9,279 matches
-
calcare, roca predominantă ce intră în alcătuirea unității colinare pe care este amplasat teritoriul comunei. Situarea comunei în interiorul podișului face ca influențele de tip pontic să nu fie resimțite. Temperaturile medii anuale se situează în jurul valorii de 11 grade. Rețeaua hidrografică a comunei Topraisar este reprezentată de: Cele trei pâraie sunt Musurat Deresi, Karlîkóy Deresí și Abdullah Deresí. Primele două sunt tributare Lacului Techirghiol, ulti:mul își îndreaptă apele spre Canalul Dunăre - Marea Neagră. Lungimea totală a rețelei de drumuri comunale este
Comuna Topraisar, Constanța () [Corola-website/Science/310380_a_311709]
-
Piciorul Caprei (1804 m) și în nord cu Vârful Țiganului (1736 m). Râul Vișeu își are izvorul sub pasul Prislop, la 1414m altitudine și se varsă în Tisa lângă localitatea Valea Vișeului la circa 330 m altitudine. Drenează un bazin hidrografic cu o suprafață de 1606 km 2 , desfășurat între Munții Maramureșului în est și Munții Rodnei în sud. Vișeul are o lungime de 80km și până la Borșa-Moisei, se mai numește și Borsa sau Vișeuț. În zona de izvor are o
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
o lungime de 80km și până la Borșa-Moisei, se mai numește și Borsa sau Vișeuț. În zona de izvor are o pantă mare, de 20-50 m/km. După pătrunderea în Depresiunea Maramureș își croiește o vale largă cu îngustări locale. Bazinul hidrografic al Vișeului este dezvoltat, în cea mai mare parte a sa, în zona montană 67%, care îi asigură o densitate mare a rețelei hidrografice și o scurgere specifică dintre cele mei ridicate din țară. Datorită precipitațiilor abundente, peste 1000 mm
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
m/km. După pătrunderea în Depresiunea Maramureș își croiește o vale largă cu îngustări locale. Bazinul hidrografic al Vișeului este dezvoltat, în cea mai mare parte a sa, în zona montană 67%, care îi asigură o densitate mare a rețelei hidrografice și o scurgere specifică dintre cele mei ridicate din țară. Datorită precipitațiilor abundente, peste 1000 mm, densitatea rețelei hidrografice are valori de 0,7-1 km/km 2. În avale de Moisei, bazinul Vișeului devine puternic asimetric, dezvoltându-se cu precădere
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
este dezvoltat, în cea mai mare parte a sa, în zona montană 67%, care îi asigură o densitate mare a rețelei hidrografice și o scurgere specifică dintre cele mei ridicate din țară. Datorită precipitațiilor abundente, peste 1000 mm, densitatea rețelei hidrografice are valori de 0,7-1 km/km 2. În avale de Moisei, bazinul Vișeului devine puternic asimetric, dezvoltându-se cu precădere pe dreapta. Râul Vaser izvorăște din Munții Maramureșului, se formează din izvorul Boului și izvorul Munceii Albi. Are 62
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
de vest a râului Jiu, fiind înconjurat de un relief predominant muntos. Suprafața acestuia conține și văile pâraielor Lazăr, Valea de Pești, Pilugul, Buta, Balomir și Sterminos, unele dintre cele care alimentează răul Jiului de Vest, dezvoltând o bogată rețea hidrografică. Pe unul din afluenții de dreapta ai Jiului de Vest se află Barajul de la Valea de Pești, care alimentează cu apă majoritatea orașelor din zonă. Cu o arie de peste 25.000 de hectare, Uricaniul are cea mai mare zona administrativă
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
