10,806 matches
-
România din Romă (1941-1947). În 1947, autoritățile comuniste de la București au închis Accademia di România. La solicitarea Universității din Lisabona, profesorul , a plecat la catedră de epigrafie de acolo, unde și-a continuat și încheiat carieră. După ce a plecat în exil în Portugalia, fugind de regimul instaurat în România comunistă, Scarlat Lambrino a colaborat la principalele reviste de specialitate portugheze: "Arqueólogo Português", "Revista da Faculdade de Letras de Lisboa", "Bulletin des Études Portugaises" ș.a.. Soția sa, Marcelle Lambrino, a publicat studiul
Scarlat Lambrino () [Corola-website/Science/307201_a_308530]
-
Partidului Național-Țărănesc. La propunerea acestuia, după lovitura de stat de la 23 august, Sabin Manuilă a fost numit Subsecretar de Stat la Președinția Consiliului de Miniștri. În 1948, pe măsură ce comunizarea țării se intensifica, concomitent cu arestarea personalităților vechiului regim, alege calea exilului, stabilindu-se în New York, S.U.A. A colaborat cu Fundația “Iuliu Maniu” și în special cu Comitetul Național Român, pentru a ajuta refugiații din România. În Statele Unite, a lucrat pentru Institutul de Cercetări Alimentare (The Institute for Food Research) al Universității
Sabin Manuilă () [Corola-website/Science/307198_a_308527]
-
Olaf. După cum se conturează faptele istorice, apare mai degrabă un conducător lipsit de succes, a cărui putere s-a bazat pe o anume alianță cu un rege mult mai puternic - Knut cel Mare, și care a trebuit să ia calea exilului când a hotărât sa își asume personal puterea și în cele din urmă a fost zdrobit când a încercat sa revină.Se impune deci o explicație a dimensiunii pe care figura sa a primit-o după moarte. Trei factori sunt
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
omogen și constă din mai multe părți: până în 1800 se credea că este un singur Isaia (cap. 1-66); după 1850 a devenit clasică teoria unui Deutero-Isaia astfel Proto-Isaia (1 - 39) și Deutero-Isaia (40 - 66) care ar fi scrisă pe la sfârșitul exilului. Odată cu istoricul Duhm a început a se vorbi despre un Trito-Isaia (cap. 56 - 66) Răspunsul Comisiei Biblice Pontificale din 1910 susținea că nu există dovezi suficiente pentru susținerea tezei lui Trito-Isaia. Astăzi totuși se înclină spre această teorie. Cercetătorii Bibliei
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
701, un Deutero-Isaia (cap. 40-55) care a scris în secolul al VI-lea î.e.n., spre sfârșitul captivității babiloniene și un Trito-Isaia (cap. 56-66), care ar putea fi de fapt mai mulți autori, a/au scris la Ierusalim după întoarcerea din exil. Cartea are două părți, prima parte ( cap. 1 - 35 ) cuprinde cuvântări adresate contemporanilor. Partea a doua ( cap. 40 - 66 ) tratează despre mântuirea drepților. Capitolele 36-39 sunt secțiuni istorice. Prima parte cuprinde cuvântări și profeții rostite în diferite timpuri și împrejurări
Isaia (carte) () [Corola-website/Science/308658_a_309987]
-
numită Betar (Brit Yosef Trumpeldor - Uniunea Yosef Trumpeldor), comandantul Organizației Militare Naționale evreiești (Irgun Tzvai Leumi) din Palestina mandatară, cunoscută sub numele prescurtat Etzel sau Irgun, și președintele Noii Organizații Sioniste, fracțiunea revizionistă scindată din Organizația Sionistă. A murit în exil în S.U.A. În urma acuzării în 1933 a doi membri ai sionismului revizionist de participare (nedovedită) la asasinarea liderului laburist Haim Arlosoroff, această mișcare a fost înfierată de către oponenții ei ca fiind „fascistă” în ideologie și metode politice. Acuzele au devenit
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
evreilor. La un moment dat, într-una din luările de cuvânt la o adunare a studenților s-a declarat sionist și a susținut că problema evreilor trebuie rezolvată în patria istorică,Palestina, înainte de a sfârși într-un măcel general în Exil (Galut). La mai puțin de 18 ani, el a scris la Berna în limba rusă prima sa poezie sionistă „Orașul Păcii” care a apărut ulterior la Odessa în gazeta „Voshod”. În perioada șederii la Berna, totuși nu s-a lăsat
Zeev Jabotinski () [Corola-website/Science/308661_a_309990]
-
Iași, din 1642, pentru că în anul următor să viziteze Kievul, unde se întâlnește cu mitropolitul Petru Movila. Fire încăpățânata și irascibila avea să vină adesea în contradicție cu patriarhul Părtenie al II-lea și apropiații acestuia, care îl trimit în exil forțat în Moudania și Chios în Bitinia (1640, 1646, 1648-1649), de unde se intoarce după depunerea din scaunul ecumenic a patriarhului Părtenie al II-lea. Deși a fost un favorit al lui Chiril Lucaris, îl acuză pe acesta de erezie, chiar
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
