10,086 matches
-
lungă și recoltări stabile în decursul anului. Totuși, odată cu apariția ciupercii Black Sigatoka, producția de banane în Africa de est a scăzut cu peste 40%. De exemplu, în anii 1970, Uganda producea 15 până la 20 de tone de banane pe hectar. Astăzi, producția a scăzut la doar 6 tone pe hectar. Situația a început să se îmbunătățească pe măsură ce varietăți noi, rezistente la boli, au început să apară, așa cum este FHIA-17 (cunoscută în Uganda drept Kabana 3). Aceste varietăți noi au un
Bananier () [Corola-website/Science/301510_a_302839]
-
ciupercii Black Sigatoka, producția de banane în Africa de est a scăzut cu peste 40%. De exemplu, în anii 1970, Uganda producea 15 până la 20 de tone de banane pe hectar. Astăzi, producția a scăzut la doar 6 tone pe hectar. Situația a început să se îmbunătățească pe măsură ce varietăți noi, rezistente la boli, au început să apară, așa cum este FHIA-17 (cunoscută în Uganda drept Kabana 3). Aceste varietăți noi au un gust diferit față de banana crescută tradițional, acest lucru ducând la
Bananier () [Corola-website/Science/301510_a_302839]
-
eliberată în pusta Hortobágy din Ungaria; informațiile colectate aici despre structură, comportament și boli sunt folosite pentru a îmbunătăți programul de conservare din Mongolia. În pădurea Clocaenog din North Wales, Marea Britanie, trei cai Przewalski trăiesc într-un padoc de 5 hectare, pe situl unei foste așezări din neolitic sau epoca de piatră. Au fost introduși în 2004, în speranța că se va putea recrea peisajul din epoca de piatră, când cai asemănători alergau liberi prin Marea Britanie. Încă o turmă există în
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]
-
amerindieni și armata americană, care s-a sfârșit cu masacrul de la estuarul Wounded Knee, în urma căruia 300 de amerindieni și 30 de soldați și-au pierdut viața. În urma acestui masacru, Forțele Aeriene Americane au preluat controlul a 138.292 de hectare de pământ, incluzând Ținuturile Rele. Pe 4 martie, 1929, regiunea a fost declarată de guvernul american zonă protejată, sub titulatura Monumentul Național al Ținuturilor Rele. Pe 10 noiembrie 1978, teritoriul a fost redefinit că Parcul National al Ținuturilor Rele, deschis
Parcul Național Badlands () [Corola-website/Science/313130_a_314459]
-
locul său va fi inaugurat un complex memorial al ostașilor Armatei Roșii, căzuți în luptele împotriva ocupanților fasciști”", care va fi inaugurat cu ocazia aniversării a 600 de ani de la întemeierea orașului Tighina și va cuprinde o suprafață de peste două hectare. "„În cimitirul de la Tighina sunt înhumați nu doar ostași ai armatei române, așa cum a scris o parte din presa de la București, orbită de ură împotriva republicii noastre și dominată de porniri revanșarde, ci peste 5.000 de soldați ai Armatei
Vadim Krasnoselski () [Corola-website/Science/313192_a_314521]
-
Maria Antoaneta a Franței. La partea superioară a teraselor este un templu rotund, cu o statuie a zeiței Venus realizată pe baza unui tablou de Antoine Watteau (The Embarkation for Cythera). Grădina castelului ocupă o suprafață de aproximativ 50 de hectare (125 acri) și este perfect integrată în peisajul alpin înconjurător. În parc se află mai multe clădiri cu aspecte diferite. Grota lui Venus "Grota lui Venus" a fost construită din ordinul lui Ludovic al II-lea din 15 decembrie 1875
Castelul Linderhof () [Corola-website/Science/314512_a_315841]
-
Nr.5" din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 70 hectare. Actuala rezervație a fost la origine un parc care împrejmuia în 1700 Castelului Gyulay (mai târziu numit Castelul Ocskay). Rezervația naturală (numită colocvial și "Parcul dendrologic Simeria") cuprinde cea mai veche și valoroasă colecție de plante exotice și autohtone din
Arboretumul Simeria () [Corola-website/Science/314571_a_315900]
-
Nr.5" din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 70 hectare. se suprapune sitului de importanță comunitară omonim și are o deosebită valoare științifică, pe această suprafață coabitează 8 din cei 9 reprezentanți indigeni ai genului Quercus, conviețuirea îndelungată ducând la hibridări, prezența acestora dând valoare de unicat acestei rezervații. Specii
Pădurea Bejan () [Corola-website/Science/314570_a_315899]
-
de vapoare care traversează Canalul Suez în ambele direcții. Așa cum se cuvine unei metropole care marchează granița nordică a uneia dintre cele mai imporante artere navigabile din lume, Port Said dispune de un port cu impresionantă suprafață de 230 ha (hectare), aparat de două diguri puternice, dintre care cel vestic pătrunde în mare câțiva kilometri. Până în 1956, pe dig se ridică statuia lui Ferdinand de Lesseps (1805-1894), inginerul francez al canalului Suez. Naționaliștii egipteni au considerat însă monumentul un simbol al