umane, fapt ce duce la modificarea parametrilor climatici și apariția unor microclimate și topoclimate specifice. Pentru prezentarea valorilor cantitative ale componentelor climatice s-au utilizat date climatice înregistrate la stația meteorologică Găești pe o perioadă cuprinsă între anii 1976-1996. Artera hidrografică principală este reprezentată de râul Argeș cu o direcție de curgere orientată nord vest-sud est, la limita sudică a teritoriului administrativ al orașului Găești. În sectorul final, râul Argeș curge pe un singur fir, având lărgimea de 60-100 m. Din
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
tipic are o distribuție limitată în nord vestul comunei. Solurile cenușii tipice și molice sunt răspândite pe culmi, iar în văi s-au format solurile aluviale molic și mlăștinos. De asemenea, fragmentar se întâlnesc sol cernoziomoid tipic și mocirlă. Rețeaua hidrografică este slab dezvoltate. Satului este traversat de un pârâu intermitent. Pe teritoriul comunei sunt 4 bazine artificiale acvatice, inclusiv unul exploatat împreună cu comuna Groznita. Clima este temperat-continentală, cu ierni blânde și veri secetoase. Vara, în luna iulie, temperatura medie este
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
o cuvertură de roci argiloase și luturi lessoide. Răuțelul se află într-o zonă cu seismicitatea maximă posibilă până la 7°. Pe teritoriul satului predomină solurile cernoziomice tipice moderat humifere. În lunca râului s-au depus solurile hidromorfe aluviale tipice. Rețeaua hidrografică este include râul Răuțel și 2 pâraie. Râul Răuțel traversează localitatea de la vest la est pe o distanță de circa 5 km. Lățimea râului la intrare în sat este de 6 m și se mărește până la 10-11 m, adâncimea 0
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
uz casnic, fragmentele unor vase de lut și de arama, produsele de meșteșugărit, cenușarele pe locul cuptoarelor de altă dată. Urmele trecutului îndepărtat le păstrează movilele din hotarul satului: Movila Săpata, Movila Tătarului. Denumirea localității reprezintă un toponim de origine hidrografica. Pe amplasamentul satului, în lunca rîului Căinar, se aflau mici lăcușoare și heleșteie, care au determinat și denumirea așezării. Pentru prima dată satul este menționat documentar la 1528, cînd marele voievod Petru Rareș “pentru dreapta și credincioasa slujba către țara
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
Ungheni în partea de sud și sud-vest. Relieful comunei se prezintă sub formă de interfluvii largi, cu platouri întinse și cu versanți cu diferite grade de înclinare.Solurile sunt foarte fertile, fiind favorabile culturilor de cereale și plante tehnice. Rețeaua hidrografica este formată de răul Prut și de afluientul acestuia, pârâul Vladnic sau Hlabnic (hlabnic „baltă noroioasa”, „lac”, „izvor”){O atestare veche de pe timpul lui Ștefan cel Mare, sub forma hlabnic și hlabnicel este menționată și în DA la cuvântul titlu
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
vest de sat. În afară de rîul Nistru, mai există și un pîrăiaș, izvorul căruia se găsește în partea de sud a satului. După spusele sătenilor, în trecut, în locul acestui izvor, a existat un iaz, care se numea „Iazul lui Vladimir”. Rețeaua hidrografică a localității este săracă, aceasta împiedicînd practicarea agriculturii pe unele suprafețe. Țăranii sunt nevoiți să utilizeze irigația. Moșia satului nu a fost ocolită de diferite calamități naturale: secetă, vînturi, furtuni, cutremure de pămînt. După ultimul cutremur puternic, cel din 4
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
lungime de 20 km. Râul Nicolina izvorăște din Codrii Iașilor, lângă dealul Rotunda, de la o altitudine de peste 350 metri, sub platourile structurale împădurite aflate în sudul comunei Bârnova. El are o lungime de 20 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 117 km². Debitul mediu multianual este de 0,477 m³/s, acesta fiind determinat la stația hidrometrică Nicolina aflată în zona cartierului Nicolina II din municipiul Iași. Odată cu ieșirea din comuna Bârnova, are loc o schimbare a traseului de
