la începutul anilor '50 și au culminat la 1 august 1957 cu anunțarea unui comandament integrat al SUA și Canada - North American Air Defense Command (Comandamentul Nord-American de Apărare Aeriană). La data de 12 septembrie, operațiunile NORAD au demarat în Ent, Colorado, iar la 12 mai, 1958 a fost semnată o convenție formală NORAD între cele două guverne. La începutul anilor '60, 250.000 de persoane
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
realizat un sistem spațial de supraveghere și avertizare anticipată împotriva rachetelor, în vederea detectării, urmăririi și identificării la nivel global din spațiu. Extinderea în spațiu a misiunii NORAD a condus la o modificare a numelui în North American "Aerospace" Defense Command (Comandamentul Nord-American de Apărare "Aerospațială"). Deși toate echipamentele de la Cheyenne Mountain au fost supuse unor inspecții riguroase, au existat cel puțin două ocazii în care o defecțiune în cadrul componentei de comunicații computerizate aproape că au declanșat Al Treilea Război Mondial. La
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
test dar a uitat să comute sistemul în starea de "test", fapt ce a condus la transmiterea unui flux constant de false avertizări la două buncăre de "continuare a guvernării", precum și la posturile de comandă din toată lumea. În ambele ocazii, Comandamentul Forțelor Aeriene din Zona Pacificului (PAC) a lansat avioanele proprii (dotate cu arme nucleare); Comandamentul Strategic al Forțelor Aeriene (SAC) nu a făcut acest lucru și a fost, drept urmare, criticat pentru nerespectarea procedurii, cu toate că Postul de Comandă al SAC cunoștea
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
la transmiterea unui flux constant de false avertizări la două buncăre de "continuare a guvernării", precum și la posturile de comandă din toată lumea. În ambele ocazii, Comandamentul Forțelor Aeriene din Zona Pacificului (PAC) a lansat avioanele proprii (dotate cu arme nucleare); Comandamentul Strategic al Forțelor Aeriene (SAC) nu a făcut acest lucru și a fost, drept urmare, criticat pentru nerespectarea procedurii, cu toate că Postul de Comandă al SAC cunoștea faptul că acestea erau evident alarme false (probabil că și PAC era la curent cu
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
control (Airborne Warning and Control System - AWACS) din Bazele Forțelor Aeriene Tinker, Oklahoma și Elmendorf, Alaska să fie utilizate în proporție sporită. Aceste recomandări au fost acceptate de guverne în anul 1985. De asemenea, în septembrie 1985 a fost înființat Comandamentul Spațial al Statelor Unite (United States Space Command) - organizație complementară NORAD, dar nefiind parte componentă a acestuia. La finalul Răboiului Rece, NORAD și-a reevaluat misiunea. Pentru a evita noi reduceri, începând cu anul 1989 operațiunile NORAD s-au extins asupra
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
ocazii în serialul de televiziune "Stargate SG-1" ca fiind locația fictivului Stargate Command. NORAD este menționat ocazional ca aflându-se deasupra porții stelare de la sub-nivelul 28. În episodul "A Matter of Time", cea mai apropiată linie telefonică securizată de deasupra Comandamentului Stargate se află la "NORAD, nivelul principal", care pare să fie sub-nivelul 2. Distrus în filmul "Independence Day" ("Ziua independenței") (deși nu sunt prezente imagini), Muntele Cheyenne apare în prim plan și în filmul "Deep Impact" ("Impact nimicitor"), servind drept
NORAD () [Corola-website/Science/302176_a_303505]
-
1938, din inițiativa mai multor fruntași legionari se constituie un grup de organizare și coordonare a activității, din care au făcut parte Ion Belgea, Radu Mironovici, Iordache Nicoară, Horia Sima și Ion Antoniu. La 16 iunie 1938 are loc reorganizarea "Comandamentului de Conducere a Mișcării Legionare", iar Sima este însărcinat cu refacerea organizațiilor legionare intrate în clandestinitate și adăpostirea camarazilor scăpați de arestare, urmăriți de agenții Serviciului Secret de Informații al lui Moruzov La 29/30 noiembrie 1938 jandarmii care îi
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
