12,214 matches
-
care conservă celelalte calități ale sale, semnalate mai devreme: formă, cale de reconstrucție filosofică, procedeu "analitic". Dar de ce este atât de semnificativ actul acestei scoateri la iveală a unui temei pentru proiectul unei ontologii fundamentale, pe care și-l propune filosoful german? Și de ce trebuie să fie atât de atent cu el interpretul care țintește dincolo de rolul lui de a susține demersul ontologic propriu-zis, interesat fiind de rostul unei "analitici", în genere? Și, în urmarea acestor două întrebări: de ce vorbește Heidegger
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
temeiul este scos la iveală ar putea fi "intuiția" (în sensul platonician, îndeosebi din Republica, al termenului noesis, sens exersat, însă, și în medii presocratice);161 dar Heidegger nu vorbește despre aceasta. Desigur, privilegierea sa l-ar fi așezat pe filosof, direct și fără drept de apel, într-un loc semnificativ din istoria judicativului constitutiv. Poate că tocmai precomprehensiunile sale în privința Dasein-ului, legate, desigur, și de formația sa filosofică și teologică, l-au condus către problema filosofică a temeiului, în sensul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sensul constitutivității judicative a discursului heideggerian: faptul mutării întrebării care vizează temeiul în el însuși către scoaterea la iveală a temeiului produce o dislocare tematică, foarte semnificativă tocmai în sensul distanțării analiticii existențiale, așa cum aceasta a fost proiectată de filosof, față de spațiul în care judicativul este constitutiv oricărui gând, oricărei rostiri sau făptuiri. Poate că până la urmă nu este vorba despre o distanțare propriu-zisă: faptul va fi cercetat mai departe; dar despre o deschidere către non-judicativ, concordantă cu o încercare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
încă întemeiat. Ceea ce ne-ar putea ajuta acum ține de o consecință a "logicității" constituirii Dasein-ului, aflată însă în sistematica analiticii existențiale pe poziția unui principiu: diferența dintre ființă și ființare, adică "diferența ontologică" (într-o primă înțelegere a sa). Filosoful german "analizează" această diferență mai cu seamă în Problemele fundamentale ale fenomenologiei (lucrarea reprezentând un curs din 1927, integrată ea însăși, cum s-a menționat deja, în proiectul unei analitici existențiale heideggeriene)167, și în Vom Wesen des Grundes / Despre
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideii separației dintre această analitică și analitica judicativă; dimpotrivă, tocmai luarea în considerație a acestui act-de-principiu ne îngăduie să observăm implicările constitutive ale judicativului în construcția filosofică heideggeriană. Proiectul heideggerian, luat in extenso, are drept sens ultim, proclamat de însuși filosoful german, depășirea metafizicii. Dacă cele două modele de discurs analitica și dialectica -, proprii dictaturii judicativului fiind, au pus în formă (oferind condiția formală de posibilitate) rostirea filosofică, al cărei nivel de excelență este chiar metafizica, atunci depășirea metafizicii înseamnă și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atins adâncimi neobișnuite în proiectul heideggerian se gândește pe sine și ea intră, potrivit propriei mișcări (judicative sau non-judicative), într-un anumit orizont de constituire a "gândului", iar această intrare nu poate fi controlată de nici un "subiect gânditor" (fie acesta filosof autentic), fiind vorba de un fapt, cum ar spune chiar Heidegger, destinal, adică de un "eveniment" (de sens kairotic); poate că gândirea însăși a gândit, prin proiectul analiticii existențiale a Dasein-ului, ca gândire a lui Heidegger, iar nu aceasta din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ulterioară, anume Probleme fundamentale ale fenomenologiei (Partea întâi, Capitolul patru; § 16 § 18). În lucrarea tocmai amintită, înaintea locului indicat, analizând din perspectivă ontologică anumite puncte de vedere legate de "este": al lui Aristotel, Th. Hobbes, J. St. Mill, H. Lotze, filosoful german găsește în "este" sensul "ființei ființării", care înseamnă trei lucruri: "a fi ceva, a fi cumva, adevăr."172 Tema este semnificativă și pentru orizonturi tematice propriu-zis judicative, așa cum reiese și din ilustrările lui Heidegger, deși acesta încearcă "discutarea fenomenologic-critică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teze tradiționale despre ființă". Distanța "istorică" pe care Heidegger o așează între aceste puncte de vedere asupra ființei, luate împreună, și propriul său punct de vedere, "fenomenologic-critic", indică însă o diferență "orizontică", ceea ce ne îngăduie să stăruim asupra ideii că filosoful stabilește de la bun început o graniță sigură între ceea ce am putea numi "metafizica verbului", pe de o parte, și "fenomenologia verbului", pe de alta. În urma acestei priviri de ansamblu asupra interpretării lui ‚este', numit și copulă, am văzut că acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