condamnare la moarte (1945) și de reabilitare post-mortem ale lui Pamfil Șeicaru (1995), actul de donație Patriarhiei Române a Mănăstirii Sf. Ana din Orșova (1975). Conține patru eseuri și trei medalioane (A.C. Cuza, C. Stere, Nicolae Iorga), toate scrise în exil. Coperta a IV-a: o scrisoare a lui Miron Cristea, Patriarhul României, adresată lui Pamfil Șeicaru, la 7 ianuarie 1939 (facsimil). Conține articole extrase din ziarul „Curentul” (1929-1940). Cuprinde piesa Întâmplări obișnuite /p.10-104/ și studiile: Polurile teatrului seminar (Bios
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
deduce că încă trăia în 1148. "Alexiada" ne relevă anumite informații despre tulburarea interioară a Anei. Ea scrie că "mulți o urau, deși nimeni nu putea să o vadă". Astfel, suporta greu poziția sociala izolată pe care i-o impusese exilul. Ana Comnena a fost fără îndoială un excepțional învătat al vremurilor în care a trăit, transmițându-ne informații neprețuite despre Imperiul Bizantin și despre lumea medievală văzută din perspectivă bizantină. În "Alexiada", Ana face referire la „daci”, denumire interpretată de
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
Mytilene, dintr-o familie aristocrată. A fost măritată și a avut o fiică pe nume Cleis. L-a cunoscut pe Alceu. Sappho a fost alungată din patrie, unde luptele civile făceau ravagii, a plecat la Siracuza, în Sicilia; dar acest exil n-a durat mult și ea s-a întors la insula Lesbos, unde a trăit până la bătrânețe. Dragostea ei pentru frumosul Phaon precum și sinuciderea în cascada de la Leucada sunt pure legende. Sappho a fost fiica lui Scamandronymos și a Kleidei
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
de la Leucada sunt pure legende. Sappho a fost fiica lui Scamandronymos și a Kleidei. Contemporană cu Alceu, poeta aparține unei familii de aristocrați din insula Lesbos. În primele decenii ale secolului VI Î.Hr. a fost nevoită să plece în exil (Siracuza, Sicilia) datorită domniei lui Pitacos. Sappho se va întoarce în țară cu prilejul amnistiei acordate de primul magistrat. Tatăl poetei facea parte din latifundarii insulei ; cei trei frați, Larichos, Caraxos și Eurygios - menționați uneori de Sappho - au deținut diferite
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
la Roma. În lirica universală, au fost poeți care au încercat să scrie versuri în metrul safic (la noi Mihai Eminescu). Deși a avut de suferit din cauza vicisitudinilor politice prin care a trecut insula Lesbos fiind nevoită să ia calea exilului (stabilindu-se pentru o perioadă în Siracuza), în versurile ei nu apar aluzii la evenimentele care au dus la instaurarea tiraniei în Lesbos decât cu excepția a două, trei fragmente. Tematica poeziilor sale este pur feminină, axată pe învățătura muzicii și
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
și Algeria (Operațiunea Torța) și din Tunisia. Luptele s-au dus între trupele Aliaților și cele ale Puterilor Axei. Efortul Aliat de război a fost dominat la început de trupele Commonwealthului și a celor care recunoșteau autoritatea unor guverne în exil cu sediul la Londra. Pe 11 mai 1942, Statele Unite s-au implicat direct în războiul din nordul Africii. (Istoricii militari americani au tendința să se numească luptele din Maroc, Algeria și Tunisia „Campania din Africa de nord”, iar la luptele
Campania din Africa de Nord (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307994_a_309323]
-
clasa "Flower", rebotezată"Aconit". FNFL a pierdut primul vas pe 7 noiembrie 1940, când vedeta de patrulare "Poulmic" a lovit o mină în apele portului Plymouth. La scurtă vreme după căderea Franței, Franța Liberă s-a constituit ca guvern în exil, necontrolând niciun teritoriu, și având în subordine doar puțini militari. În încercarea de a lărgi autoritatea guvernului său asupra unui teritoriu francez important, generalul De Gaulle a încercat să atragă de partea sa posesiunile din Africa de vest franceză, călătorind
Forțele navale franceze libere () [Corola-website/Science/308247_a_309576]
-
greacești. Când bunicul său a fost asasinat în 1913, George a devenit prinț moștenitor ("Diadochos"), precum și Duce de Sparta. După o lovitură de stat care l-a detronat pe regele Constantin în timpul Primului Război Mondial, Prințul George, și-a urmat tatăl în exil în 1917; fratele său, Alexandru a fost instalat ca rege de către prim-ministru Eleftherios Venizelos, un republican mărturisit. Când Alexandru I a murit în urma unei infecții de la o mușcătură de maimuță în 1920, Venezelos a fost demis iar un plebiscit
George al II-lea al Greciei () [Corola-website/Science/308257_a_309586]
-
de lovituri de stat în octombrie 1923, Comitetul Revoluționar "a cerut" ca George să plece din Grecia în timp ce Adunarea Națională a examinat problema sub forma viitorului guvern. Deși regele a refuzat să abdice, a plecat pe 19 decembrie 1923 în exil în țara natală a soției lui, România. Când Grecia a fost proclamată republică la 25 martie 1924, el a fost detronat oficial, deposedat de naționalitatea greacă și bunurile sale au fost confiscate. Soția sa a rămas la București în timp ce el