Mihai Stelescu) îi asasinează în pădurea Tâncăbești, din apropierea Capitalei pretextând o încercare de evadare, dar motivul real a fost un ordin al lui Carol al II-lea. Horia Sima și numeroși alți legionari se refugiază în Germania Nazistă unde organizează "Comandamentului Legionar" din Berlin, avându-i ca membri pe Ion Dumitrescu-Borșa, Ion Victor Vojen, Victor Silaghi, Horia Sima, Alexandru Constant și Constantin Papanace. Sima primește resortul legăturilor cu România. Pe 15 august 1939 Sima revine în România, unde reia legătura cu
Horia Sima () [Corola-website/Science/302185_a_303514]
-
frontiera terestră erau apărate de Armata a III-a, având în față Armata a III-a bulgară, bine dotată grație armamentului austro-german și beneficiind de susținerea ofițerilor și trupelor specializate germane. Elementul esențial care dădea forță acestei armate îl reprezenta comandamentul său german și însăși experiența șefului ei suprem, mareșalul Mackensen. În schimb, armata română se afla într-o poziție de inferioritate atât numerică, precum și tehnică, iar din punct de vedere organizatoric comandamentul se găsea la aproape 200 de kilometri de
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
esențial care dădea forță acestei armate îl reprezenta comandamentul său german și însăși experiența șefului ei suprem, mareșalul Mackensen. În schimb, armata română se afla într-o poziție de inferioritate atât numerică, precum și tehnică, iar din punct de vedere organizatoric comandamentul se găsea la aproape 200 de kilometri de front, la cartierul-general al generalului Mihail Aslan la... București ! În aceste condiții, la 1 septembrie 1916 a avut loc bătălia de la Turtucaia, ce avea să marcheze prima mare înfrîngere militară a României
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
garnizoane fortificate, restul de fiind disponibili pentru operațiuni. Otomanii aveau avantajul fortificațiilor, al controlului deplin asupra Mării Negre, și al ambarcațiunilor de patrulă pe Dunăre. Ei aveau și armament superior, inclusiv puști noi de fabricație britanică și americană și artilerie germană. Comandamentul militar otoman din Constantinopol a evaluat greșit intențiile rușilor. A presupus că rușii nu vor voi să mărșăluiască de-a lungul Dunării și să o traverseze departe de deltă, și că vor prefera calea scurtă pe lângă coasta Mării Negre, ignorând faptul
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
turcilor. Inițial, rușii au trimis un efectiv redus de trupe; Dunărea a fost traversată în iunie de o forță de aproximativ , puțin mai mică decât forțele turcești combinate din Balcani (aproximativ ). După ce a întâmpinat dificultăți (la Plevna și Stara Zagora), comandamentul militar rusesc a realizat că nu are resursele necesare și a trecut pe o poziție defensivă. Rușii nu au avut suficiente forțe să asedieze permanent Plevna până la sfârșitul lui august, întreaga campanie fiind întârziată cu două luni. La începutul războiului
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
flancul vestic al înaintării; detașamentul de înaintare, sub comanda generalului Iosif Vladimirovici Gurko, urma să înainteze rapid spre Veliko Tărnovo și să treacă Munții Balcani, cea mai importantă barieră naturală între Dunăre și Constantinopol. După reușita traversării Dunării de către ruși, comandamentul otoman din Constantinopol i-a ordonat lui Gazi Osman Pașa să înainteze spre est de la Vidin și să apere cetatea Nicopole, aflată chiar la vest de locul traversării Dunării. În drum spre Nicopole, Osman Pașa a aflat că cetatea fusese
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
din cele 700 de avioane ale marinei Sovietice împotriva celor 300 de avioane finlandeze. Războiul sovietic impotriva Germaniei nu s-a defășurat așa de bine cum se prevăzuse în jocurile de război din perioada interbelică și, în scurtă vreme, Înaltul Comandament Sovietic a fost obligat să modifice ordinele de luptă și să mute unitățile militare în zonele cele mai amenințate. Astfel, în ciuda faptului că sovieticii începuse războiul împotriva Finlandei, ei nu au putut continua planurile inițiale pentru o ofensivă aeriană de