Port Said () [Corola-website/Science/314607_a_315936]
-
gând rău turcului. Când acesta a apucat drumul către Istanbul, cojocarul împreună cu câțiva amici l-au urmărit, iar într-o noapte l-au omorât și i-au furat sacii de galbeni. La puțin timp, cojocarul a cumpărat peste 500 de hectare de pământ în Obârșia de Câmp și în Cetatea-Dolj. Unul dintre cei doi fii ai săi, Gheorghe Pleșa, beneficiind de o avere impresionantă din partea tatălui, a hotărât să-și facă studiile și să trăiască în Franța. Aici a fost licențiat
Castelul Pleșa () [Corola-website/Science/314690_a_316019]
-
Adirondack a fost Samuel de Champlain, în anul 1609. Zona era foarte puțin populată în 1892, când parlamentul statal a creat Parcul Adirondack. Acesta s-a estins de-a lungul anilor, pentru a deveni (cu suprafața sa de peste două milioane de hectare) cel mai mare parc național din SUA, fără a considera Alaska Munții sunt împăduriți, ei fiind alcătuiți din punct de vedere geologic din gneisuri, roci vulcanice de granit. Vârfurile mai importante sunt: În regiunea masivului se află lacul Placid cu
Munții Adirondack () [Corola-website/Science/313508_a_314837]
-
este primul lac de acumulare subteran și cel mai vechi lac artificial din România fiind realizat în 1884 pentru alimentarea cu apă a Aninei. Este situat la 640 de metri altitudine și are o suprafață de 9,80 de hectare. În aproprierea lacului se află Peșteră Buhui cu o lungime de aproximativ 2.000 de metri. Înconjurat de o pădure de brad în amestec cu fag, lacul a fost amenajat prin bararea cursului pârâului Buhui, afluent al Carasului, la ieșirea
Lacul Buhui () [Corola-website/Science/313567_a_314896]
-
râul Someșul Rece, afluent al Someșului Mic, parohia poartă numele acestui rău, pe malurile căruia sunt așezate cele aproximativ 280 de gospodării. Arheologii au descoperit aici urme de viețuire din perioada dacică. Aici se găsește pe o suprafață de 10 hectare, o așezare dacică întărită cu un val de pământ, iar în interiorul ei s-au găsit bordeie și fragmente de ceramică și unelte. Această cetate de pământ se ridică deasupra satului și parohiei Someșu Rece, în imediata apropiere a vetrei acestora
Biserica de lemn din Someșu Rece () [Corola-website/Science/313682_a_315011]
-
a putea preda companiilor constructoare amplasamentul liber de sarcini, România și Bulgaria au fost nevoite să procedeze și la exproprierea unor suprafețe de teren. Spre exemplu, conform lui Mircea Guță, primarul Calafatului, pe malul românesc au trebuit expropriate 42,6 hectare de teren, cu 242 de poziții în Cartea Funciară. Dintre acestea, 24 aparțineau Consiliului Local Calafat, una - Romsilva, iar alte 217 - persoanelor private. Exproprierea terenurilor de pe malul românesc a început relativ dezordonat, marcată de zvonuri, întârzieri și suspiciuni. Ludovic Orban
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
încadrate ca terenuri cu destinația de locuințe, mult mai scumpe. Deși autoritățile locale au negat acest lucru, în luna septembrie 2009 se ajunsese totuși la situația că statul român trebuia să plătească în medie 366.435,07 lei pentru un hectar de teren în zona Calafat și Poiana Mare, adică aproape 100.000 de euro pe hectar la acea dată. Din acest motiv, pe data de 23 septembrie 2009 guvernul român emite Hotărârea nr.1032, care modifică H.G. nr.576., și
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
lucru, în luna septembrie 2009 se ajunsese totuși la situația că statul român trebuia să plătească în medie 366.435,07 lei pentru un hectar de teren în zona Calafat și Poiana Mare, adică aproape 100.000 de euro pe hectar la acea dată. Din acest motiv, pe data de 23 septembrie 2009 guvernul român emite Hotărârea nr.1032, care modifică H.G. nr.576., și prin care se suplimentează banii destinați exproprierilor „cu suma globală estimată de 2.465 mii lei
Podul Calafat-Vidin () [Corola-website/Science/313677_a_315006]
-
după proprietarul sau, Joseph Massaro, care, la rândul său, a fost puternic implicat în realizarea proiectului. În 1949, Wright a primit o comandă din pertea inginerului A. K. Chahroudi de a construi o casă pe insula de aproximativ 4,5 hectare (sau 10 acri) care era proprietatea privată a acestuia. Ulterior, Chahroudi a afirmat că la întâlnirea de afaceri care ar fi avut loc în timpul unei mese avută în comun cu Frank Lloyd Wright și Edgar Kaufmann, proprietarul celebrei case Fallingwater
