9,387 matches
-
Începând cu știința modernă și empirismul, Jaspers ne atrage atenția că atunci când privim realitatea ne confruntam cu granițe pe care metoda empirică (științifică) nu le poate transcende. Din acest punct individul este pus în fața unei alegeri: fie se scufundă în disperare și resemnare, fie face un salt spre ceea ce Jaspers numește Transcendență. În timpul acestui salt, indivizii se confruntă cu propria lor libertate fără limite, pe care Jaspers o numește Existență, și pot, în final, avea experiența existenței autentice. Transcendența e pentru
Karl Jaspers () [Corola-website/Science/299056_a_300385]
-
brusc în primii ani ai secolului XX. În februarie 1903 fratele lui Proust, Robert, s-a căsătorit și a plecat de acasă. Tatăl său a murit în luna septembrie a aceluiași an. În final mama sa avea să moară, spre disperarea totală a fiului ei, în septembrie 1905. Proust a moștenit o sumă uriașă, în banii din zilele noastre aproximativ 6 millioane de dolari americani, un venit lunar de 15,000$. Cu toatea astea starea lui de sănătate a continuat să
Marcel Proust () [Corola-website/Science/299128_a_300457]
-
Șerbia, Bosnia și Herțegovina, Macedonia și Kosovo. S-a ajuns la situația că o scădere ușoară a cifrei afacerilor să fie considerată drept un adevărat câștig. În aceste condiții, programele sociale s-au prăbușit, creând în cadrul populației o atmosferă de disperare și inutilitate socială. Acesta a fost un punct de cotitură critică în evenimentele care urmau. Deși Constituția din 1974 a scăzut puterile instituționale și materiale ale guvernului federal, autoritatea lui Tito a fost slab substituita, în acest punct, până la moartea
Iugoslavia () [Corola-website/Science/299163_a_300492]
-
Austro-Ungariei a obligat Marele Stat Major german să retragă trupe de pe frontul de vest pentru a le transfera pe frontul de est. Aceste acțiuni au făcut ca ambele fronturi să rămână relativ stabile, atât Germania cât și Rusia căutând cu disperare victoria. Numai că Rusia ajuns să fie sfârșită de eforturile de război, Germania dovedind că are resurse superioare. Până la sfârșitul anului 1916, Rusia a fost salvată de intrarea în război a [[România|României]], ceea ce a făcut ca frontul să se
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
jocul, visul, traduceri, cuvânt, conceperea unor schițe literare (roman, versuri, poveste, piesă de teatru), modelaj, desen. Supraviețuirea autoarei nu ar fi fost posibilă fără aceste metode: „ajunsesem în al cincilea an de totală singurătate. Cum aș fi putut să înving disperarea, mizeria și spaima celorlalți șapte ani de îndurat încă, fără aceste lungi ore de perfectă evadare? Nebunia nu era oare aproape? La pândă? Eram mulțumită să-i pot da din când în când un bobârnac. În pofida foamei, a singurătății, cu
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
a dorit să accepte acest fapt. A fost foarte afectată emoțional, pierzând atât de mult în greutate, încât Byron, sarcastic, îi scria soacrei Carolinei, Lady Melbourne, că este "bîntuit de un schelet", deoarece Caroline l-a vizitat deseori încercând cu disperare să-l facă să se întoarcă la ea. În anul 1813 publică primele poeme orientale, "Ghiaurul" și "Mireasa din Abydos", iar în 1814 publică "Corsarul" și "Lara". În luna septembrie se logodește cu Anne Isabella (Annabella) Milbanke, verișoara Carolinei Lamb
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
pronunțat votul irevocabil al sărăciei, fecioriei și ascultării. În mai 1507 a fost hirotonit preot, dar era chinuit, încă, de gândul că, în ciuda atâtor posturi și abțineri ascetice, nu avea siguranța mântuirii. Ispitele și îndoielile îl devorau, scepticismul și chiar disperarea îi copleșeau zilele și nopțile cu viziuni cerești și îndeosebi diabolice. Colegii călugări îi dădeau sfaturi amicale. Unul dintre ei l-a asigurat că Jertfa lui Hristos a răscumpărat păcatul omului și i-a deschis, astfel, porțile raiului. Lecturarea misticilor
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
organizeze viața dublă într-o oarecare măsură, împărțind-și timpul între Alexandrine și Jeanne. În iulie 1894, scrie: "„Nu sunt fericit. Acest partaj, această viață dublă pe care sunt forțat să o trăiesc mă va aduce într-un final la disperare. Am avut visul de a face pe toată lumea din jurul meu fericită, dar văd bine că așa ceva este imposibil"”. În același timp, imensul succes pe care romanul "Thérèse Raquin" l-a avut a început să îi irite pe Daudet și frații
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