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Hitler ar fi insistat asupra datei declanșării atacului împotriva Franței, dar Hitler nu a acceptat-o. După două zile, Hitler a amânat atacul, motivul oficial fiind vremea nefavorabilă. Comanda supremă asupra forțelor germane era deținută de Oberkommando der Wehrmacht - "Înaltul Comandament al Forțelor de Apărare" (mai cunoscută prin inițialele sale, „OKW”). Acesta ere folosit de Hitler ca un grup de planificare alternativ, dar principala responsabilitate asupra campaniei din vest o avea Oberkommando des Heeres - "Înaltul Comadament al Forțelor Terestre" („OKH”). Comandantul
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
de infanterie. Francezii nu erau dotați cu aprate de emisie-recepție, ordine fiind transmise prin viu grai, iar avantajul comunicațiilor radio avea să se dovedească decisiv în momentele decisive ale luptelor. Rețeau de comunicații radio permitea comunicarea dintre echipajele tancurilor și comandament, dar și comunicația - limitată - cu forțele aeriene și terestre. Diviziile "Panzer" erau sprijinite de unități "Fliegerleittruppen" (trupe de control tactic aerian) dotate cu transportoare semi-șenilate „Sonderkraftfahrzeug”. Deși nu erau suficient de multe astfel de transportoare în dotarea armatei germane, tanchiștii
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
inamicii lor. Din punct de vedere operațional, se pare că francezii nu au conceput niciun rol ofensiv unităților de tancuri. În ciuda faptului că unii dintre comandanții tineri precum colonelul Charles de Gaulle au încercat în perioada interbelică să convingă Înaltul Comandament francez de necesitatea formării unor divizii de blindate sprijinite de aviație și infanterie, conservatorismul militar a împiedicat punerea în practică a acestor „noi idei”. Înaltul Comandament francez era convins că victoria ar putea fi asigurată de apărarea unei linii a
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
tineri precum colonelul Charles de Gaulle au încercat în perioada interbelică să convingă Înaltul Comandament francez de necesitatea formării unor divizii de blindate sprijinite de aviație și infanterie, conservatorismul militar a împiedicat punerea în practică a acestor „noi idei”. Înaltul Comandament francez era convins că victoria ar putea fi asigurată de apărarea unei linii a frontului așa cum fusese cea din 1914-1918. Pregătirea trupelor a fost bazată în special pe pregătirea luptei în tranșee și pe linii fortificate. În perioada septembrie 1939
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
un front mai larg decât ar fi fost normal, dat fiind echipamentul și pregătirea militară, și din acest motiv formau punctul cel mai slab al sistemului defensiv francez. Plasarea acestei armate mai slabe în regiune se baza pe opinia Înaltului Comandament France conform căreia Ardenii sunt o barieră naturală extrem de greu de depășit. Aceste opinii nu s-au schimbat nici când serviciile de informații belgiene și franceze au raportat existența unor lungi coloane de blindate și autovehicule de transport care traversau
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
zilei de 10 mai, "Fallschirmjäger" (parașutiștii) ai 7. "Flieger" și 22. "Luftlande Infanteriedivision" de sub comanda lui Kurt Student au executat aterizări surpriză la Haga, pe drumul spre Rotterdam și împotriva fortului belgian Eben-Emael pentru sprijinirea atacului Grupului de Armata B. Comandamentul francez a reacționat imediat, trimițand Grupul de Armată 1 spre nord, în conformitate cu Planul D. Pentru această acțiune au fost folosite cele mai bune forțe, cărora le-a fost diminuată forța de luptă prin dezorganizarea logistică și scăderea mobilității datorită scăderii
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
debarcat echipe de asalt, care au distrus cupolele tunurilor cu încărcături explosive penetrante. Podurile de peste canal au fost luate cu asalt și cucerite de parașutiști. Belgineii au lansat în schimb contraatacuri puternice, dar care au fost stăvilite de bombardamentele "Luftwaffe". Comandamentul Suprem Belgian a hotărât ca, în condițiile în care sistemul defensiv fusese străpuns chiar acolo unde se aștepta mai puțin, armata să se retragă spre Linia Koningshooikt-Wavre cu cinci zile mai devreme decât se anticipase. Operațiunile aeropurtate germane împotriva unor
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]