predicat". Prin urmare, "teza logicii" despre ființă, adică fenomenologia critică a lui "este", nu este reconstruită în registrul ontologic propriu-zis. Totuși, în contextul precizat, tema capătă de la bun început o dimensiune ontologică, fiindcă sistemul de referință, orizontul tematic deschis de filosof pentru a cuprinde problema lui "este", îl reprezintă Dasein-ul; mai bine zis, "adevărul" ca expresie a stării de deschidere proprii atât ființei cât și ființării căreia îi este constitutiv faptul de-a-fi în lume: Dasein-ului. O asemenea reorizontalizare fenomenologic-ontologică a problemei
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
observațiilor făcute, de diverși, în urma publicării sale: Postfață la "Ce este metafizica?" (1943), Introducere la "Ce este metafizica?" (1949). Pe bună dreptate, prelegerea în cauză a fost reprezentată ca o reconstrucție a Nimicului, de autor și de exegeți; de altminteri, filosoful accentuează această idee de mai multe ori în cele trei texte, îndeosebi în "Introducere" și în "Postfață". Sensul Nimicului este legat de raportul dintre ființă și ființare: cea dintâi, în metafizică, este luată ca de la sine înțeleasă, iar cea de-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de ființă). Echilibrul este ținut de un concept care revine el însuși în gândirea târzie a lui Heidegger: eveniment (Ereignis). Desigur, nu acest din urmă concept ne este temă în contextul de față, ci sensurile reducțiilor pe care le operează filosoful și implicarea, în acestea, a celor doi termeni centrali, ființa și timpul, cu scopul de a sesiza, mai departe, sensuri ale constitutivității judicative. Dar ființa și timpul își pierd sensurile, pe măsură ce fiecare este lăsat (de celălalt) să vină din el
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa corelată, nu este propriu-zis o ființare, iar "nu este" din formula heideggeriană are sens copulativ nedisimulat. Enunțul lui Heidegger, gândit pornind numai de la negativului lui "nu" (distribuit în două relații), este unul despre ființare (cu toate consecințele pe care filosoful însuși le scoate din gândirea enunțiativă, al cărui obiect este, și nu poate să nu fie, ființarea). Ceea ce înseamnă că el aparține gândirii metafizice, în limbaj heideggerian, adică este o expresie construită după toate regulile judicativului constitutiv, potrivit terminologiei din
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spune Heidegger, la sensul de enunț teoretic; totuși, ele sunt enunțuri, au aceeași bază existențială ca enunțul teoretic și țin, ca și acesta din urmă, în perspectivă existențială, de "explicitarea de la nivelul privirii-ambientale".189 Precizând importanța enunțului pentru analitica existențială, filosoful german face trimitere și la legătura enunțului cu adevărul socotită în istoria filosofiei drept esențială și constitutivă adevărului însuși. Ceea ce înseamnă că, din perspectivă istorică, filosofia a legat în mod necesar adevărul de spațiul îngust al unui existențial cu semnificație
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fapt este condiționată de însuși punctul de pornire al întregului sistem de norme ale dictaturii judicativului. Prin reducția judicativă aplicată dictaturii judicativului trebuie "readuse" toate aceste elemente la faptul lor originar, anume gândirea-care-se-gândește-pe-sine. Aristotel, Kant și Heidegger, dar și alți filosofi, au forțat limita judicativului constitutiv. Dar acest fapt se încadrează chiar în limitele constitutive ale judicativului. Una dintre problemele cele mai semnificative în această privință este aceea a constituirii cunoștinței veritabile. Ea derivă direct din principiu, adică din gândirea-care-se-gândește-pe-sine. Aceasta
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sale, a statutului de subiect și de obiect al cunoașterii, a facultăților cunoașterii veritabile etc. Toate acestea se află și la Platon. Dar la acesta, ideea unei gândiri care se gândește pe sine, ușor de recunoscut printre alte gânduri ale filosofului, nu primise o interpretare formală, cât mai degrabă era reconstituită "material", ontologic, prin reactivarea cuplului categorial ființă neființă (ambii termeni din urmă fiind socotiți "calitativ", luați în diferența lor contradictorie, totuși activați prin mișcarea fiecăruia de la un termen la altul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
momentul acordului dintre subiect și obiect, sau dintre trăire și obiectul ei (intențional). Timpul este, astfel, esența dictaturii judicativului. Pe această linie, a filosofiei timpului după reguli judicative, se cuvine a fi amintit și Bergson. De altfel, Heidegger îi consacră filosofului francez toată atenția în unele dintre lucrările sale: Prolegomene la istoria conceptului de timp, Probleme fundamentale ale fenomenologiei etc. Bergson oferă o clară reprezentare și un concept al timpului ca trăire, adică al timpului-eveniment, kairos; în termenii reducției judicative a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiect" pentru o gândire care nu se gândește doar pe sine și care tocmai a ajuns, acum, să se gânderască pe sine. În tradiția judicativului constitutiv, pe linia "timpului" ca diferență între cele două ipostaze ale gândirii, alături de cei trei filosofi despre care a fost vorba în acest capitol trebuie menționați și Toma din Aquino, cu ideea sa despre adevărul ca adecvare între lucru și intelect, Descartes, cu ideea sa despre Dumnezeu ca posesor al unui intelect omniscient, care constituie model