însă și onorurile. Zola acceptă crucea Legiunii de Onoare cu condiția de a fi dispensat de cererea scrisă oficială. După numeroase tergiversări, Édouard Lockroy îi acordă această decorație. Scriitorul devine cavaler al Legiunii de Onoare pe 13 iulie 1888, spre disperarea fraților Goncourt, a lui Alphonse Daudet și chiar a apropiaților săi, spre exemplu, a prietenului său Paul Alexis. Octave Mirbeau intitulează chiar un articol despre Zola de pe prima pagină din "Le Figaro" "„La Fin d'un homme”" ("Sfârșitul unui om
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
redirecționarea suportului logistic masiv către aprovizionarea cu combustibil necesară pentru câteva unități mobile însărcinate cu ocuparea statului înfrânt. Infanteria și tancurile germane au înaintat între 450 și 500 de kilometri în prima săptămână, dar liniile de aprovizionare se luptau cu disperare să țină pasul cu atacul. Liniile ferate sovietice nu au putut fi folosite la început pentru aprovizionare datorită diferențelor de ecartament, până când au fost fabricate suficiente locomotive și boghiuri pentru vagoane. Convoaiele care se deplasau cu viteză redusă erau țintele
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
ordinea din viața artistului, care se baza în toate pe soția lui. Ingres scria " Totul s-a sfârșit. Ea nu mai este, nu mai există nici casa mea, sunt frânt și tot ce pot să fac este să plâng de disperare". Pictorul se mută. Prietenii, văzând disperarea artistului, i-o prezintă pe Delphine Ramel. Ingres a scris despre aceasta " Nu este nici prea tânără, nici prea bătrână, e cumsecade". Se însoară cu domnișoara Ramel pe 15 aprilie 1852, la vârsta de
Jean Auguste Dominique Ingres () [Corola-website/Science/299285_a_300614]
-
baza în toate pe soția lui. Ingres scria " Totul s-a sfârșit. Ea nu mai este, nu mai există nici casa mea, sunt frânt și tot ce pot să fac este să plâng de disperare". Pictorul se mută. Prietenii, văzând disperarea artistului, i-o prezintă pe Delphine Ramel. Ingres a scris despre aceasta " Nu este nici prea tânără, nici prea bătrână, e cumsecade". Se însoară cu domnișoara Ramel pe 15 aprilie 1852, la vârsta de 71 de ani, ea având 43
Jean Auguste Dominique Ingres () [Corola-website/Science/299285_a_300614]
-
mai multor prinți Rurik și Gedimin, însă mulți dintre ei au refuzat onoarea. Când s-a oferit coroana, fiul lui Filaret, Mihail Romanov în vârstă de 16 ani, a părăsit Mănăstirea Ipatiev din Kostroma, izbucnind în lacrimi de frică și disperare. În cele din urmă a fost convins să accepte tronul de către mama sa, Ksenia Ivanovna Șestova, care l-a binecuvântat cu imaginea Sfântului Teodor. Simțind cât de nesigur era tronul său, Mihail a încercat să evidențieze legăturile sale cu ultimii
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
de pneumonie trei luni mai târziu. La moartea fetiței, scrie Anna Grigorievna, Dostoievski « plângea în hohote, ca o femeie, stînd lângă trupușorul rece al copilei sale și-i săruta neîncetat fețișoara albă și mânuțele. N-am mai văzut niciodată o disperare atât de violentă. » Nemaisuportând atmosfera Genevei, încărcată de amintirea copilului, cuplul se mută la Vevey, apoi la Milano și Florența, unde petrec iarna dintre anii 1868 și 1869. Romanul "Idiotul" este finalizat acolo, în ianuarie 1869, iar publicarea are loc
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
piciorul în Londra în următorii ani. Izolarea ei i-a adus numele de "văduva din Windsor". Masele nu înțeleg această retragere îndoliată și reclamă în mai multe rânduri abolirea unei monarhii devenite inutile. Timp de câțiva ani, suverana cade pradă disperării, dar refuză ca fiul ei, prințul de Wales - viitorul Eduard al VII-lea - să capete rol activ. Prin 1860, Victoria începe să se bazeze din ce în ce mai mult pe servitorul ei din Scoția, John Brown. În presă au apărut zvonuri calomnioase în legătură cu
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
o putere de prim rang", scria ea, "trebuie... să fim Pregătiți pentru atacuri și războaie în mod CONTINUU." Victoria a văzut expansiunea Imperiului Britanic ca civilizatoare și benignă, protejând popoarele indigene de mai multe puteri agresive sau conducători cruzi. Spre disperarea Victoriei, Disraeli a pierdut alegerile generale din 1880 și Gladstone s-a întors ca prim-ministru. Când Disraeli a murit în anul următor, ea a fost orbită de "lacrimi rapide", și a ridicat o placă comemorativă "plasată de către Suveranul său
Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/299326_a_300655]
-
frontului, însă, Brigada blindata Barak, lipsită de orice apărare naturală, a avut pierderi grele. Comandantul brigăzii, locțiitorul lui și șeful de stat major au fost uciși în a doua zi de lupte, fiecare în tancul lui, în vreme ce sirienii încercau cu disperare să străpungă liniile inamice către Marea Galileii și către Nafah. În acest punct al luptelor, brigada israeliană a încetat să funcționeze ca o unitate militară organizată, fiecare tanc și echipaj rămase în luptă continuând bătălia pe cont propriu. Situația de pe
