12,502 matches
-
lumii - și al literaturii! - se arată atunci când, precum În finalul Scaunelor - sau În absența lui „Godot”, o absență fatală, acut simbolică! -, cel care trebuie să aducă „mesajul”, dezlegarea enigmei existențiale, este un oligofren, cineva care aruncă peste tot relieful și drama vieții vălul incoerenței, al incapacității omului de a avea un destin pe măsura aspirațiilor sale. Ne gândim bineînțeles la Kafka sau la fraza cinică, explozivă a unui Macbeth, aflat În plină degringoladă și dramă abjectă, când afirmă, Înaintea ultimei lupte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care aruncă peste tot relieful și drama vieții vălul incoerenței, al incapacității omului de a avea un destin pe măsura aspirațiilor sale. Ne gândim bineînțeles la Kafka sau la fraza cinică, explozivă a unui Macbeth, aflat În plină degringoladă și dramă abjectă, când afirmă, Înaintea ultimei lupte, la auzul veștii că soția sa, instigatoarea crimelor sale, s-a sinucis: ...The life is a tale, told by an idiot, full of sound an fury,/ Signifying nothing! Eu Înțeleg că suprarealismul - În toate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sub șapa de plumb a unui regim totalitar, dar calm și azi, când noua libertate, căzută peste noi ca un fulger, este aptă uneori să ne destabilizeze din acel echilibru pe care ni l-am creat cu câte eforturi și drame - „Înainte”! Calmul necesar pentru a ne contempla trecutul apropiat și a extrage din el, dincolo de indignare sau furie, acele Învățăminte care sunt mai bogate decât credem, chiar dacă vin dintr-o epocă „a rușinii, penuriei sau umilinței”! Oricum este trecutul nostru
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o „descoperire” a burgheziei În formare, În luptă și ascensiune. „Feriți-vă de idealuri, ne Învață Nietzsche, ele se pot Împlini!” Într’ adevăr; dar, dacă se studiază amplu efectele sociale sau fiziologice pe care le provoacă tristețea, necazul sau nenorocirile, dramele sau moartea, nimeni aproape nu observă că, În „extrema cealaltă, opusă” a caracterului uman, a ceea ce am putea numi „suportabilitatea psihică”, se pot Întâmpla oarecum catastrofe asemănătoare. O bucurie, o bucurie mare, neașteptată este uneori la fel de greu de „digerat moral
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unii intelectuali obișnuiți de a lua „visurile drept realitate” au privit Înapoi cu regret și mânie la acele „trei zile”, așa cum noi, adulții, ne amintim de lumea fermecată a basmelor, de justiția imanentă și eficientă care, până la urmă, intervine În drama și mocirla realității sociale și umane, pedepsind și răsplătind. Regretul acesta intens, el Însuși „convulsiv”, nu era decât o amintire a acestui „hybris colectiv”, a acestei bucurii exaltate care nu putea, În timp, vai, Înlocui „realitatea”, care cere pregătire, consecvență
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din colectivul redacțional al revistei "Viața Basarabiei", serie nouă, directori Mihai Cimpoi și Eugen Uricaru. Este inclus în The Contemporary Who`s Who, din Reilagh, Carolina de Nord, Statele Unite ale Americii. 2003. Apar succesiv, două ediții ale volumul Basarabia sau drama sfâșierii (Ed. Flux, Chișinău și Ed. Scorpion, Galați). I se decernează Premiul pentru critică literară al revistei "Viața Basarabiei", pentru 2002. Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iași îi acordă, pentru volumul Complexul Bacovia, Premiul pentru critică literară pe 2002. Îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ed. Litera Internațional, Chișinău București și Caragiale abisal, Ed. Augusta, Timișoara. 2004. La 14 ianuarie, conferențiază pe tema Eminescu și noi la Casa Limbii Române din Chișinău, după care a urmat o amplă dezbatere pe marginea problematicii cărții Basarabia sau drama sfâșierii. Pe 15 februarie a terminat Duminica Mare a lui Grigore Vieru. Cartea apare la Ed. Litera Internațional, București Chișinău. Publică, la Ed. Junimea din Iași, în col. "Eminesciana", eseul Mitul Eminescu, iar la Ed. Scara din București, Eminescu martor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apel Theodor Codreanu în romanul Marele zid: aici primează epicul, nu o dată spectaculos, depășind deseori granițele verosimilului romanesc. Această carte are două secțiuni distincte, cu "fabule" diferite: prima, relatează avatarurile tânărului savant (filosof și medic), Daniel Durban, care, în urma unei drame erotice, poposește în satul Opăriți, ascunzându-și adevărata identitate sub masca unui anonim profesor suplinitor. Venirea lui produce "un adevărat șoc de ideal" (?), cuvântul și atitudinea pe care acesta o promovează schimbând totul în Opăriți: se opune hotărârilor arbitrare ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un tânăr filosof foarte cunoscut, despre care au vorbit în termeni elogioși Jean-Paul Sartre, André Malraux și Roger Garaudy... Pentru Daniel Durban, venirea celor doi pune capăt micului dar