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu sunt întotdeauna formulate ca atare; dar o asemenea evaluare presupune și elemente de metodă a construcției, "învățate" fără a fi scoase ca atare la lumină, anumite reprezentări privind "filosofia analitică" ("justificate" chiar prin filosofia lui Wittgenstein), prejudecăți privind epoca filosofului, legăturile lui cu alți filosofi etc. Toate acestea pot ține de o anumită "structură judicativă", care generează judecățile de valoare; ele țin, neîndoielnic, de "forma" judecată și de actele sale propriu-zis constitutive. Raportată la judecățile de valoare, structura judicativă evocată
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
atare; dar o asemenea evaluare presupune și elemente de metodă a construcției, "învățate" fără a fi scoase ca atare la lumină, anumite reprezentări privind "filosofia analitică" ("justificate" chiar prin filosofia lui Wittgenstein), prejudecăți privind epoca filosofului, legăturile lui cu alți filosofi etc. Toate acestea pot ține de o anumită "structură judicativă", care generează judecățile de valoare; ele țin, neîndoielnic, de "forma" judecată și de actele sale propriu-zis constitutive. Raportată la judecățile de valoare, structura judicativă evocată constituie "fenomenul originar". Potrivit unor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriu-zis istorice care au provocat-o, au instituit-o, în ordinea filosofiei (în sensul recunoașterii și reconstrucției sale): acumularea de "cunoștințe filosofice", care trebuiau verificate în privința valabilității lor, "lucrarea" sofiștilor, din ce în ce mai intensă în perioada celei de-a doua generații de filosofi (după ionieni sau physiologoi), înmulțirea cunoștințelor observaționale și nevoia sistematizării lor etc. Și prima serie de elemente (cele structurale) și cea de-a doua (cele propriu-zis istorice) constituie fapte de natura evidenței istorice și sunt preluate și prelucrate filosofic. Este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcții" și având rosturi constitutive duble: pe de o parte, fiind constituiți prin operații judicative, dar, pe de altă parte, constituiți în așa fel încât ei înșiși, timporizați, să "acționeze" judicativ-constitutiv. De ce timpul nu a fost la fel de atrăgător pentru logicienii, filosofii sau matematicienii care s-au ocupat de problema judecății, de funcțiunile de subiect și predicat, de "este" copulativ, existențial sau identitar etc., așa cum a fost pentru cei care s-au ocupat de ontologie, în primul rând, apoi de cosmologie sau
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și în știința modernă și împreună au constituit obiect de tematizare filosofică în ordinea cosmologiei, ontologiei, metafizicii, iar nu în cea a logicii (judicativizate; de fapt, asemenea cosmologiei, ontologiei și metafizicii, în genere, filosofiei). Este demn de reținut faptul că filosofii care au încercat să schimbe regulile judicativului, atingând limitele acestuia, sesizând, tematizând și prelucrând și ceea ce este non-judicativ totuși, după convențiile "tari" ale judicativului constitutiv, cum am constatat în cele trei cazuri prezentate în capitolul anterior au făcut obiect de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcțional, nu către ființial. De aici și rosturile predicatului și predicativității în "teoriile" logice și în formalismele logicii. Poate că nu întâmplător există un capitol de logică a predicatelor în logica simbolică, nu întâmplător a fost pus în discuția logicienilor, filosofilor și matematicienilor statutul de predicat, forma sistematică a acestei discuții fiind "teoria categoriilor" (predicamentelor); nu întâmplător, de asemenea, clasele de noțiuni au fost gândite tot în funcție de predicat, acestea căpătând nume precum: "predicamente", "predicabile", "postpredicamente". Din perspectiva deschisă aici, teoria categoriilor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființarea conștientă. Bineînțeles, este cu totul semnificativă, acum, și ideea lui Husserl despre conștiința universală internă a timpului ca sinteză universală pe care se sprijină toate sintezele operate prin actele conștiinței. Desigur, am putea înțelege de aici și faptul că filosofii numiți sunt cei care s-au pătruns în cea mai mare măsură de "spiritul" judicativului constitutiv, supunându-se reglementărilor acestuia, dar tocmai de aceea aflându-se foarte aproape de granițele dictaturii judicativului, pe care, uneori, le-au forțat. Pe de altă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
totul discutabilă, pe măsură ce judicativul își slăbește puterea de a constitui? Deși problema tocmai formulată își aliniază datele la sensurile directe ale dictaturii judicativului, singurătatea și singularitatea omului nu depind, direct, de preeminența judicativă a ființării umane. Cred că unul dintre filosofii care s-au apropiat cel mai mult de o înțelegere a preeminenței umanului în condițiile scoaterii din sens a singurătății și, poate, a singularității, cu un cuvânt și un gând al lui Blaga, este Max Scheler. E drept, acesta pare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]