11,264 matches
-
participă efectiv și decisiv la alcătuirea unei realități moralizatoare mult mai autentice pentru creștinul medieval decât cea searbădă, lipsită de sens, pe care i-ar fi putut-o oferi simpla contemplare a naturii. Pe scurt, ceea ce se întâmplă sub acțiunea creștinismului este mutarea accentului dinspre o perspectivă realistă, "naturalistă" către una simbolică, moralizatoare. Obiectiv vorbind, din punct de vedere științific, cunoașterea înregistrează o perioadă de declin; dar ce poate însemna "obiectiv"? Avem noi voie să judecăm o lume îndepărtată aplicându-i
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
simplu prizonier al unui comportament care i se atribuie conform unei logici care nu mai este a lui, nu mai este a naturii, ci a moralizării creștine. Animalul devine, pe scurt, o figură de stil. Explicația este că, odată cu impunerea creștinismului, se renunță la perspectiva obiectivată, raționalistă specifică istoriei naturaliste din Antichitate (de exemplu, Istoria animalelor a lui Aristotel dispare din orizontul culturii europene până în secolul al XIII-lea, când Michael Scotus îi traduce tratatele despre animale din arabă 40, reperul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
anumită independență, pentru că va fi mai greu decât în alte cazuri să i se găsească ceea ce căutau mereu oamenii din evul mediu, termenul de referință biblic"54. Prin urmare, intuind în mirabil "o formă de rezistență la ideologia oficială a creștinismului"55, Biserica îl izolează, atunci când nu îl condamnă cu totul. Exlicația oferită de Le Goff este cât se poate de pertinentă: "După părerea mea, în "adevăratul" mirabil există ceva care nu se mulțumește să depășească natura, ci este chiar împotriva
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
statice. Ceea ce face ca mirabilul să devină scandalos într-un sistem ca sistemul creștin este ca o ființă omenească, creată "după chipul Domnului", să se poată transforma în animal"56. Așa stând lucrurile, spre deosebire de spațiul oriental, cel occidental, sub influența creștinismului, se debarasează de tot ce este deasupra firii și încearcă să încorporeze totul într-un sistem simbolic care nu mai ține cont de relevanța criteriului obiectiv. În acest mod, este acceptat numai ceea ce poate fi explicat prin intervenția vonței divine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
le conferă un at sens. Dar Cantemir nu respectă această regulă tot timpul. Privite însă cu mai multă atenție, lucrurile nu sunt atât de simple. Cantemir are la îndemână, în primul rând, un rezervor simbolic alcătuit, în timp, sub influența creștinismului, dar și unul anterior, al culturii precreștine a Antichității. Enciclopedismul său îi pune însă la dispoziție și alte surse, antice, medievale, contemporane, occidentale sau orientale. Atunci când are de ales, el optează cel mai adesea pentru acestea din urmă, ignorând sau
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un personaj pozitiv, care are curajul de a profita de natura sa hibridă, de a-și stipula independența și de a spune răspicat adevărul neconvenabil, asumându-și astfel riscuri considerabile; Lupul se scutură de imaginea sa de animal "diabolizat" de creștinism și devine un înțelept care cultivă prudența și amestecă natural cinismul și stoicismul; Castorul, simbol al stăpânirii, al renunțării la vicii pentru câștigarea vieții veșnice, adevărat model de conduită creștină este un simplu frustrat sexual; Filul (elefantul), simbol al cumpătării
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
nu numai) al epocii. Astfel stând lucrurile, suntem obligați să ne întrebăm care ar putea fi rațiunea unui asemenea procedeu. De ce comite Cantemir astfel de deformări ale simbolurilor consacrate, cu prestigiu, care trimiteau la valori tari, de primă importanță ale creștinismului? Dintr-un spirit pur iconoclast, raționalist, de respingere a gândirii religioase? Acesta ar fi răspunsul cel mai la îndemână, dar și cel mai lipsit de nuanțe. Dintr-un spirit de frondă, dintr-o "eliberare" de modelul religios predominant în epocă
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
vizibilă mai ales prin frecventarea cărții sfinte, care continuă să fie percepută ca un reper obligatoriu, ca imago mundi. Și atunci? Cum se explică procedeul manifest al lui Cantemir de a răstălmăci, într-un spirit laic, iconoclast, simboluri tari ale creștinismului? Risc un răspuns mai subtil. Autorul construiește, în Istoria ieroglifică, o lume lipsită de orice criteriu etic, de orice orientare spirituală, o lume coruptă, putredă, ierarhizată în funcție de rapacitate, de versatilitate, de savoarea de a comite răul; pe scurt, o "lume
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pentru a ilustra schimonosirea unei lumi care nu mai are salvare, care nu se mai lasă inclusă în lumea ordonată, armonioasă a lui Dumnezeu. Această operație nu este însă semnul unui scepticism, al unei neîncrederi față de realitatea spirituală a adevărurilor creștinismului, pe care simbolurile zoomorfe le transmit, ci semnul unei atitudini critice față de lumea pe dos, colcăitoare de vicii, care strică acest echilibru. Pe scurt, atitudinea profundă a lui Cantemir nu este cea a unui raționalist, ci aceea a unui om