Râul Nicolina, Bahlui (Iași) () [Corola-website/Science/306056_a_307385]
-
antropic, mineralizarea medie multianuală a apei râului Nicolina la Iași, ca sumă a ionilor principali, a fost de 931 mg/l. Începând din anul 2009, râul Nicolina a fost inclus în programul național de monitorizare a calității apelor din bazinul hidrografic al râului Prut. Secțiunea de recoltare a probelor necesare efectuării analizelor fizico-chimice a fost stabilită la circa 50 metri în amonte de confluența cu râul Bahlui, frecvența de recoltare a probelor fiind trimestrială. Ca principale surse de poluare a râului
Râul Nicolina, Bahlui (Iași) () [Corola-website/Science/306056_a_307385]
-
Munții Locvei. Cel mai important afluent al ei este Minișul care primește pe stânga pârâul Poneasca. Ceilalți afluenți, mai puțin importanți, sunt: Valea Rea și Beul cu Chichiregul. Toți însă străbat numai calcare și formează chei sălbatice. Din pricina calcarelor rețeaua hidrografică a fost dezorganizată, multe ape pierzându-se în adâncime prin ponoare. În cursul lor subteran au dat naștere la numeroase peșteri, unele din ele constituind importante atracții turistice. Deși Munții Aninei nu au înălțimi prea mari, în cadrul lor se observă
Munții Aninei () [Corola-website/Science/306122_a_307451]
-
reprezintă o unitate montană aparținând părții vestice a Carpaților Meridionali. Alături de Munții Retezat, se constituie ca nodul orografic și hidrografic al acestei grupe montane. Altitudinea maximă este atinsă în vârful Gugu cu 2.291 m. Masivul Godeanu prezintă o asimetrie pronunțată. Cele mai mari înalțimi se situează de-alungul culmii principale, respectiv la nord de aceasta. Astfel, se pot menționa piscurile
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
Piule-Iorgovanu iar prin aceștia mai departe cu Munții Retezat; spre vest și nord-vest se leagă prin Culmea Prislop-Corhale cu Munții Țarcu, iar spre sud-vest creasta principală se continuă cu Munții Cernei. Râurile ce străbat acești munți aparțin a patru bazine hidrografice, Râul Cerna către sud și sud-vest, Râul Rece (și de aici în Timiș) către nord-vest, Jiul de Vest către est, respectiv Râul Lăpușnicul Mare - Râul Mare către nord. Particularitatea cea mai importantă a Munților Godeanu o reprezintă marea extensie a
Munții Godeanu () [Corola-website/Science/304875_a_306204]
-
vântului este cuprisă între 6-10m/s și 2-5m/s, iar la Cuntu vânturile dominante sunt cele de nord-est și sud-vest, iar viteza este cuprinsă între 2-5 m/s și 6-10m/s. În majoritatea lor, râurile din munții Țarcu aparțin bazinului hidrografic al Timișului. Excepție face doar râul Mare, care aparține Șteiului. Râurile principale au o direcție nord-est-sud-vest (râul Rece, Lung și alb) sau sud-vest-nord-est (Mare și Șes). Râul Șes își are izvoarele pe versantul de sud-vest al vf. Godeanu și constituie
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
Parana, Ponta Grossa, Foz do Iguaçu, Paranaguá, Apucarana, Umuarama, Campo Mourăo, Paranavaí, Arapongas. Conform PIB, Parana, ocupă locul 5 în clasamentul statelor după Săo Paulo, Rio de Janeiro, Minas Gerais și Rio Grande do Sul. Aproape toate apele aparțin bazinului hidrografic râului Parana. Cele mai importante râuri sunt Paranapanema, Iguaçu, Ivaí. Datorită potențialului hidroenergetic ridicat, în regiune au fost construite hidrocentrale, care furnizeasă energie, zonelor limitrofe. Clima este subtropicală umedă, temperaturilie oscilând 4 °C și 21 °C. Indicii pluviometrici oscilează între