Casa Massaro () [Corola-website/Science/314093_a_315422]
-
botanica și un cabinet de curiozități. În 1597, principele-episcop de Eichstätt, Ioan Conrad de Gemmingen, i-a cerut lui Besler să-i amenajeze o grădină botanica pe terenul cetății Willibaldsburg. Grădină proiectată de Besler, a avut o suprafață de un hectar dispusă pe opt terase și a devenit repede celebra. Mai mulți botaniști au participat la realizarea acestei grădini: Charles de l'Écluse (1525-1609), care construise deja o grădină botanica la Viena, Joachim Camerarius cel Tânăr (1534-1598) și Ludwig Jungermann (1572-1653
Basilius Besler () [Corola-website/Science/314382_a_315711]
-
un castru roman de apărare și un important centru militar și politic, inițial fiind construit pentru a adăposti 500 de soldați care asigurau paza podului. Se văd și azi fundațiile (refăcute de Constantin cel Mare) pe o suprafață de două hectare, cu cele patru porți laterale, cu locuințe, cazărmi, depozite de arme, străzi și în centrul castrului clădirea pretorului (comandantului) unde a poposit însuși împăratul Traian în iarna anului 105. La vest de castru, pe malul Dunării, se văd ruinele termelor
Castrul roman Drobeta () [Corola-website/Science/314415_a_315744]
-
este situat pe teritoriul agricol al orașului Râșnov, județul Brașov, Transilvania, la circa 4 km NV de oraș, pe terasa mijlocie a râului Bârsa, la hotarul cu comuna Vulcan. Suprafața castrului, inclusiv zona șanțurilor, însumează 2 hectare. Referitor la cetatea „Cumidava”: în plăcile de plumb apare cuvântul „Comieodabo”, desemnând, după considerațiile doamnei Pețan, cetatea pe care o cunoaștem de la Ptolemeu Claudius (spre 90 - 168) sub numele de „Comidava”, iar dintr-o inscripție latinească sub forma „Cumidava”. Dl.
Castrul roman Cumidava () [Corola-website/Science/314413_a_315742]
-
Galați, aproape de vărsarea Șiretului în Dunăre, au scos la lumină un "castellum" român, construit, probabil, pe locul unde se găsea la început o cetățuie dacica, întărită cu un val de pământ. Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se întinde pe aproximativ 10 hectare și cuprinde vestigii ale unui castru român, un "castellum" de pământ, două necropole române, dintre care una tumulara, trei depozite de amfore, așezarea civilă din șesul Șiretului și vestigiile locuirii române din zona de vest a cartierului gălățean Dunărea. Cronicarul
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
cu o mare diversitate reliefală (turnuri, ace, creste calcaroase, relief carstic cu vârfuri ascuțite, peșteri, cheiuri, văii) cu păduri, pajiști și fânețe. Situat în arealul Carpaților Orientali și localizat la nivelul zonei centrale, acesta ocupă o suprafață de 8.396 hectare (formată din conglomerate dure a Masivului Ceahlău) și include ariile protejate Polița cu Crini (rezervație naturală de tip științific și botanic) și Cascada Duruitoarea (monument al naturii). Aria naturală dispune de mai multe tipuri de habitate ("Păduri aluviale cu Alnus
Parcul Național Ceahlău () [Corola-website/Science/313457_a_314786]
-
având hramul „Cuvioasa Parascheva”. Aria naturală se află în partea vestică a județului Vâlcea (aproape de limita teritorială cu județul Gorj), în sudul Munților Căpățânii, pe teritoriul localităților Costești, Bărbătești și Băile Olănești. Parcul natural cu o suprafață de 4.186 hectare (este cel mai mic parc național din România) a fost declarat arie protejată prin Hotărârea de Guvern nr. 2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în "Monitorul Oficial" al României, nr. 38 din 12 ianuarie 2005 (privind instituirea regimului de arie
Parcul Național Buila-Vânturarița () [Corola-website/Science/313467_a_314796]
-
crearea unor instituții spitalicești proprii având drept scop combaterea tuberculozei. La 3 aprilie 1904, guvernul român a recunoscut ca persoană morală acestă Societate și, la stăruința membrilor ei, prim-ministrul Dimitrie A. Sturdza i-a repartizat un teren de șapte hectare în dealul Filaretului și i-a acordat o subvenție de 400.000 lei, „să construiască, organizeze și conducă primul sanatoriu ce se va ridica în țara noastră pentru tuberculoși”. La 17 octombrie 1906, Societatea pune piatra de temelie a sanatoriului
Ștefan Irimescu () [Corola-website/Science/313770_a_315099]
-
de Sus și Pui. a fost declarat arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 38.184 hectare. Din anul 2007 este protejat atât ca propunere de sit de importanță comunitară, cât și ca arie de protecție specială avifaunistică pentru rețeaua ecologică europeană Natura 2000, în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]