11,589 matches
-
banalități au fost duse la culme și formidabil stilizate de Întreaga mișcare literară romantică, cea care, pentru prima oară după secole, după Greci și după Renaștere, a expus din nou În fața oglinzii publice atente acest spectacol extrem dramatic al „luptei geniului” cu sine și, mai ales, cu ambientul social. Societățile apusene, Înalt civilizate, au tras o concluzie fermă din toate acestea și-și apără cu fermitate valorile de excepție, conștiente de faptul că ele apar extrem de rar și de „capricios” și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a exprima nu numai stări fizice sau psihologice, dar și idei abstracte și simboluri, necesare Înțelegerii existenței și a ființei. 12 „- Ce este un popor decât ocolul pe care-l face o comunitate pentru a crea două sau trei genii!”, afirmă Nietzsche, Într-un „elan reacționar” tipic unor formule ce-i poartă pecetea și care i-au creat atâtea suferințe În timpul vieții. Cităm Însă această maximă extrem de radicală deoarece, dincolo de „eroarea” ei, ea conține un adevăr adânc, atât este de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mileniu, „cufundați” Într-un „vas social” În care ard și se amalgamează elemente atât de disparate, de eterogene și de antagonice? Să fie oare aceasta debutul unei unificări planetare sau... forme ale decadenței, epuizarea tuturor formelor și modurilor pe care geniul uman le-a creat, altfel eficiente, productive, dovadă durata lor În timp și rezistența milenară a unor „principii” care le definesc?! Nu, dle Marx, nu numai că nu ne putem „despărți râzând de trecut”, dar se pare că nu ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
forță a conștientizării prezentului! - de acest miracol al materiei Înalt organizate și gânditoare - o „materie ce ia cunoștință de sine”, cum o spune Hegel -, Încât bucuria a prevalat În fața săbiilor lucioase și ascuțite ale expierii ultime. În momentele mele de geniu - și, sunt convins, orice individ are parte de asemenea clipe, ceasuri, indiferent dacă este, mai mult sau mai puțin, lucid de propria grandoare și dacă știe s-o „Întrebuințeze”, pentru a mă exprima oarecum cinic! -, În acele momente am trăit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cunoștință de cauză! - nu există, nu apare În viața creatorului. Viața creatorului În artă sau a cercetătorului În științe este mai degrabă brăzdată, susținută, de câteva „idei obsesive”, ce par altora utopice, dacă nu nebunii, psihoze de-a dreptul, iar geniu aș putea numi acea forță subterană, irațională, care Îl face pe acest cercetător sau artist să-și urmeze „căutarea” insistentă, neobosită, știind Însă că trebuie să se Înarmeze cu tehnica complicată și complexă a domeniului său. Și, bineînțeles, să accepte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un Dostoievski, un Cehov, scriitori pe care Americanii Înșiși i-au descoperit și venerat târziu? Sau un Marcel Proust de care, am impresia, nici azi scriitorii de marcă americani nu prea fac mare caz, și „Îi Înțeleg” Într-un fel, geniul lor narativ și pragmatic nu pare a se simți prea confortabil În fața sutelor de fraze, cu subordonatele lor cu tot, care despică a mia oară ultima nuanță a unor reacții și gînduri care, În viața de zi cu zi și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prin acea apăsare pe care existența, luciditatea ei o exercită asupra psihicului nostru. Prin limitarea timpului nostru existențial, Ea este cea care ne obligă să fim lucizi, conștienți de fiecare ceas sau clipă de viață, ea ne conferă de fapt geniu, capacitatea de a vedea, de a simți, de a auzi, de a memora, Într-un grad incomparabil mai Înalt decât celelalte viețuitoare, care nu sunt bântuite, presate, de „amenințarea” ei, de existența ei ineluctabilă. Suntem aproape obligați de a fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
privești, dacă poți, cu „oarecare” interes! Nu, nu ca pe-un altul, ci ca pe un „tine Însuți” care e capabil de a Înghiți alimente și șocuri inimaginabile, un individ cu un formidabil stomac moral! Stomacul, Într-adevăr, al unui geniu! Și... continuam să-i strig În minte fostului meu prieten, care, ce ciudat și ce ironic, se pregătea tocmai să „intre”, cu arme și bagaje, În stupul năclăit și urât mirositor din care eu tocmai ieșeam - și pentru că În prima
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de istorie literară contemporană publicând cele patru volume ale cărții sale Scriitori români de azi. Nu sunt și nu am fost Întotdeauna de acord cu Eugen, un anume conservatorism al valorilor, ca și o admirație nedisimulată și uneori rigidă față de „geniul câmpiei” care a fost Marin Preda ne-au cauzat nu puține discuții. Dar... din falanga formidabilă care, la Începutul deceniului șapte, a sprijinit și a făcut posibilă Întoarcerea la estetic a unei literaturi Înglodate În ordinarul naturalism de tip bolșevic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