instructivului "séjour" de la Opăriți ("bietul căutător de certitudini" află aici multe drame care traduc o existență spirituală "modernă"), întrucât urmează a se întoarce la Iași pentru a încerca să o salveze pe Ozana Dumitrescu. Intrăm, astfel, în secțiunea a doua a romanului (p. 90-133), care relatează o frumoasă poveste de dragoste plină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Zehan. Exil voluntar, suplinirea unei catedre secundare în satul Opăriți e un prilej de observare a moravurilor dăscălicești, din unghiul prozei polemice și patetice. Daniel Durban, promisiune a filozofiei, caută anonimatul și uitarea departe de lașul consacrării sale, în urma unei drame devenită prin reverberație proces de conștiință. Theodor Codreanu scrie cu oarecare cursivitate, are știința caracterizării lapidare, taie fraza nervos, dar nu are consecvența unui regim epic. Cartea, minusculă, e compusă din mai multe cărți, stilul, ca să zic așa în formare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
final, la o lună distanță, se află la marginea aceluiași sat, dar îndreptându-și pașii în sens invers, părăsind perimetul acesta, în care a crezut că se va regăsi, uitându-și, deliberat, viața dinainte cu neîmplinirile, dar, în special, cu dramele care au traversat-o, fără a se afla finalul e deschis dacă, în cele din urmă, acest "sejur" a avut sau nu valoare terapeutică, dacă l-a vindecat sau, măcar, i-a atenuat suferința, de altfel bine ascunsă. Cartea se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cinci luni în urmă și care au dus la "continua mea izolare de oameni către care alunecam vertiginos, încât criza a trecut prin toate fazele posibile, de la gândul sinuciderii la ură și deznădejde, de la indiferență și până la cinism". În rezumat, drama lui Daniel Durban de fapt, punctul culminant al dramei lui existențiale are o excepțională intrigă amoroasă: o fată de o frumusețe cu totul ieșită din comun și pe care o descoperise citind Mitul lui Sisif pe o bancă din Copou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
continua mea izolare de oameni către care alunecam vertiginos, încât criza a trecut prin toate fazele posibile, de la gândul sinuciderii la ură și deznădejde, de la indiferență și până la cinism". În rezumat, drama lui Daniel Durban de fapt, punctul culminant al dramei lui existențiale are o excepțională intrigă amoroasă: o fată de o frumusețe cu totul ieșită din comun și pe care o descoperise citind Mitul lui Sisif pe o bancă din Copou ajunge hazard sau predestinare de câteva ori în preajma lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
visul și "conștiința captivă", raporturile veghe/entropie, somnie/negentropie, Narcis-Hypnos-Echo, problema metempsihozei și a zădărniciei universale, fundamentul gândirii eminesciene. Tocmai acest din urmă aspect relația conștiinței Zădărniciei cu atotintegratoarea Armonie eminesciană face obiectul celui de-al IX-lea cerc. Archaeus: "drama filosofică a lui Eminescu e totală, însă reflexul creator e cu atât mai sublim; polul stilistic prim înfrânge zădărnicia și triumfă tocmai în armonia iubirii". Cu Archaeus, cu accesul în punctul originar, cercul cercurilor se închide, cu acea mișcare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cerc, deși oglinda e unul din focalizanții imagini, implicit ai limbajului? Sau de ce neapărat în "al șaptelea cerc dialectic" găsim expusă senzitivitatea poetului vizual-auditivă? Nemotivat în întregime, ci doar parțial, întreg proiectul se reține ca o curiozitate, în care nu drama existențială a străbaterii "cercurilor" e subliniată, ci "o metodologie totalizantă adecvată geniului stilistic eminescian" (subl. ns.). Dincolo de exagerările ce le conține, majoritatea pornite dintr-o bună credință în fecundă ebulițiune, cartea Eminescu Dialectica stilului de Theodor Codreanu este incitantă prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
voi menționa doar una. Pe urmele lui G. Munteanu, Th. Codreanu face din afirmația lui Eminescu "antitezele sunt viața" dovada că poetul român e un precursor al logicii dinamice a contradictoriului. Trecând peste amănuntul că prefața lui V. Hugo la drama Cromwell ar fi o tot atât de îndreptățită prefigurare a aceleiași logici, să reamintesc doar faptul că logica lui Lupasco presupune coexistența contrariilor, în calitate de contrarii nesoluționate, neîmpăcate, și se opune din principiu logicii "silogistice" hegeliene, care rezolvă antinomia prin sinteză. Acestea fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
