9,556 matches
-
pare s-o mai poată salva. Totuși, în adâncul sufletului, rămâne o minusculă sămânță de lumină, din care poate izbucni orcând, din nou, focul dragostei." Versurile sunt o mai veche pasiune a scriitorului, încă din adolescență dovedește o atracție pentru compunerea poeziilor. În variantă publicată, Pavel Coruț introduce versurile poeziilor sale în cărțile din seria Octogonul. Presărate printre rândurile romanelor și fiind transpuse prin vocea eroilor cărților, versurile sunt o dovadă a caracterului romantic al personajelor dar și al scriitorului. Scriitorul
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
comunelor vecine Cernătești (satul Săpoca) și Mărăcineni (satul Mătești). Satul Săpoca avea pe atunci 560 de locuitori ce trăiau în 128 de case, în vreme ce Mătești avea 520 de locuitori în 108 case. Comuna s-a format în 1931, având în compunere inițial satele Săpoca și Valea Puțului. Comuna a fost trecută în 1950 în compunerea raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, ea a revenit, conform noii organizări administrative din România, în județul Buzău
Comuna Săpoca, Buzău () [Corola-website/Science/300790_a_302119]
-
560 de locuitori ce trăiau în 128 de case, în vreme ce Mătești avea 520 de locuitori în 108 case. Comuna s-a format în 1931, având în compunere inițial satele Săpoca și Valea Puțului. Comuna a fost trecută în 1950 în compunerea raionului Buzău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, ea a revenit, conform noii organizări administrative din România, în județul Buzău. Tot atunci, satul Valea Puțului a fost desființat și inclus în satul Săpoca, iar
Comuna Săpoca, Buzău () [Corola-website/Science/300790_a_302119]
-
Silistraru este un sat în comuna Traian din județul Brăila, Muntenia, România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Silistraru era reședința unei comune din plasa Vădeni a județului Brăila. Ea avea în compunere satele Silistraru și Traian, cu o populație totală de 1769 de locuitori. În comună funcționau o școală cu 111 elevi (înființată ca școală de băieți în 1838 și devenită mixtă în 1877) și două biserici ortodoxe. În 1913, satul Traian
Silistraru, Brăila () [Corola-website/Science/300788_a_302117]
-
componență și satul Gura Bâscei (anterior în comuna Mărunțișu) și pierzând satul Buda (cu subdiviziunea Crăciunești) care a fost transferat comunei vecine Lapoș. Satul Buda-Crăciunești a revenit la comuna Cislău în 1931, când comuna este listată oficial ca având în compunere satele: Aninoasa, Bărăști, Buda-Crăciunești, Cislău, Gura Bâscii și Scărișoara. În 1950 a devenit parte a raionului Cislău din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești, fiind reședință de raion o scurtă perioadă, înainte de mutarea reședinței de raion la
Comuna Cislău, Buzău () [Corola-website/Science/300806_a_302135]
-
azi e mânioasa Și mă mir ce i-am făcut!" Având un motiv, sau din cochetărie, tânăra și-a schimbat atitudinea, situație, de altfel, des întâlnită între îndrăgostiți, adică tipică: „ Toate aceste personaje sunt tipuri, nu individualități. Subiectivitatea din majoritatea compunerilor lui G. Coșbuc nu numai că este a personajului, în loc să fie a autorului, dar ea este una tipizanta în loc să fie individualizanta [...] Nu conteaza insul, ci specia, clasa sau genul din care el face parte [...] Numele li s-ar putea scrie
Mânioasă () [Corola-website/Science/300813_a_302142]
-
o biserică ortodoxă fondată în 1864 și o școală mixtă înființată în 1874. În 1925, comuna fusese trecută la plasa orașul din același județ și avea 736 de locuitori. În 1931, comuna purta numele de "Nicolae Fleva" și avea în compunere și satul Heliade Rădulescu. În 1950, comuna a fost trecută în componența raionului Râmnicu Sărat din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. Comuna Socariciu a fost la un moment dat desființată, iar satul a fost arondat comunei
Lanurile, Buzău () [Corola-website/Science/300824_a_302153]
-
a Armatei Române în Moldova. Un aspect puțin cunoscut este faptul că pe aliniamentul Bordei Verde - Viziru s-a dat în perioada Crăciunului anului 1916 prima mare confruntare motorizată de pe teritoriul României dintre trupele Corpului Expediționar Otoman și aflat în compunerea Diviziei Rusești de Mașini Blindate, care apăra acest aliniament. Soldații care au luptat în război aveau să fie împroprietăriți prin reforma agrară din 1921. Împroprietărirea s-a făcut prin exproprierea moșiei Bordei Verde aparținând Eforiei Spitalelor Civile, consemnată în procesul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