visul unei Românii mari, Întregi, unitare”, literatura lor, textele, polemicile lor sunt tot atâtea documente istorice și de mentalități, viața lor privată, totul, totul s-a zidit În acest Vis! Un vis național, dar și unul al valorilor, al afirmării geniului național În forme universale ca o primă și esențială dovadă a legitimității noastre În Europa și În lume. Când nu puține voci cu autoritate și nu puține state - de la Turci, la Ruși și Unguri! - ne contestau acest drept! Da, o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
marele cadou al senectuții și o „confirmare” a „sensului vieții”! Așa cum, după ieșirea mea, cu „scandal” și multe neajunsuri și umilințe, din structurile administrative și culturale, În ’71, la Întoarcerea mea În țară În aprilie ’72, deși marginalizat de toată lumea, „geniul meu creator” a trăit o bucurie a „eliberării morale” formidabilă, ce s-a dovedit iute Înalt creatoare și am „aruncat pe piață” - se’nțelege, după lupte acerbe și chinuitoare și nu numai cu „forurile”, dar și cu unii colegi prestigioși
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unui secol?! Tinerii scriitori de azi - și nu numai ei! - suferă crâncen că „nu avem un premiu Nobel!” și „nu-și pot explica” miopia institutului Nobel - dar și a unor creatori de opinie literară din Vest! - față de „performanțele noastre”, de geniul și de originalitatea efortului nostru creator. Dar, chiar dacă acest mult visat și râvnit premiu Nobel se va abate pe capul unuia dintre noi - din țară sau de aiurea! -, nu cred că va rezolva mare lucru din deschiderea literelor noastre spre
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mediului și secolului „sankt-petersburghez”, a fost și este această, cu adevărat rară văzută sub acest unghi, capacitate de „a fi sincer!”. Și, este evident, În acest caz eu Încarc atributul cu alte valori, ce țin nu numai de talent sau geniu, dar și de o anume forță morală. Iar la Dostoievski - și la contemporanul său, Nietzsche, care a fost capabil să fie „sincer” Într-un alt, dificil și „ambițios” domeniu -, sinceritatea este forma supremă a artei creatoare: capacitatea de a exprima
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a exprima ceva despre ființă, lume, destin, poate chiar și istorie! Într-un fel, cum se vede, confund sinceritatea cu forța creatoare, o anume forță creatoare ce ne este oferită În general de spirite care nu-și primesc iute aplauzele geniului lor, cum a fost cazul unui Stendhal, Eminescu la noi sau cei doi amintiți mai sus. Cei „neînțeleși” un timp, combătuți, ridiculizați și, cred eu, tocmai din acest impact, nu al talentului lor asupra spiritului critic contemporan lor, ci din cauza
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
această „lupă” decriptam și Încercam să Înțeleg lucrurile și oamenii; și mai ales Cărțile și autorii lor, În special cei faimoși, explicîndu-mi mie Însumi de ce, la urma-urmei, „Îmi plac „unii”, iar alții mă lasă oarecum „rece”, deși eram conștient de geniul și Încărcătura excepțională umană a scrierilor lor. Cu titlu de amuzament, voi relata una din definițiile sau din reflexele post-adolescentului care eram, excesiv, se’nțelege, și amuzant - pentru unii. Întrebat de ce Îl prefer pe Dostoievski lui Tolstoi, cu reproșul că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o privire superficială, Însă, deoarece, cum observam mai sus, prostia fiind doar o formă mai slabă, mai „anemică”, mai „șovăitoare” a nebuniei, În cazul „paranoicului” comentat mai sus, prostia sa „de bază”, organică, printr-o interesantă și ciudată „viclenie” a geniului propriei sale „prostii”, a refuzat să „se adapteze” și și-a găsit un „canal de ieșire” și de expresie În violență. Dar nu una paranoiacă - la Început, se’nțelege, În „prima fază”, altfel, prostul, Înnebunind „vizibil”, ar fi fost iute
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și tinere, din punctul de vedere al creației mari, europene, nu va ceda nici unul dintre realii ei creatori care, nu rareori, s-au zidit În această creație din vremuri dificile. De fapt, pentru insul de excepție, pe care Îl numim geniu după moarte, creația și viața alături „de ea” este Întotdeauna dificilă, până la marginea nebuniei sau auto-distrugerii, aproape indiferent de regimul politic și moral În care trăiește. Și a-l face „colaborator al comuniștilor” pe unul dintre cei mai originali și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ambiguitate sau dualitate a personalității: adaptabil, cu precădere În anii adesea dificili ai debutului și ai „impregnării” profilului său În conștiința contemporană, dar și ca un etern inadaptat, la marginile „originalității exprese”, dacă nu chiar marginile a ceea ce numim nebunie. Geniul, spun mulți comentatori - Ibrăileanu, mi se pare, printre alții! -, este „permanența copilăriei În maturitate”! Un alt comentator francez definea geniul ca „o realizare În maturitate a proiectelor pubertății sau adolescenței”! Dar... permanența „copilului” În viața adultă și printre gravii și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