meritul lui Theodor Codreanu este dublat de intuiția privind consecvența cu care se săvârșește și o a doua sacrificare. Prima parte a cărții, intitulată De la moartea civilă la moartea fizică, pune în conexiune plauzibilă principalele evenimente care au concurat la drama vieții lui Eminescu în perioada 1883-1889. Plecând de la cercetările întreprinse de N. Georgescu (A doua viață a lui Eminescu, Editura Europa Nova, 1994) și Ovidiu Vuia (Misterul morții lui Eminescu, Editura Paco, 1996), precum și de la alte documente și mărturii, Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dar nu oriunde, ci la București, tocmai acolo unde era indezirabil. Călătoria nedorită în Italia, mai mult îl irita, în loc să-l liniștească. Deși strădaniile junimiștilor porneau preponderent din dragoste, ele nu s-au bazat totdeauna pe înțelegerea resorturilor profunde ale dramei în care acesta se zbătea. Iată ce-i scrie el, din sanatoriul vienez, bunului său prieten Al. Chibici-Revneanu: "Sufăr cumplit de lovitura ireparabilă care va avea influență rea asupra întregului rest al vieții ce voi mai avea de trăit /.../ Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu, ca într-o oglindă retrovizoare, ni se înfățișează în haina de gală a unui iscusit și interesant romancier. E un roman intelectual, cu valențe eseistice multiple, gen Thomas Mann, un roman în roman, prezentându-ne când paralel, când intersectat, drama destrămării ființei (individuale și naționale) în Varvara (Barbaria regimului politic trecut). Două drame puse pe seama a două familii: a ziaristului Dragoș Ivănescu, cel ce-și asumă, cu orice risc, cealaltă dramă, a profesorului Dimitrie Cristea, generată de iubirea lui serafică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a unui iscusit și interesant romancier. E un roman intelectual, cu valențe eseistice multiple, gen Thomas Mann, un roman în roman, prezentându-ne când paralel, când intersectat, drama destrămării ființei (individuale și naționale) în Varvara (Barbaria regimului politic trecut). Două drame puse pe seama a două familii: a ziaristului Dragoș Ivănescu, cel ce-și asumă, cu orice risc, cealaltă dramă, a profesorului Dimitrie Cristea, generată de iubirea lui serafică pentru profesorul Cora Solomon, "Străina din Negara", ce va sfârși, tolstoian, sub roțile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
roman în roman, prezentându-ne când paralel, când intersectat, drama destrămării ființei (individuale și naționale) în Varvara (Barbaria regimului politic trecut). Două drame puse pe seama a două familii: a ziaristului Dragoș Ivănescu, cel ce-și asumă, cu orice risc, cealaltă dramă, a profesorului Dimitrie Cristea, generată de iubirea lui serafică pentru profesorul Cora Solomon, "Străina din Negara", ce va sfârși, tolstoian, sub roțile trenului. Orice romancier autentic instituie o nouă viziune asupra Timpului (vezi Marcel Proust, Thomas Mann ș.a.) și prozatorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sa narativă este modernă, aș numi-o a refracției, la care se adaugă anamorfismul picturii nordice, care subțiază, alungește uimitor realitatea. Coperta cu detalii după "Le portment de croix" de Bosch este cu totul sugestivă și binevenită. Roman intelectual al dramei intelectualului exilat între varvarienii ideologizați ai satului (îmi răsar antecedente Însemnările lui Neculai Manea, de M. Sadoveanu ori Patul lui Procust al lui Camil Petrescu), titlul său incită spiritul nostru: Varvara nu e nici Laputa, nici Liliput-ul lui Jonathan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
făcut pentru Varvara. Dar el gândea cam de-a-ndoaselea și asta l-a pierdut". Zâna Rachici, fosta soție a lui Dimitrie Cristea, recunoaște că nu de la "aventura erotică a fostului ei soț și care se numea Cora Solomon i se trage drama destrămării familiei, ci de la învățătorul Rebega, cu puterile sale vrăjitorești". Naratorul este pus în situația să revină în oraș, la casa din strada Arcadiei, unde reușește să-i smulgă lui Dimitrie Cristea niște lungi și pasionante mărturisiri. Cititorul află că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românească). S-a ivit momentul de a dezvolta o "temă" mult îndrăgită de Theodor Codreanu: tensiunile profunde ale ființei care trec în transindividual, în "matricea stilistică românească" (Blaga). În viziunea sa, poetul Cezar Ivănescu repetă, cu toată individualitatea-i nedezmințită, drama ființei românești supusă "terorii istoriei", cum a numit-o Mircea Eliade. În semnificația religioasă a "terorii istoriei" din mitul mioritic este găsită cheia hermeneutică pentru înțelegerea poeziei lui Cezar Ivănescu: "De aceea, ne aflăm în fața unuia dintre cei mai naționali
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru că este el însuși nemulțumit de criticile nemeritate formulate de unii la adresa celor trei scriitori, Theodor Codreanu îl comentează pe Cezar Ivănescu raportându-l în permanență la aceștia. Există, cu siguranță, ceva care îi leagă pe toți laolaltă și anume "drama ființei românești supusă "terorii istoriei" care le-a traversat destinele, tuspatru fiind, cum bine zice Theodor Codreanu, niște "arhei jigniți"". Pare să existe o damnare națională (românească, adică) este de părere Theodor Codreanu, pe urmele lui Mircea Eliade, C. Noica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]