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
de către Octavian (27 î.Hr. - 14 d.Hr.), primul împărat Roman, care a ales, precum dictatorul pe viață asasinat, Iulius Cezar, care refuzase în mod formal coroana - să nu (re)introducă o monarhie legală, ci să formeze stabilitatea politică necesară cu disperare după epuizantele războaie civile de către un regim de facto întru scheletul constituțional al republicii, care fusese separat precis ca o alternativă la odiosul regat precedent. Deși pretențiile dinastice au apărut încă de la start, aceasta a rămas constituțional de neimaginat. Sub
Principat (Imperiul Roman) () [Corola-website/Science/299430_a_300759]
-
se bolbocesc, iar colbul de pe jos se învâltorește, se așază în straturi groase pe fețele brăzdate de sudoare, luminate de oboseală și de mulțumire“. Lui Ion îi place Florica, dar Ana are pământ, așa că el îi face curte acesteia, spre disperarea lui Vasile Baciu, tatăl Anei, care se ceartă cu Ion și-l face de râsul satului, spunându-i „sărăntoc“. Alexandru Glanetașu, tatăl lui Ion, a risipit zestrea Zenobiei, care avusese avere când se măritase cu el. Vasile Baciu, om vrednic
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
fluidă a copilului Stephen. Când protagonistul este bolnav, temerile sale legate de moarte se juxtapun peste imaginea sfâșietoare a înmormântării lui Parnell, un vis sau poate chiar o amintire a copilului. Când, la masa de Crăciun, discuțiile sunt acaparate, spre disperarea lui Stephen, de spectrul turbulent al politicii, eroul trăiește o primă decepție care îl propulsează în lumea lipsită de candoare a maturității. Figura mitică a lui Parnell rămâne însă pentru Joyce un simbol strâns legat de perioada idealizată a copilăriei
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Mendeleev. Atât misticismul, cât și pasiunea idealistă sunt prezente în respectivul ciclu de poezie de dragoste. După 1905, viziunile exaltate ale lui Blok au început să facă loc ironiei și pesimismului. Poetul își pierde viziunea eterică și adoptă teme precum disperarea, degradarea și atracția răului. "Necunoscuta" (1906) este cel mai cunoscut poem din această perioadă. Mai târziu, Blok își regăsește speranța în idealizarea Rusiei, îmbrățișând Revoluția de la 1917 în poemul epic "Cei doisprezece" (1918). Acesta celebrează pasiunea, violența și eliberarea declanșate
Aleksandr Blok () [Corola-website/Science/298773_a_300102]
-
I are un schimb de scrisori cu sultanul Murad al III-lea și într-una din ele sultanul scrie că "Islamul și religia protestantă au mai multe în comun decât catolicismul, deoarece resping idolatria" și îi propune o alianță. Spre disperarea Europei catolice, Anglia exportă Imperiului Otoman plumb și staniu, necesare pentru fabricarea armelor și munițiilor. Elisabeta I a luat în serios operațiile militare comune cu Murad al III-lea, în timpul războiului cu Spania și corsarii englezi și otomani au cooperat
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298884_a_300213]
-
era modernă, la regenerarea țesuturilor, amintindu-ne de problemele morale ridicate de medicina din zilele noastre. Totuși creatura Frankenstein este incredibil de romantică. Deși "monstrul" este inteligent, bun și iubitor este ascuns ochilor tuturor datorită urâțeniei și diformității lui, iar disperarea ce rezultă din excluderea din societate îl transformă într-o mașină de ucis ce în final își ucide propriul creator. Probabil că John Keats nu împărtășea ideile extrem de revoluționare ale lui Byron si Shelley, dar cultul său pentru panteism este
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
nu avea sentimentul de a fi acasă. Situația din Germania nu se potrivea cu cea din Italia ("„Din acea Italie aspectuoasă, m-am întors în această Germania fără chip, ... prieteni, care în loc să mă consoleze, ... mai degrabă m-au dus la disperare”" 1817). În această perioadă Goethe o întâlnește pe tînăra de 23 ani, Christiane Vulpius, o fată fără prea multă școală, care descindea dintr-o familie de academician sărăcit. În curând ea va deveni iubita lui - probabil pentru că semăna cu iubita
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
încheie interresanta evaluare morală făcută de Ambroziu. Misticii din toate timpurile au văzut în Abraham modelul vieții unei credințe curate și a unei abandonării totale. Și azi Abraham este o temă de meditație. După Kirkegaard și-al sau „Tratat asupra disperării”, Louis Massignon și Raïsa Maritain, Karl Barth și Susanna Dietrich, Leon Cestov și A.G. Herbert au contribuit la a face din figură lui Abraham una din temele preferate ale gândirii creștine contemporane. Cea de-a treia mare tradiție religioasă monoteista
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]