conștiința contemporană, dar și ca un etern inadaptat, la marginile „originalității exprese”, dacă nu chiar marginile a ceea ce numim nebunie. Geniul, spun mulți comentatori - Ibrăileanu, mi se pare, printre alții! -, este „permanența copilăriei În maturitate”! Un alt comentator francez definea geniul ca „o realizare În maturitate a proiectelor pubertății sau adolescenței”! Dar... permanența „copilului” În viața adultă și printre gravii și preocupații adulți, atenți la interesele materiale și sociale, În primul rând, poate provoca, uneori, grave prejudicii. Iar „realizarea unui proiect
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Un bun, un adevărat, un mare romancier este, aproape Întotdeauna, o voce profetică - nu numai În ceea ce privește personajele sale de hârtie, dar și În ceea ce privește personajele vii, care se află În jurul său și care nu-i dau, adesea, prea mare importanță. Deoarece geniul unui romancier - care, În esența sa, este un poet! - lucrează cel mai adesea cu intuiția, pe care, după legea simplă și paradoxală a lui Croce, o află el Însuși În travaliul chinuitor și epuizant al scrierii - „Expresia precedă intuiția!”. Dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
poet! - lucrează cel mai adesea cu intuiția, pe care, după legea simplă și paradoxală a lui Croce, o află el Însuși În travaliul chinuitor și epuizant al scrierii - „Expresia precedă intuiția!”. Dar numai o anumită „expresie”, cea animată de un geniu interior și condusă de mâna expertă a rutinei, care și ea se despică În două: cea a scriitorului, a „scribului”, dar și cea a „meseriei” sale, Încât arta romancierului este fulgerarea unei idei, pe care nici el n-o Înțelege
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să producă și el ceva, cât de cât memorabil. Oricum, acestui „patos” Înăscut - rar, s-o acceptăm, În scrisul și firea stilistică a scriitorilor români moderni, cu excepția poate a romanticilor, care cel mai adesea „pozau” chiar când o făceau cu geniu! - m-a ajutat să-mi „placă” literatura acelor autori europeni care-mi „semănau”. Nu prin scris sau idei, bineînțeles că nu, am amintit În repetate momente ale acestui text inabilitatea, cruditatea, „molozul” dezesperant al primelor mele texte; acestea m-ar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
categorie sunt cel mai ades citați și, după credința mea, Parisul, care a fost mereu cea mai exemplară citadelă europeană de deschidere și de lansare a autorilor străini și a temelor mari, universale, se Închide În sine, se apleacă asupra „geniilor locale”, inși „vioi și talentați” care nu suferă comparația nici măcar cu acea ultimă generație mare a Franței literare, un Céline, un Montherlant, Claudel sau Malraux, Becket sau Ionesco! Altfel spus, se „provincializează”, poate presată, „confuzionată”, de starea ei politică și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fost premiat la Montpellier În 1878 pentru Cântecul gintei latine. „Latina gintă e regină / Într-ale lumii ginte mari / — spuneau versurile acestui poem — Ea merge-n capul altor ginte / Vărsând lumină În urma ei.“ Românii credeau Într-adevăr În superioritatea geniului latin, și nu numai al romanilor antici, dar și al moștenitorilor lor moderni. Însă față de ambiția proiectelor, o poezie și un premiu literar erau cam puțin! În urma Primului Război Mondial, Germania a pierdut puncte În România, iar Franța a câștigat. Situație de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
orașul cosmopolit, a devenit principalul reper În această căutare. Dar ce se Întâmplă astăzi, când majoritatea românilor nu mai sunt țărani? De fapt, folclorul a fost exploatat pretutindeni, atunci când s-au Închegat națiunile europene, pentru a se pune În evidență geniul specific al fiecăreia (un folclor În genere adaptat, uneori chiar inventat, ca În cazul clasic al poemelor lui Ossian). Folclorul a fost obligat să dovedească o unitate de tip național, pentru care nu avea nici o vocație. Incontestabil, folclorul românesc este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]