și Cornu Malului, precum și târlele Băndoiu, Marași, Stoinești și Agaua, cu 1713 locuitori. În comuna Stăncuța funcționau o școală mixtă și o biserică ridicată în 1854. În 1925, comuna era inclusă în plasa Viziru a aceluiași județ și avea în compunere satele Băndoiu, Mărașu, Stanca, Stăncuța, Agaua-Salcia și Zatna, cu 2656 de locuitori. În 1950, comuna Stăncuța a trecut la raionul Însurăței din regiunea Galați și apoi (după 1960) la raionul Brăila din aceeași regiune. În 1968, în forma actuală, după
Comuna Stăncuța, Brăila () [Corola-website/Science/300989_a_302318]
-
Encii, Burdujani, Urleasca și Scheaua (astăzi, Căldărușa), cu 1182 de locuitori. În comună funcționau o școală înființată în 1860 și o biserică zidită în 1861. În 1925, comuna Urleasca era inclusă în plasa Ianca a aceluiași județ și avea în compunere satele Esna, Căldărușa și Urleasca, cu 1767 de locuitori. În 1950, ea a fost inclusă în raionul Brăila din regiunea Galați. În 1968, a redevenit parte a județului Brăila, reînființat, dar a fost imediat desființată și inclusă în comuna Traian
Urleasca, Brăila () [Corola-website/Science/300995_a_302324]
-
Pantazi Bagdat în 1843. În 1925, comuna Vișani făcea parte din plasa Orașu a aceluiași județ, și era formată tot dintr-un singur sat, cu 1454 de locuitori. Comuna Câineni făcea parte din plasa Boldu a județului și avea în compunere satele Câineni, Plășoiu și Stăvărești (în continuare reședință), cu 1010 locuitori. În 1950, județul Râmnicu Sărat a fost desființat și cele două comune au fost transferate raionului Făurei din regiunea Galați. În 1968, comuna Câineni (denumită acum "Câineni-Băi") a fost
Comuna Vișani, Brăila () [Corola-website/Science/300996_a_302325]
-
ortodocși (95,71%). Pentru 3,56% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Lacu lui Băban", făcea parte din plasa Marginea de Sus a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Lacu lui Băban (denumit și Constandoiu), Gura Caliței, Groapa Tufei, Poenile, Bălănești și Cocoșari, cu o populație totală de 1617 locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă cu 150 de elevi. La acea vreme, pe teritoriul
Comuna Gura Caliței, Vrancea () [Corola-website/Science/301876_a_303205]
-
Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (97,45%). Pentru 2,49% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Râmnicul al județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Jitia din Deal, Jitia din Vale, Dealu Sării, Vintileasca și Neculele, cu o populație totală de 1869 de locuitori. În comună funcționau două biserici (una la Jitia, datând din 1783 și una în Neculele, din 1863) și două școli
Comuna Jitia, Vrancea () [Corola-website/Science/301878_a_303207]
-
91,61%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (4,81%). Pentru 3,24% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Șușița a județului Putna și avea în compunere satele Chețcani, Frecăței, Movilița și Trotușanu, având în total 2008 locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală mixtă cu 18 elevi. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Diocheți, cu
Comuna Movilița, Vrancea () [Corola-website/Science/301883_a_303212]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,29%). Pentru 1,54% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Vrancea a județului Putna și avea în compunere satele Grumăzești, Negrilești și Vrâncioara, cu 1004 locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală mixtă cu 15 elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează 1058 de locuitori în comuna având aceeași compoziție și aparținând aceleiași plăși. În 1950, comuna
Comuna Negrilești, Vrancea () [Corola-website/Science/301885_a_303214]
-
fiind, aici, din perioada 1885 - 1898. În 1820, Alex Balș a adus aici familii de maghiari catolici din zona Văleni (județul Bacău). La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Berheci a județului Tecuci și avea în compunere doar satul de reședință, cu 900 de locuitori. În comună funcționau o biserică catolică și o școală cu 33 de elevi. Satul Argea făcea pe atunci parte din comuna Buciumeni, fiind un sat de romi eliberați de pe moșia lui Costache
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
93,3%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (2,88%). Pentru 3,07% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Zăbrăuți a județului Putna și avea în compunere satele Răcoasa, Gogoiu, Mărăști și Verdea, cu 2162 de locuitori. În comună funcționau cinci biserici și o școală mixtă. În timpul Primului Război Mondial, comuna a fost teatru de luptă în 1917, aici având loc bătălia de la Mărăști. Anuarul Socec din 1925 consemnează