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o argumenta potrivit: această schimbare de atitudine nu așteaptă neapărat nașterea artei heraldice, din prima jumătate a secolului al XII-lea (când fixează Michel Pastoureau 10 apariția sistematică a stemelor în Occident), ci se petrece încă din primele secole ale creștinismului, când pasărea rea, devoratoare de hoituri capătă un concurent în nobila răpitoare, o ființă solară, simbol al lui Hristos. Heraldica, ce e drept, a impus folosirea preponderentă a termenului aquila pentru ipostaza pozitivă a păsării. O distincție la fel de clară, deși
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de forța sa neegalată, căci Brehnacea, aflată la senectute, compensează prin puterea mult mai mare a înțelepciunii și a clarviziunii. Dar această dihotomie (pozitiv-negativ) nu era operabilă, în cazul acvilei, până la finele Antichității, mai bine spus până în momentul în care creștinismul a simțit nevoia să își creeze propriile alegorii, propriul rezervor simbolic pentru a "traduce" pe înțelesul credinciosului de rând, fără acces la complicatele raționamente teologice, mesajul dogmei creștine. Ce e drept, nobila pasăre ocupa, de la bun început, prim-planul ierarhiei
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
își testează puii, aruncându-i din cuib pe cei care nu pot privi către soare. Deocamdată însă sursele antice nu profită de potențialul moralizator al unui asemenea sâmbure epic. Era nevoie de o doctrină însetată de răspândire, cum a fost creștinismul la începuturile sale, pentru a atribui oricărui gest, real ori fictiv (nu are importanță) o valoare etică. Încă din prima variantă a Fiziologului grecesc, această deturnare a simbolului este vizibilă. Pornind de la un verset din Psalmul 102, 5 ("pe Cel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
frecvent folosit de oamenii Bisericii decât cel rău. Devine una dintre imaginile consacrate ale lui Hristos, mai precis ale triumfului Său, ale lui Hristos conducând sufletele către Dumnezeu: Aquila Christus. Și, de asemenea, pe filieră bizantină, un simbol al victoriei creștinismului asupra vechilor culte păgâne 20. Sfântul Dionisie Areopagitul (sau, după unii cercetători, Pseudo-Dionisie) explică, în ultimul capitol din Ierarhia cerească, faptul că îngerii, ființele spirituale din a treia tagmă a ierarhiei cerești, sunt adesea înfățișate sub forma unei acvile: Iar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Pavana, Keith Roberts, 1968)? Dacă sudiștii ar fi câștigat Războiul de Secesiune (Bring the Jubilee ⁄ Pe aripile timpului, Ward Moore, 1953)? Vom întâlni un excelent exemplu de ucronie modernă în Roma Eterna (Robert Silverberg, 2004), o ficțiune în care nici creștinismul, nici islamul n-au existat vreodată. La sfârșitul secolului al XIX-lea, asistăm iarăși la apariția mai multor teme importante, printre care aceea terifiantă a sfârșitului lumii (cf. Camille Flammarion, Le Fin du Monde ⁄ Sfârșitul lumii, 1894)23. Departe de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sau Peter Weir (The Truman Show, 1998). Ucronie: termen inventat în secolul al XIX-lea de Renouvier pentru a imagina o bifurcație între Istoria dintr-un anumit moment dat și o ipoteză dată. De exemplu, dacă n-ar fi existat creștinismul (Robert Silverberg, Roma Eterna, 2005), dacă statele din Confederație l-ar fi adus (W. More, Pe aripile timpului, 1955), dacă Hitler ar fi devenit autor de SF (Norman Spinrad, The Iron Dream / Visul de fier, 1972)155 etc. Virtual: având
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
și republica restrâng libertatea subiectului politic, plasându-l într-o masă socială indistinctă sub autoritatea unei persoane sau a mai multora. Regimul democratic nu e din acest punct de vedere decât "sclavia individului la mai mulți tirani"46. Prin contrast, creștinismul apare ca o reacție la constrângerea autorității de stat, "sacralizând" individul. E singurul model care permite conceperea societății ca "aglomerație", cu vocație plurală. Concret, Heliade Rădulescu se referă la organizarea monahală: "Dacă după doctrinele sau credințele cristiane tot individul izolat
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
voia și libertatea sa proprie, neviolată de nimeni, cu atâta mai vârtos individul moral sau colectiv devenea și mai sacru: o ecclesie sau o aglomerație de o mie de invide sacre era de o mie de ori mai sacră"47. Creștinismul nu înseamnă pentru el doar o doctrină și un set de valori morale, ci mai ales un model administrativ, arhetipul unei comunități care nu aglutinează indivizii într-o masă: "Ecclesia, despre care se va vorbi mai jos, era o perfecție
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