Paraná () [Corola-website/Science/305521_a_306850]
-
are izvoarele în Ghețarul Ghebler, aflat pe pantele celui mai înalt munte al republicii, Muntele Beluha. Râul Katun are o semnificație religioasă specială pentru poporul altai, dar și pentru unii ruși, Muntele Beluha fiind considerat poarta către mistica Șambala. Rețeaua hidrografică a republicii include și cam 7.000 de lacuri, cu o suprafață totală de aproximativ 700 km². Cel mai mare este Lacul Telețkoe, lung de 80 km, lat de 5 km, cu o suprafață de 230,8 km² și cu
Republica Altai () [Corola-website/Science/305583_a_306912]
-
acestea se pot menționa studiile pentru îndiguirea luncii Dunării ale Prof. Anghel Saligny și studiile unui canal magistral din Siret pentru irigarea Bărăganului al Prof. Alexandru Davidescu. Deși aceste studii nu se ocupau de problemele de ansamblu ale unor bazine hidrografice, prin mărimea teritoriilor studiate și prin complexitatea problemelor abordate ele depășeau cadrul unor proiecte având ca obiect rezolvarea unor probleme locale. Privite din prisma unei viziuni moderne, aceste studii dovedeau o mare măiestrie al acestor pionieri în domeniul construcțiilor hidrotehnice
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
a început chiar înainte ca toată organizarea noii echipe să fie terminată. În cadrul Direcției Generale a Apelor s-a organizat un colectiv condus de Ion Hortopan, sub direcția tehnică a lui Aristide Teodorescu, care a început elaborarea planului pentru bazinul hidrografic Timiș-Bega și al celorlate bazine hidrografice din Banat. Acest colectiv avea să fie ulterior transferat la IPACH. După organizarea institutului, în perioada 1959 - 1962 au fost elaborate planurile de amenajare ale bazinelor hidrografice și planul de Amenajare a Apelor din
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
organizarea noii echipe să fie terminată. În cadrul Direcției Generale a Apelor s-a organizat un colectiv condus de Ion Hortopan, sub direcția tehnică a lui Aristide Teodorescu, care a început elaborarea planului pentru bazinul hidrografic Timiș-Bega și al celorlate bazine hidrografice din Banat. Acest colectiv avea să fie ulterior transferat la IPACH. După organizarea institutului, în perioada 1959 - 1962 au fost elaborate planurile de amenajare ale bazinelor hidrografice și planul de Amenajare a Apelor din România. Pentru anumite subbazine au colaborat
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
care a început elaborarea planului pentru bazinul hidrografic Timiș-Bega și al celorlate bazine hidrografice din Banat. Acest colectiv avea să fie ulterior transferat la IPACH. După organizarea institutului, în perioada 1959 - 1962 au fost elaborate planurile de amenajare ale bazinelor hidrografice și planul de Amenajare a Apelor din România. Pentru anumite subbazine au colaborat la acest exercițiu și direcțiile de ape ale diferitelor bazine hidrografice, sub îndrumarea IPACH, în scopul de a crea și pe teritoriu capacitatea de a aborda în
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]
-
IPACH. După organizarea institutului, în perioada 1959 - 1962 au fost elaborate planurile de amenajare ale bazinelor hidrografice și planul de Amenajare a Apelor din România. Pentru anumite subbazine au colaborat la acest exercițiu și direcțiile de ape ale diferitelor bazine hidrografice, sub îndrumarea IPACH, în scopul de a crea și pe teritoriu capacitatea de a aborda în mod unitar activitățile de gospodărire a apelor. Primele planuri de amenajare au arătat că în acea perioadă nu se dispunea de experiența necesară atacării
Planuri de amenajare a apelor din România () [Corola-website/Science/305586_a_306915]