Comuna Răcoasa, Vrancea () [Corola-website/Science/301893_a_303222]
-
din 1925 consemnează comuna Vidră drept reședință a plășii Vidra din același județ Putna. Comuna avea 1570 de locuitori în satele Burca, Călimanu, Scufari, Vidra și Voloșcani. Comunele Tichiriș și Irești făceau parte din această plasă Vidra. Tichiriș avea aceeași compunere și 985 de locuitori. Comuna Irești avea și ea, în aceleași sate, 1542 de locuitori. În 1950, cele trei comune au fost arondate raionului Focșani din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați
Comuna Vidra, Vrancea () [Corola-website/Science/301912_a_303241]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,9%). Pentru 3,87% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Gârlele a județului Putna, și avea în compunere satele Oleșești, Sârbi și Țifești, cu 1921 de locuitori. În comună funcționau cinci biserici, o școală mixtă și o moară de apă. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau comuna Clipicești (în aceeași plasă) și comuna Bătinești
Comuna Țifești, Vrancea () [Corola-website/Science/301908_a_303237]
-
La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau, în plasa Răcăciuni a aceluiași județ, și comunele Anghelești și Copăcești. Comuna Anghelești avea 520 de locuitori ce trăiau în 129 de case, și o biserică. Comuna Copăcești avea în compunere satele Copăcești și Slobozia, cu 732 de locuitori ce trăiau în 193 de case, și aici existând o biserică ortodoxă. Anuarul Socec din 1925 consemnează toate cele trei comune în plasa Caregna a aceluiași județ, alcătuirea lor păstrându-se. Comuna
Comuna Ruginești, Vrancea () [Corola-website/Science/301897_a_303226]
-
comunele Străoani de Jos și Străoani de Sus. Comuna Străoani de Jos cuprindea satele Străoani de Jos, Repedea și Văleni, cu 1871 de locuitori și în ea existau trei biserici și o școală mixtă. Comuna Străoani de Sus avea în compunere satele Muncelu, Străoani de Sus, Talapanu și Varnița, cu 1952 de locuitori; aici existau patru biserici și o școală. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în aceeași plasă și cu aceeași structură, comuna Străoanii de Jos având 3101
Comuna Străoane, Vrancea () [Corola-website/Science/301902_a_303231]
-
locuitorilor sunt ortodocși (94,79%). Pentru 4,3% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Mărtinești", făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Mărtinești, Tătăranu și Vâjâitoarea, cu 1247 de locuitori. În comună funcționau două biserici una în Mărtinești și una în Tătăranu și o scoală cu 103 elevi, înființată în 1878. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, funcționa, în
Comuna Tătăranu, Vrancea () [Corola-website/Science/301905_a_303234]
-
instalat, în anul 2008, telecentre pentru comunitățile cu acces limitat la serviciile de telefonie și internet. Un telecentru are în componență două linii de telefonie, două linii cu acces la internet și o linie de fax. Comună Suatu are în compunere trei sate: Suatu - centrul de comună, Aruncuta și Dâmburi. Satul Suatu are o mare diversitate religioasă, fiind întâlnite deopotrivă religia unitariana, reformata, calvina, protestanta, catolică, ortodoxă, greco-catolica și alte culte recunoscute de lege. Comună este traversata de un drum asfaltat
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
de vite mari în mijlocul ostrovului”, dar, mai probabil, o “redută rusă”. Mai târziu este confirmată existența sa ca ”sat de clăcași”. Comuna s-a numit anterior descoperirii vestigiilor geto-dace “Ulmi”, datorită pădurilor de ulmi existente în zonă și avea în compunere satele Fântâna Banului (de la întemeietorul legendar al satului, ciobanul Banu, care a săpat prima fântână, stabilindu-se în zonă), Fântânița (o comunitate de păstori care a fost asimilată de comunitatea Fântânii Banului) și Moreni (denumire determinată de ocupația preponderentă de
Comuna Cetate, Dolj () [Corola-website/Science/300393_a_301722]
-
de locuitori doar în satul Epurești. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei a apărut în aceeași plasă și comuna Gorneni, având 1059 de locuitori în satele Bănești, Chița, Făcău, Gorneni, Stâlpu și Coteni. În 1931, comuna avea în compunere satele Chirculești, Iepurești și Vasile Epurescu. În 1950, comunele au fost transferate raionului Mihăilești, apoi (după 1952) raionului Drăgănești-Vlașca din regiunea București. Satul Vasile Epurescu a luat în 1964 denumirea de "Cumpăna". În 1968, comunele au trecut la județul Ilfov
Comuna Iepurești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300437_a_301766]