George al II-lea al Greciei () [Corola-website/Science/308257_a_309586]
-
diverse stagii de instruire în Germania. Armata, ce urma să se numească Armata Națională Română (pe scurt, ANR) urma să se bazeze exclusiv pe voluntari. Pentru legionari, cei care răspunseseră primii apelului german de a crea un guvern român în exil și o armată națională de rezistență contra ocupantului sovietic, era esențial ca această armată să fie realmente națională, și nu condusă de un general german. Generalul Platon Chirnoagă a acceptat această ofertă, deși nu avusese anterior nici un contact cu mișcarea
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
două și un elf poate fi chemat după oricare dintre celelalte, dar numele dat de mamă nu prea era folosit de cei care nu cunoșteau prea bine persoana cu care vorbeau sau despre care vorbeau deoarece era considerat nepoliticos. După exilul în Pământul de Mijloc și adoptarea Sindarianei ca limbă de zi cu zi, Noldorii și-au luat un nume care să se potrivească sau care era un echivalent al numelui lor Quenian. Un alt tip de mune este cel patronimic
Elf (Pământul de Mijloc) () [Corola-website/Science/307566_a_308895]
-
Aliații originali, legați de angajamentele lor pentru garantarea securității Poloniei, erau în principal Franța și Regatul Unit. Căderea Franței a rămas singura țară importantă a Aliaților. Restul țarilor erau în principal țările Commonwealthului și forțele comandate de diferitele guverne în exil. Deși în mod oficial războiul nu a început decât în 1939, odată cu invazia germană în Polonia, războiul a început mult mai devreme în Asia și Africa, odată cu invazia italiană în Etiopia (1936) și cea japoneză în China (1937). În scurtă
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
între Germania și Franța. Germania Nazistă nu a respectat statutul de neutralitate a Belgiei și a traversat în forță teritoriul țării ca parte a invaziei Franței din 1940. Belgia s-a alăturat Aliaților și și-a menținut un guvern în exil, (care avea controlul asupra coloniilor), până la elibererea țării în 1944, când oficialitățile țării s-au reîntors în patrie. Bolivia a fost una dintre multele națiuni latino-americane care au declarat război Germaniei mai târziu, (4 decembrie 1943). La scurtă vreme după
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
avându-l în frunte pe Jozef Tiso) a devenit un stat-marionetă al naziștilor. O parte a sudului Slovaciei și întreaga Rutenie (extremitarea estică a fostului stat cehoslovac) au fost anexate de Ungaria. Din 1940, Aliații au recunoscut legitimitatea guvernului în exil de la Londra sub președinția lui Edvard Beneš. Insurecția națională slovacă declanșată în august 1944 a fost reprimată de forțele germane la sfârșitul lunii octombrie, dar partizanii au continuat să lupte împotriva ocupantului până la sfârșitul războiului. În aprilie 1945, Armata Roșie
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
împotriva ocupantului până la sfârșitul războiului. În aprilie 1945, Armata Roșie i-a înfrânt pe germani și guvernul Tiso a căzut. URSS a anexat Rutenia Carpatică. Datorită faptului că Peninsula Coreea fusese ocupată de Japonia, guvernul provizoriu al Republicii Coreea în exil în China a fost recunoscut de Aliați după 1941 ca singurul reprezentant legal al poporului coreean. Guvernul provizoriu a declareat război împotriva Japoniei și Germaniei pe 9 decembrie 1941, iar mica Armata Coreeană de Eliberare a participat la luptele alături de
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
în care trupele germane părăseau țara, iar trupele sovietice nu sosiseră încă, s-a încercat la Tallinn proclamarea independenței. Estonia și-a recâștigat independența în 1991. În momentul declanșării celui de-al doilea război mondial, împăratul Haile Selassie trăia în exil în Anglia, încercând fără succes să obțină sprijinul Aliaților pentu cauza țării sale. Mișcarea Patriotică Etiopiană a declanșat războiul de guerilă imediat după căderea orașului Addis Ababa în mai 1936. După ce împăratul a plecat în exil, resturile armatei etiopiene s-
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Haile Selassie trăia în exil în Anglia, încercând fără succes să obțină sprijinul Aliaților pentu cauza țării sale. Mișcarea Patriotică Etiopiană a declanșat războiul de guerilă imediat după căderea orașului Addis Ababa în mai 1936. După ce împăratul a plecat în exil, resturile armatei etiopiene s-au transformat în mici unități de guerilă, care au dus un război clandestin devastator pentru ocupanți. La lupta armată clandestină au participat numeroși civili, întreaga populați opunând o rezistență pasivă, prin care s-a încercat sabotarea
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]