al doilea rând, prin capacitatea de a transmite mesajul într-o manieră sensibilă către mase, prin mobilizarea unor mijloace estetice care se adresează afectelor, spre deosebire de limbajul raționalizant al oamenilor de știință: "Promovarea artiștilor ca avangardă a Industriei și ascensiunea Noului Creștinism nu sunt două fapte separate. Dezvoltarea religioasă a utopiei științifice nu se poate face pe un alt teren decât acela al sensibilității estetice"75. Rezultatul acestei vaste activități de imaginație colectivă e binecunoscut: a fost elaborat un model al acțiunii
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
distrugă complet, să producă moarte (în avalanșă). Nu gelozia o capacitează pe Medeea să ucidă, ci iubirea pe care nu o mai poate controla. Și, aici, Euripide construiește foarte rafinat (ca un gurmet) un sentiment abrupt, devastator, acela al iubirii-ură. Creștinismul va distruge acest sentiment incredibil de complicat, îl va stârpi pur și simplu; dar în tragedia greacă iubirea-ură există în forme variate care dau seamă despre o psihologie abisală nemaivăzută. Medeea iubește ca o nebună inclusiv după mulți ani de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
a rolului protector al Bisericii Catolice vizavi de valorile perene ale credinței creștine și față de mijloacele de comunicare care nu îndeplinesc normele adoptate de presa catolică; 2. relevarea atitudinilor combative ale presei catolice față de elementele considerate destabilizatoare și distructive pentru creștinism și Biserică (precum sectarismul, ateismul militant, imixtiunile statului în problemele spirituale etc.). Istoria presei poate fi privită ca un domeniu complementar al istoriei generale, Ziarul (alături de celelalte publicații) reprezentă o sursă importantă pentru cercetarea istorică; această sursă (având de multe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
efectul călătoriilor de explorare a lumii din afara Europei, care a lărgit brusc orizontul cultural și geografic, iar ca urmare logică și concepția oamenilor despre formele posibile ale vieții umane; 2. pierderea treptată a prestigiului limbii sacre a latinei, în cazul creștinismului). Decăderea a fost tot mai acută și din cauza apariției altor comunități politico- imaginare și imaginate, intrinsec limitate și suverane, precum națiunea. Apariția "naționalismului", către sfârșitul secolului al XVIII-lea, nu a fost determinată de erodarea certitudinilor religioase (această erodare necesită
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
viziuni în societate au fost posibile datorită acordării unei importanțe sporite mass-mediei, opiniei publice și comunicării; s-a creat un cadru, niște specialiști și un aparat capabil să "transmită" populației din întreaga lume mesajul și poziția sa, filosofia și valorile creștinismului. Extrem de importante au fost opera de evanghelizare și grija pentru răspândirea mesajului creștin. Biserica a organizat și dezvoltat un sistem educațional, a creat numeroase centre de binefacere și a inițiat opere de caritate prin organismele sale clericale sau laice (prezente
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
diminuarea influenței credinței asupra vieții de zi cu zi, tot mai puternica autonomie a puterilor civile, au transformat Biserica într-o componentă a sistemului social, așa cum erau Statul, știința sau economia. Această evoluție a avut ca efect o propagare a creștinismului: comunicarea aspectului religios al trăirilor umane a devenit atributul exclusiv al Bisericii și era organizat de aceasta. Schimbările sociale au "obligat" Biserica să-și remodeleze profilul și să reflecteze asupra noii sale poziții în societatea modernă 57. Credincioșii au fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
anumit moment istoric. Informarea maselor a început să fie un domeniu de imixtiune pentru Papi cu multe secole în urmă, chiar înainte de invenția tiparului. De când au început să fie copiate și răspândite Evangheliile și tălmăcirile lor în primele secole ale creștinismului, Biserica a fost prezentă în manifestările culturale ale fiecărei epoci, prin intermediul artei, sculpturii, teatrului, literaturii, filozofiei. Totuși, intervențiile Magisteriului în aria mijloacelor de comunicare nu au fost plănuite, ci au ținut mai degrabă de conjunctură; ele erau legate mai ales
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și-a atras opoziția a numeroși episcopi și a fost nevoit să renunțe la conducerea "trustului", în 1916. Tot în sfera presei catolice, în 1914, Giacomo Alberione (1884-1971) a pus bazele congregației "Società San Paolo", cu scopul de a propovădui creștinismul prin intermediul mijloacelor de comunicare. În câțiva ani, publicațiile așa- numitei "familii pauline" au devenit cunoscute în întreaga lume. O altă inițiativă (dar de mai mică amploare), a fost revista L'Azione Muliebre (1901-1927), destinată femeilor și publicată la Milano de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]